Oamenii de știință descoperă indicii despre modul în care infecția cu virusul Chikungunya poate duce la dureri articulare severe

Virusul Chikungunya (CHIKV), un arbovirus transmis de ţânțari din genul Aedes, continuă să reprezinte o problemă emergentă de sănătate publică la nivel global. Deși majoritatea infecțiilor sunt autolimitate, aproximativ 30–60% dintre pacienți dezvoltă artralgii cronice ce pot persista luni sau chiar ani după infecție. Mecanismele imunologice implicate în această evoluție cronică nu sunt pe deplin elucidate. Un nou studiu realizat pe un cohort de pacienți din Columbia, la 6 ani de la infecția cu CHIKV, oferă date esențiale privind rolul celulelor T CD4+ specifice virusului în perpetuarea simptomelor articulare.
Până în prezent, investigațiile privind CHIKV s-au concentrat mai ales pe faza acută a bolii și pe modelele animale. Unele studii au evidențiat prezența ARN-ului viral în articulații la rozătoare și primate non-umane la câteva luni post-infecție. Totuși, studii umane nu au reușit să identifice material viral la distanță mai mare de 22 de luni de la infecție. Acest fapt sugerează un mecanism patogen mai degrabă imun-mediate, cu infiltrare limfocitară persistentă la nivelul articulațiilor. În acest context, limfocitele T CD4+ au fost deja implicate experimental în inflamația articulară la modele animale de boală cronică Chikungunya.

Despre studiu

Cohortă de pacienți

Studiul a inclus 39 de pacienți din Columbia infectați în timpul epidemiei din 2014–2015, dintre care 31 seropozitivi CHIKV și 8 seronegativi. În medie, probele de sânge au fost recoltate la 6,6 ani de la infecția acută. Dintre cei seropozitivi, 17 pacienți prezentau simptome cronice articulare, încadrate drept „simptomatici”, iar 14 erau complet asimptomatici, considerați „recuperați”. Vârsta medie era semnificativ mai mare în grupul simptomatic (49,5 ani față de 31,4 ani).

Metodologie

Celulele mononucleare din sânge periferic (PBMCs) au fost stimulate ex vivo cu megapool-uri (MPs) de peptide specifice CHIKV ce acoperă integral proteomul viral. Răspunsurile celulelor T CD4+ și CD8+ au fost evaluate prin teste de activare (AIM) și colorare intracelulară pentru citokine.

Rezultate

Prevalența răspunsului CD4+ T

•  87% dintre pacienții seropozitivi prezentau limfocite T CD4+ specifice CHIKV, în timp ce celulele T CD8+ erau detectabile doar la 13% dintre ei.
•  Răspunsurile CD4+ erau direcționate preponderent către proteinele nsP1, nsP2 și E2, componente-cheie în replicarea virală și tropism celular.

Diferențe între pacienții simptomatici și recuperați

Pacienții cu simptome cronice aveau o frecvență semnificativ mai mare a limfocitelor T CD4+ specifice CHIKV. Aceștia recunoșteau în medie 3,9 proteine virale, comparativ cu 1,8 la pacienții recuperați.

Subtipul T helper preponderent era diferit:

•    Th1 (CXCR3+CCR6−) predominau în grupul recuperat.
•    Th17 (CXCR3−CCR6+) erau majoritari la cei simptomatici.

Profilul funcțional al celulelor T CD4+

Majoritatea celulelor T CD4+ produceau o singură citokină, cu diferențe notabile între grupuri:

•    Pacienții simptomatici prezentau predominanța TNF-⍺.
•    Cei recuperați aveau predominant IFN-γ.

Expresia TNF-⍺ a fost semnificativ mai frecventă în grupul simptomatic (p = 0.0067).

Alte observații

Nu au fost detectate diferențe semnificative în fenotipul memoriei (centrală vs. efectorie). Nu s-au identificat markeri de activare recentă (HLA-DR, CD38), ceea ce susține absența replicării virale persistente.

Concluzii

Studiul aduce dovezi solide că limfocitele T CD4+ specifice CHIKV contribuie activ la perpetuarea simptomatologiei cronice post-infecțioase, în special prin secreția crescută de TNF-⍺ și un profil Th17 proinflamator. În contrast, pacienții recuperați prezintă un profil Th1 mai protector, dominat de IFN-γ.

Aceste rezultate deschid direcții noi terapeutice în boala cronică articulară post-CHIKV, sugerând că inhibitorii TNF-⍺ ar putea reprezenta o opțiune viabilă pentru ameliorarea simptomelor. De asemenea, se impune explorarea mai detaliată a rolului subseturilor Th17 și a posibilelor terapii imunomodulatoare în formele cronice.

Limitări ale studiului

•  Lipsa accesului la probe tisulare articulare umane.
•  Imposibilitatea de a analiza longitudinal răspunsurile T în faza acută și cronică.
•  Dezechilibru demografic (vârstă, sex) între grupurile comparate.

Aceste limite subliniază necesitatea unor studii viitoare axate pe fenotiparea tisulară și funcțională a celulelor T în boala cronică Chikungunya la om.