Ocitocina imbunatateste comportamentul social al pacientilor autisti

Administrarea intranazala a ocitocinei arata ca acest hormon cunoscut pentru rolul sau in relatia mama-copil imbunatateste in mod semnificativ capacitatile pacientilor autisti de interactionare cu ceilalti. Este rezultatul experientelor efectuate de o echipa de la Centrul de neurostiinta cognitiva (CNRS), condusa de Angela Sirigu, informeaza site-ul Enviscope.
Autismul este o boala caracterizata prin dificultatea de comunicare eficienta cu anturajul si de dezvoltare de legaturi sociale. Cercetatorii stiu ca ocitocina are proprietatea de a ameliora relatiile sociale la mai multe specii de animale. Ocitocina favorizeaza nasterea si apoi lactatia. Studii precedente au aratat ca este deficitara la pacientii atinsi de autism.
Echipa Angelei Sirigu de la CNRS din Lyon a avansat ipoteza ca deficienta acestui hormon ar putea fi la baza problemelor sociale ale autistilor. Echipa a examinat daca administrarea ocitocinei poate imbunatati comportamentul social a 13 pacienti (11 barbati si doua femei), care sufereau de autism inalt functional (HFA) sau de sindromul Asperger (SA). Pacientii nu au primit niciun fel de tratament medicamentos inainte cu doua saptamani de inceperea studiului.
In aceste doua forme de autism, bolnavii au aptitudini intelectuale si lingvistice normale, dar nu reusesc sa se angajeze spontan in situatii sociale. Rezultatele, publicate in revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), la 15 februarie 2010, arata potentialul terapeutic al ocitocinei in tratarea tulburarilor sociale de care sufera pacientii autisti.
Cercetatorii au masurat gradul de atentie a pacientilor la semnale sociale. Se pare ca pacientii care au inhalat hormonul (ocitocina) erau mult mai atenti in momentul in care li se aratau diverse fotografii cu persoane. O alta experienta a constat in urmarirea efectelor hormonului asupra comportamentului social al acestor pacienti in timpul jocurilor cu mingea si al testelor vizuale de recunoastere a fetelor care exprima diferite sentimente. Pacientii tratati cu ocitocina faceau diferenta intre diferitele atitudini ale participantilor la jocul cu mingea si trimiteau mingea partenerului care era cel mai cooperant. Ei au stabilit deci relatii sociale legate de profilul celorlalti jucatori.
In timpul testelor, cercetatorii au controlat efectele comportamentale prin masurarea nivelului de ocitocina plasmatica inainte si dupa pulverizarea nazala. Inainte de pulverizare, nivelul era foarte scazut. Inhalarea de ocitocina multiplica cu 2,5 nivelul hormonului, dar acesta este de opt ori mai ridicat la subiectul sanatos decat la cel autist.
Rezultatele administrarii de ocitocina permite pacientilor autisti sa se adapteze la contextul social, ajutandu-i sa identifice diferitele comportamente ale membrilor din anturajul lor si sa actioneze in consecinta aratandu-se mai increzatori fata de indivizii cei mai cooperanti. Ocitocina diminueaza teama fata de ceilalti si favorizeaza apropierea sociala. Acest studiu este printre primele care demonstreaza potentialul efect terapeutic al ocitocinei asupra deficientelor sociale din autism. Cercetatorii sunt constienti de importanta continuarii studiului. El vor mai ales sa studieze efectele pe termen lung ale ocitocinei asupra ameliorarii tulburarilor din viata cotidiana a pacientilor autisti si eficienta acestui hormon intr-un stadiu timpuriu al bo lii.
'De exemplu, daca ocitocina este administrata timpuriu, inca din momentul in care se pune diagnosticul, am putea schimba comportamentul pacientilor cu autism', a declarat Angela Sirigu.