Epidemia de chikungunya: o amenințare neglijată în sănătatea globală

Un studiu publicat la 31 august 2025 în revista Pediatric Investigation readuce în atenție impactul infecției cu virusul chikungunya asupra copiilor – o dimensiune adesea ignorată în strategiile de sănătate publică. Autorii subliniază că, pe fondul reapariției globale a virusului, copiii reprezintă un grup de risc semnificativ subestimat, necesitând o regândire strategică a răspunsului epidemiologic și a programelor de vaccinare.

Context

Conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății din iulie 2025, virusul chikungunya (CHIKV) a fost raportat în 119 țări, expunând aproximativ 5,5 milioane de persoane la risc de infecție. Epidemia a cunoscut o extindere rapidă în Asia de Sud-Est, insulele Oceanului Indian, Africa de Est, Asia de Sud și sudul Chinei, cu apariția de cazuri autohtone chiar și în sudul Europei.

Virusul, aparținând familiei Togaviridae și genului Alphavirus, este transmis în principal de țânțarii Aedes aegypti și Aedes albopictus. Au fost identificate trei genotipuri majore — West African, East/Central/South African (ECSA) și Asian — iar o mutație esențială (A226V în proteina E1) apărută în 2005 a sporit eficiența replicării virale în Aedes albopictus, facilitând răspândirea virusului în regiunile subtropicale și temperate.

Infecția se transmite predominant prin ciclul om–țânțar–om, însă au fost documentate și cazuri de transmitere verticală, prin transfuzii de sânge și transplanturi de organe. Nu există dovezi privind transmiterea prin alăptare sau contact sexual.

Termenul chikungunya provine din limba Makonde (Tanzania) și înseamnă „a se încovoi”, reflectând postura bolnavilor afectați de dureri articulare intense – un simptom distinctiv față de alte infecții arbovirale precum dengue.

Despre studiul actual

Autorii examinează modul în care infecția cu CHIKV afectează sistemic organismul copiilor, pornind de la date clinice, modele experimentale și analize epidemiologice recente. În trecut, infecțiile pediatrice erau considerate forme ușoare, asemănătoare cu dengue, însă după 2005 au fost raportate frecvent infecții perinatale severe cu afectare neurologică, cutanată și cardiacă.

Caracteristici epidemiologice și imunologice

Copiii sub 2 ani reprezintă cel mai vulnerabil grup, având rate mai mari de spitalizare și mortalitate. În această categorie, imaturitatea sistemului imunitar, răspunsul interferonului de tip I insuficient și replicarea virală accentuată contribuie la severitatea bolii.

• Încărcătura virală în faza acută este mult mai mare la copii (10⁹ copii ARN/mL) comparativ cu adulții (10⁶ copii ARN/mL).

• Modelele murine IFN-α/βR−/− arată o tropism accentuat pentru sistemul nervos central în absența răspunsului interferonic.

• Factori precum malnutriția, greutatea mică la naștere și imunodepresia cresc riscul de forme severe.

Transmiterea perinatală și consecințele neurologice

Transmiterea verticală apare în jurul perioadei de viremie maternă, înainte sau după naștere, cel mai probabil prin lezarea barierei placentare. O meta-analiză a estimat un risc global de transmitere perinatală de 15,5%, dintre care 15,3% dintre nou-născuți au prezentat simptome.

Complicațiile raportate includ encefalită, sepsis neonatal, întârziere neurocognitivă și deces. În epidemia din La Réunion (2005–2006), incidența encefalitei asociate CHIKV a fost de 187 la 100.000 de copii sub 1 an, iar 30–45% dintre supraviețuitori au rămas cu sechele neurologice (paralizie cerebrală, tulburări de vedere, întârziere de vorbire).

Într-un alt studiu ce a analizat 38 de nou-născuți cu infecție perinatală, 45% au dezvoltat complicații neurologice severe, inclusiv edem cerebral, convulsii și hemoragii difuze, iar la vârsta de 10 ani 57,9% prezentau deficite cognitive și executive. Imagistica a evidențiat leziuni extinse ale substanței albe frontale și ale corpului calos.

O cohortă prospectivă din Curaçao a confirmat aceste date: 72,2% dintre sugarii cu infecții severe prezentau anomalii cognitive sau socio-emoționale în primii doi ani de viață.

Manifestări multisistemice

Infecția cu CHIKV la copii are deseori caracter multisistemic, afectând sistemele neurologic, cardiac, cutanat și hematologic.

• Cardiac: s-au raportat cazuri de miocardită, aritmii, insuficiență cardiacă și hipertrofie ventriculară chiar la copii anterior sănătoși.

• Neurologic: frecvente sunt encefalopatia, convulsiile, encefalita necrotizantă acută, aceasta din urmă fiind caracterizată imagistic prin necroză talamică bilaterală.

• Cutaneu: apar erupții buloase, leziuni necrotice și purpură, mai ales la nou-născuți.

• Articular: deși artralgia este mai puțin frecventă decât la adulți, prezența febrei, durerilor articulare și erupției cutanate la un copil cu test negativ pentru dengue trebuie să ridice suspiciunea de CHIKV.

Sechele cronice și diferențe de vârstă

Boala cronică este mai rară la copii decât la adulți, dar nu absentă:

• 12% dintre copii pot dezvolta simptome articulare persistente.

• Într-o cohortă columbiană, 24,1% dintre copiii sub 10 ani și 35,5% dintre adolescenți au raportat dureri articulare cronice.

• Copiii mai mari și adolescenții reprezintă un grup de tranziție de la forme autolimitate la forme cronice similare adulților.

Rezultate și implicații

Autorii evidențiază o lacuna majoră în răspunsul global de sănătate publică față de chikungunya pediatrică. Copiii nu sunt incluși adecvat în:

• programele de supraveghere epidemiologică,

• studii clinice de vaccin,

• ghiduri terapeutice adaptate vârstei,

• strategii de prevenție în comunitate.

Progresul vaccinării pediatrice

Deși s-au înregistrat progrese în vaccinologia CHIKV, acoperirea pentru copii rămâne insuficientă:

• Vaccinul VLA1553 (Ixchiq) – în faza II (2025) a inclus 304 copii între 1–11 ani, obținând o răspuns serologic de 96,5% și fără reacții adverse severe. Se pregătește faza III (2026).

• Vaccinul PXVX0317 (VIMKUNYA) – aprobat în 2025 pentru persoane ≥12 ani, cu un studiu global de fază III în derulare (720 copii între 2–11 ani, urmărire 2 ani, rezultate așteptate în 2028).

Totuși, niciun vaccin nu este încă aprobat pentru copiii mici, iar accesul în țările cu resurse limitate este redus.

Recomandări strategice

Autorii solicită o schimbare de paradigmă în gestionarea infecției cu CHIKV la copii, propunând:

• Includerea copiilor în rețelele de supraveghere și monitorizare a arbovirozelor.

• Screening perinatal pentru mamele infectate și testarea neonatală la naștere.

• Cohorte pediatrice dedicate pentru a evalua imunogenicitatea și siguranța vaccinurilor.

• Diagnostic molecular integrat (cu detecție multiplă a patogenilor și volum mic de probă).

• Educație comunitară și prevenție vectorială, inclusiv utilizarea repelentelor pe bază de picaridină și programe de igienă maternală.

Concluzie

Răspândirea globală a virusului chikungunya evidențiază un dezechilibru periculos: copiii reprezintă victimele tăcute ale unei epidemii în expansiune. Lipsa de diagnostic precoce, excluderea din studiile de vaccinare și absența unui răspuns sanitar adaptat vârstei amplifică impactul bolii asupra acestei populații vulnerabile.

Pentru a asigura un control eficient al infecției, copiii trebuie reintegrați în centrul politicilor de sănătate publică, în studiile clinice și în strategiile de prevenție globală.