Pierderea vederii crește riscul de căderi repetate și mortalitate la vârstnici

©

Autor:

Pierderea vederii crește riscul de căderi repetate și mortalitate la vârstnici
Pierderea vederii la vârstnici nu este doar o problemă de percepție vizuală, ci un potențial declanșator al unui lanț periculos de riscuri care include căderi frecvente și o probabilitate crescută de deces prematur. Un nou studiu realizat de cercetători de la University of Michigan, publicat în Innovation in Aging, scoate în evidență această relație și susține integrarea intervențiilor proactive în îngrijirea adulților în vârstă.

Pierderea vederii – un indicator precoce al fragilității funcționale

Este deja cunoscut faptul că dificultățile de vedere afectează mobilitatea și orientarea spațială, însă studiul actual aduce o perspectivă mecanicistă, arătând că risc crescut de mortalitate asociat cu pierderea vederii este mediat parțial de apariția căderilor recurente. Astfel, vederea afectată devine un factor care agravează fragilitatea funcțională și vulnerabilitatea biologică.

Despre studiu: Date, metodologie și populație analizată

Cercetarea a analizat date din National Health and Aging Trends Study, colectate între 2015 și 2020, incluzând un eșantion reprezentativ de 7.039 de adulți americani cu vârsta peste 65 de ani. Dificultățile vizuale au fost auto-raportate și au inclus probleme de vedere de aproape și de departe, cu sau fără corecție optică. Căderile recurente au fost definite ca două sau mai multe căderi în decursul unui an.

Modelele statistice au fost construite pe baza analizei de supraviețuire în timp discret, combinată cu modele de ecuații structurale pentru a evalua relațiile directe și indirecte dintre dificultățile vizuale, căderi și mortalitate.

Rezultate: Vederea slabă amplifică riscurile de căderi și deces

La momentul inițial al studiului:
  •  8,1% dintre participanți au raportat dificultăți de vedere.
  •  Persoanele cu probleme vizuale au prezentat un risc semnificativ mai mare de a suferi căderi recurente în anul următor (β = 0,12; p < 0,001).
  •  De asemenea, dificultățile de vedere au fost asociate cu un risc crescut de mortalitate în următorii ani (β = 0,39; p < 0,001).
  •  Importanța căderilor ca mecanism intermediar a fost susținută de analiza de mediere: căderile recurente au mediat parțial relația dintre dificultățile vizuale și mortalitate (β = 0,05; p < 0,001).

Interpretare: Căderile – o verigă cheie între vedere și supraviețuire

Cercetătorii sugerează că vederea slabă reduce capacitatea individului de a naviga în siguranță în mediul înconjurător, crescând riscul de accidente. Fiecare cădere devine un eveniment critic care reflectă un cumul de vulnerabilități medicale și sociale.

„O cădere nu ar trebui tratată ca un simplu accident, ci ca un semnal de alarmă pentru nevoi medicale neacoperite,” afirmă profesorul Joshua Ehrlich, coautor al studiului și specialist în oftalmologie la University of Michigan.

Implicații clinice: Intervenții practice și abordări integrate

Autorii identifică intervenții cu potențial ridicat de prevenție, care ar putea reduce simultan riscul de căderi și mortalitate:
  •  Consulturi oftalmologice regulate, pentru depistarea și corectarea problemelor vizuale;
  •  Îmbunătățirea iluminării în locuință și eliminarea obstacolelor;
  •  Antrenamente de echilibru și forță musculară, mai ales în cadrul programelor gerontologice;
  •  Integrarea evaluării funcției vizuale în medicina preventivă la vârstnici.

Aceste intervenții ar putea fi încorporate în programele de îngrijire primară și geriatrie pentru a reduce efectele în lanț generate de pierderea vederii.

Concluzie: Vederea afectată trebuie recunoscută ca factor de risc major

Acest studiu aduce dovezi că pierderea vederii nu este doar un disconfort funcțional, ci un predictor robust pentru fragilitate și mortalitate. Căderile recurente sunt o verigă-cheie în acest lanț, iar adresarea cauzelor vizuale reprezintă o oportunitate clară de intervenție.

Studiul subliniază nevoia urgentă de cercetări suplimentare pentru a explora și alte mecanisme posibile – precum izolarea socială, depresia sau restrângerea activității fizice – care ar putea media relația dintre dificultățile vizuale și mortalitate.

O intervenție oftalmologică la timp poate salva vieți. Îngrijirea integrată a vârstnicului ar trebui să includă atât evaluarea vederii, cât și prevenirea căderilor, nu doar pentru calitatea vieții, ci și pentru extinderea duratei vieții în siguranță și autonomie.

Data actualizare: 13-05-2025 | creare: 13-05-2025 | Vizite: 79
Bibliografie
Xu, S., et al. (2025). Self-Reported Visual Difficulty and Mortality Risk Among Older Adults: The Mediating Role of Recurrent Falls. Innovation in Aging. doi.org/10.1093/geroni/igaf016.

Image by freepik on Freepik
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Terapia fizică poate scădea riscul de accidentare cazată de amețeală
  • Riscul de cădere
  • Programul digital de prevenire a căderilor îmbunătățește postura și echilibrul la adulții în vârstă
  •