Prima clinică din România care folosește noua tehnologie REMS pentru determinarea densității și calității arhitecturii osoase pentru diagnosticarea osteopeniei sau osteoporozei
ROmedic Cabinete medicale Bucuresti Cabinete Reumatologie Reumatologie Bucuresti

Tiroidita autoimună și stilul de viață

Autor: Dr. Corina Tabarcea

 

Ce înseamnă diagnostic de Tiroidită autoimună?

Diagnosticul de Tiroidită autoimună poate speria pe mulți dintre noi, însă cu un tratament personalizat corespunzator și cu un stil de viață adaptat, majoritatea simptomelor se ameliorează și devin ușor de suportat.

Tiroidita autoimună apare din cauza sistemul imunitar care începe, fără motiv, să atace țesuturile sănătoase ale glandei tiroide, cauzând inflamație și afectându-i acesteia uneori funcțiile.

Cea mai frecventă formă de tiroidită este cea cronică, autoimună, denumită și tiroidită Hashimoto. Denumită Hashimoto (după numele medicului care a descoperit-o în anul 1912, Hakaru Hashimoto), este o afecţiune în care sistemul imunitar atacă glanda tiroidă. Procesul inflamator cauzat de atacul anticorpilor duce la o diminuare a funcţiei tiroidiene, rezultând în majoritatea cauzurilor hipotiroidismul. Se regăsește printre cele mai frecvente afecțiuni endocrinologice și afectează în principiu populația feminină, cu o vârstă medie de debut cuprinsă între 30-50 de ani.

 

Care sunt principalele simptome ale tiroiditei autoimune?

 

Semnele clinice se instalează lent, iar procesul descriptiv este legat de gradul de distrugere al celulelor tiroidiene. Simptomatologia totusi este generală, fără semne clare. De exemplu prezența stărilor de oboseală continue și nemotivate.

Mulți dintre pacienții cu boala Hashimoto dezvoltă hipotiroidism. Tiroida poate crește în volum, până la apariția umflăturii în partea din față a gâtului. Tiroida mărită, numită adeseori și gușă, conduce la existența senzației de plin la nivelul gâtului, însă, de obicei, nu este dureroasă. În cazul în care tiroiditei Hashimoto I se asociează disfuncție tiroidiană de hipotiroidism, simptomele sunt mult mai explicite:

  • crește sensibilitatea la frig,
  • apar durerea și tensiune musculară, durerea și rigiditate articulară,
  • sângerare menstruala abundentă și prelungită,
  • apar tulburările de memorie și concentrare,
  • depresia,
  • constipația,
  • piele uscată și caderea abundentă a părului,
  • creștere ponderală moderată prin retenție de lichide etc.

 

 

Cum se stabilește diagnosticul de Tiroidită autoimună și care este tratamentul indicat?

 

Diagnosticarea tiroiditei hashimoto poate fi dificilă de multe ori, de altfel, mai este denumită și boala supărării, motivele fiind evidente. Printre investigațiile efectuate pentru o diagnosticare corectă se pot enumeră:

  • testele de laborator prin anticorpi,
  • Ecografie tiroidiană care poate evidenția modificări la nivelul glandei tiroide.
  • Investigatiile putând fi completate de istoric medical, istoric de boli în familie, examen clinic general.

Rezultatele investigațiilor recomandate de către medicul endocrinolog vor putea oferi informațiile necesare pentru diagnosticare.

Pacienții cu tiroidită Hashimoto nu au neparat nevoie de tratament, însă medicul este cel care va stabili dacă se recomandă sau nu medicația. Tratamentul în principiu implică măsuri de ordin general prin modificarea stilului de viata, administrare suplimentară de vitamine și minerale. În cazul disfuncțiilor tiroidiene cauzate de Tiroidita Hashimoto se administrează fie hormon tiroidian (în caz de hipotiroidie), fie blocant al activității în exces a glandei tiroide (în caz de hipertiroidie).

 

Recomandări pentru adaptarea stilului de viață după diagnosticarea cu tiroidită autoimună

 

Stilul de viață și alimentația după diagnosticul de tiroidită Hashimoto pot suferi modificări. Se recomandă un stil de viață sănătos și activ, organizat, cu mai puțin stres.

De exemplu, este recomandat sportul, care are rol de a întări musculatura, sistemul osos, articulațiile și a accelera metabolismul. În același timp, sportul oferă un plus de energie și o deconectare de la responsabilitățile zilnice (profesionale în special).

În aceeași măsură sunt recomandate exercițiile de yoga, atât pentru partea fizică în care sunt implicați mușchii și articulațiile, cât și pentru partea ce ține de meditație. În ultimii ani au fost efectuate numeroase studii care demonstrează eficiența meditației în combaterea stresului. De aici putem înțelege faptul că pacienții diagnosticați cu -boala supărării- sau tiroidă autoimună au numai de câșigat în urma efectuării exercițiilor de Yoga.

Alimentația în tiroida autoimună nu este strictă, însă există câteva recomandări de care pacienții ar fi util să țină cont pentru o bună funcționare a organismului.

Dieta pacientului cu tiroidită Hashimoto trebuie:

  • să fie echilibrată,
  • să conțină acizi grași omega 3,
  • sa conțină seleniu și zinc, cu evitarea excesului de iod.
  • să fie bazată pe alimente sănătoase, de preferat de proveniență organică și să nu depășească din punct de vedere caloric limitele recomandate în funcție de indicele de masă corporală al pacientului.

 

Experții sugerează că inflamația reprezintă un factor de risc în ceea ce privește simptomatologia din tiroidită Hashimoto – știm deja că inflamația este deseori legată de dietă.

Acizii grași omega-3 sunt cunoscuți ca având proprietăți antiinflamatorii, ceea ce înseamnă că pot participa la scăderea inflamației în afecțiuni ale glandei tiroide precum tiroidita cronică autoimună. De exemplu pestele este bogat în Omega-3 și seleniu  (somon, cod, biban, sardine).

Se recomandă evitarea prăjelilor și a alimentelor de tip fast-food precum cartofii prajiti, carnea prăjita, covrigii, produsele de patiserie, semipreparatele, carnații, slănina, băuturile energizante, dulciurile care conțin zaharuri.

În cele mai multe cazuri, pacienții cu tiroidită Hashimoto prezintă și intoleranță la lactoza, caz în care se recomandă renunțarea la alimentele care o conțin.

De asemenea nu este recomandat consumul in exces de legume crucifere precum varza, conopida, brocoli.

Adoptarea unui stil de viață cât mai echilibrat, practicarea activității fizice zilnice si grija la alimentație susțin tratamentul medicamentos, iar tiroidita autoimuna va fi tinută sub control.

 

Complicatii

Tiroida Hashimoto trebuie monitorizată și ținută sub control, în caz contrar, poate duce la apariția complicațiilor. Printre ele se enumeră:

  • Anemia și starea de leșin,
  • Nivel crescut de colesterol,
  • Probleme cardiace,
  • Libido scăzut,
  • În cazuri rare, insuficiența tiroidiană din cauza hipotiroidismului avansat (populația predominanta afectata, fiind cea feminină).
  • Probleme de concentrare
  • Poate pune viața în pericol (infarct, comă, deces).

Femeile însărcinate, pe lângă medicul ginecolog care le urmărește sarcina, trebuie să fie monitorizate și de către medicul specialist endocrinolog. Este necesar să acorde o importanță deosebită monitorizării TSH-ului pe tot parcursul saracinii. În cazul în care nivelul acestui hormon nu este in parametri, medicul endocrinolog va recomanda tratamentul cu un hormon tiroidian sintetic. Hipotiroidismul netratat în sarcină, in cazul in care apare, poate crește riscul de avort spontan și de naștere prematură.

De asemenea, poate provoca o creștere a tensiunii arteriale la sfarsitul sarcinii (preeclampsie). În plus, hipotiroidismul netratat poate afecta, de asemenea, creșterea și dezvoltarea corecte ale bebelușului, cu aparitia defectelor congenitale la nivelul inimii, creierului, rinichilor. Hipotiroidismul în sarcină este frecvent întâlnit, însă, uneori, simptome precum lipsa de energie, oboseala sunt trecute cu vederea și considerate a fi normale pentru aceasta perioadă din viața unei femei însărcinate.

Cu toate că bolile autoimune nu sunt vindecabile, remisiunea acestora este un obiectiv terapeutic de interes. Un protocol de intervenţie nutriţonală reprezintă un stil de viaţă, presupunând modificări de comportament alimentar şi de trai permanente, adaptate particularităţilor individuale.

După diagnosticarea cu tiroidă cronică autoimună este important să păstrezi legatura cu medicul endocrinolog curant. Pot exista perioade în care să nu te simți bine cu tratamentul prescris și să fie nevoie de o modificare a dozelor de hormoni tiroidieni.

Importante sunt monitorizarea și controalele periodice, deoarece este posibil uneori să se suprapună fie o boala Basedow-Graves, fie o hipertiroidie în context de tiroidită autoimună. Ori de câte ori te confrunți cu simptome noi sau accentuate, medicul endocrinolog curant îți va oferi cea mai bună soluție.

 

Printre surse

www.medichub.ro

www.everydayhealth.com

my.clevelandclinic.org

 

 

 

 
Programare