Rolul dietei în tratamentul vitiligo (o revizuire sistematică a factorilor dietetici și a intervențiilor nutriționale)

Un studiu recent publicat în Journal of Cosmetic Dermatology a analizat 14 publicații din trei baze de date științifice online, evidențiind că vitiligo, o tulburare autoimună a pielii relativ rară, se poate dezvolta ca răspuns la concentrațiile crescute de specii reactive de oxigen. Deși unele metale grele (Cd, Hg și Pb) au fost implicate în dezvoltarea condiției, impactul mineralelor urme precum Zn și Cu rămâne incert și conflictual.
Dieta și intervențiile nutriționale bogate în molecule care epuizează speciile reactive de oxigen, cum ar fi vitamina C, B12 și D, acizii grași polinesaturați (PUFA) și antioxidanții, s-au dovedit a avea efecte benefice asupra vitiligo, reducând povara metabolismului, deteriorarea celulară și stresul oxidativ cauzate de specii reactive de oxigen. Deși este puțin probabil ca aceste intervenții dietetice să înlocuiască tratamentele farmacologice și fototerapia împotriva vitiligo, ele reprezintă un pas important în reducerea dependenței de aceste intervenții clinice, care pot induce efecte secundare. Totuși, sunt necesare studii clinice la scară largă înainte ca aceste intervenții să devină obișnuite.

Vitiligo este o tulburare autoimună rară caracterizată prin pierderea pigmentației pielii, afectând între 0,004% și 2,28% din populația globală. Mecanismele care stau la baza dezvoltării și progresiei vitiligo presupun o combinație de factori hormonali și genetici, în special cei legați de deteriorarea celulară (a melanocitelor), dezechilibrele metabolice și stresul oxidativ.

Concentrațiile crescute de specii reactive de oxigen, alături de eficacitatea redusă a mecanismelor antioxidante normale ale organismului, sunt presupuse a exacerba substanțial boala. O serie de literaturi arată că vitiligo, deși inofensiv fizic, este asociat cu comorbidități mai severe, inclusiv alopecia areata, dermatita atopică și psoriazisul.

Studiul prezentat în această revizuire subliniază rolul critic al speciilor reactive de oxigen și al mecanismelor antioxidante ale organismului în dezvoltarea și progresia vitiligo. Metalele grele producătoare de specii reactive de oxigen sunt implicate ca substanțe cauzatoare de boală, în timp ce rolurile și impacturile micronutrienților rămân slab înțelese.

Suplimentele de vitamine, în special C, D și B12, au fost ipotetizate ca potențiale intervenții anti-vitiligo datorită eficacității lor antioxidante ridicate. Cercetările recente au început să exploreze acizii grași pentru efectele lor benefice asupra pacienților cu vitiligo, în special PUFA, care au arătat o puternică influență imunosupresoare asupra bolii.

Revizuirea prezentă subliniază lipsa actuală de cercetare asociată cu dieta-vitiligo (doar 14 publicații au îndeplinit criteriile de includere în revizuire), dar cercetările substanțiale în desfășurare vor completa în curând cunoștințele noastre actuale în domeniu. Deși este puțin probabil să detronizeze corticosteroizii și inhibitorii de calcineurină ca principale intervenții clinice împotriva progresiei vitiligo, studiile au arătat că eficacitățile ambelor intervenții sunt impresionant amplificate de unele componente dietetice, sugerând rolul lor viitor ca adjuvanți.

sursa: News Medical