Vitiligo nu este o fatalitate, trebuie doar gestionat corespunzător
Vitiligo este o boală autoimună, manifestată prin depigmentări la nivelul pielii È™i a mucoaselor, cu o evoluÈ›ie cronică È™i recidive frecvente. Din aceste motive, pot exista uneori repercusiuni psihologice importante. O abordare terapeutică eficientă este esenÈ›ială. Tratamentele topice, antiinflamatoare sau imunomodulatoare, sunt preferate celor sistemice, în timp ce o nouă eră a terapiei începe prin dezvoltarea inhibitorilor căii Janus kinazei (JAK) (1).
Care este incidența bolii?
Vitiligo afectează 0,5% până la 1% din populaÈ›ia lumii È™i se poate dezvolta la orice vârstă (1):
- 30% din cazuri se dezvoltă înainte de vârsta de 12 ani;
- 50% din cazuri apar înainte de vârsta de 20 de ani;
- 70% din cazuri se manifestă înainte de vârsta de 30 de ani.
MulÈ›i pacienÈ›i au în antecedente vitiligo în familie, sau prezintă deja alte boli autoimune. Afectarea unui părinte creÈ™te riscul copiilor de a prezenta această boală de 3-4 ori, până la 7 ori atunci când ambii părinÈ›i sunt afectaÈ›i (2).
Există mai multe tipuri de vitiligo?
- Vitiligo non-segmentar este cel mai frecvent. Se descriu leziuni albe bilaterale È™i simetrice, fiind localizat la nivelul feÈ›ei, a mâinilor È™i picioarelor, uneori cu o extensie mai amplă.
- Al doilea tip de vitiligo, este mai rar (5% din cazuri), fiind segmentar, cu leziuni delimitate la nivelul unei singure zone. Afectează în principal copiii, adolescenÈ›ii È™i adulÈ›ii tineri (2).
Cauze posibile, factori de risc
Mecanismele bolii sunt din ce în ce mai bine înÈ›elese, implicând diverÈ™i factori, în primul rând genetici. Au fost identificate mai multe gene susceptibile, în 90% dintre cazuri fiind asociate proteinelor sistemului imunitar sau melanocitelor (3).
În funcÈ›ie de acest fond genetic, numeroÈ™i factori de mediu (stresul, contactul cu substanÈ›ele chimice) pot declanÈ™a dezvoltarea leziunilor (3).
Este vitiligo asociat unor comorbidități?
Vitiligo este uneori asociat altor patologii autoimune, precum tiroidita autoimună, dermatita atopică, psoriazisul, artrita reumatoidă, lupusul, anemia Biermer. Totodată, poate fi asociat cu tulburări de auz ce afectează frecvenÈ›ele înalte, dar È™i tulburări oculare la nivel coroidian, prin prezenÈ›ei melanocitelor la nivelul acestor organe senzoriale (4).
Tulburările psihologice asociate circumstanÈ›elor bolii, precum stresul sau depresia, sunt frecvente. Lipsa de informare È™i de recunoaÈ™tere a patologiei creÈ™te suferinÈ›a pacienÈ›ilor care se întâmplă să creadă că nu mai e nimic de făcut, cu excepÈ›ia protecÈ›iei solare. Cu toate acestea, vitiligo nu este o fatalitate, trebuie recunoscut la timp È™i gestionat terapeutic corespunzător (4).
Crește vitiligo riscul de cancer de piele?
Contrar supoziÈ›iilor, vitiligo nu creÈ™te riscul de cancer de piele, multiple studii efectuate în domeniu confirmând acest aspect. Riscul de melanom sau carcinom la nivelul pielii este mai mic la persoanele cu vitiligo decât la populaÈ›ia generală, probabil datorită existenÈ›ei unor gene protectoare. Mai mult, pacienÈ›ii trebuie să se expună la soare pentru a contribui la repigmentarea leziunilor (5, 6).
Etapele tratamentului
Un diagnostic corespunzător este esențial, leziunile fiind adesea confundate cu pitiriazis versicolor (7).
Managementul leziunilor se bazează pe trei piloni (7):
- stabilizarea bolii (analiza și anticiparea leziunilor cu margini neclare, prezența semnelor care atestă progresia bolii);
- obținerea repigmentării;
- menținerea repigmentării.
PacienÈ›ii trebuie trataÈ›i cât mai curând posibil pentru a limita rapid progresia È™i cronicizarea leziunilor (7).
Pentru a face acest lucru, practicianul mizează pe un tratament combinat, asociind un tratament cu antiinflamatoare, respectiv imunomodulatoare și expunere naturală la soare sau fototerapie. Se pot aplica corticosteroizi topic.
Pentru leziuni aflate la nivelul feței și a decolteului, se apelează la antiinflamatoare topice. Tacrolimus, inhibitor de calcineurină (imunomodulator), este prescris la cea mai mare doză (0,1%).
Totodată, pacientul trebuie să se expună la raze, fie natural la soare, fie prin fototerapie în cabină (UVB cu spectru îngust TL01) sau acasă folosind o lampă (6).
Acesta este un tratament de lungă durată, cu o durată de cel puÈ›in È™ase luni, timpul minim necesar pentru obÈ›inerea repigmentării. Principiile de tratament È™i aderenÈ›a sunt verificate în permanență de medic (6).
Dacă boala este activă, se mai poate folosi terapia generală cu corticosteroizi numită „terapie de weekend”, sub formă de „minipulsuri” două zile pe săptămână, timp de 12 până la 24 de săptămâni. Acest tip de tratament, combinat cu fototerapie, realizează stabilizarea în 80% dintre cazuri (6).
Cum se procedează după obținerea repigmentării?
Există un fenomen numit „memorie imună cutanată”. Conform studiilor, în cazul întreruperii tratamentului, apare o recidivă în 50% dintre cazuri în anul urmator, în acelaÈ™i loc. În cazul apariÈ›iei leziunilor la nivelul feÈ›ei, este propusă pentru tratament de întreÈ›inere, aplicarea de Tacrolimus topic de două ori pe zi, timp de două săptămâni (8, 9).
Inovații terapeutice
Inhibitorii căii Janus kinazei (JAK) reprezintă un context nou terapeutic, Ruxolitinib topic fiind recent autorizat în Statele Unite. Acest inhibitor de JAK1 È™i JAK2 È™i-a demonstrat eficacitatea în două studii de fază III, ale căror rezultate au fost publicate recent în New England Journal of Medicine. În studiu, au fost implicaÈ›i 674 de pacienÈ›i cu vârstă peste 12 ani, aplicarea de Ruxolitinib de două ori pe zi timp de 6 luni până la 1 an, îmbunătățind semnificativ aspectul leziunilor (10).
După un an de tratament la nivelul feÈ›ei, leziunile au fost ameliorate cu peste 75% în mai mult de 50% dintre cazuri. La nivelul corpului, îmbunătățirea a fost de 50% la mai mult de jumătate dintre pacienÈ›i (10).
AlÈ›i inhibitori orali JAK sunt în dezvoltare, cum ar fi Ritlecitinib (inhibitor al JAK3/TEC, protein kinază) È™i Upadacitinib (inhibitor al JAK1) ca monoterapie. Baricitinib (inhibitor JAK1 È™i JAK2) este în prezent în curs de evaluare (10).
2. Vitiligo: A Review, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32155629/
3. Vitiligo: Mechanisms of Pathogenesis and Treatment, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32017656/
4. Comorbidities in vitiligo: comprehensive review, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29808541/
5. The long-term risk of lymphoma and skin cancer did not increase after topical calcineurin inhibitor use and phototherapy in a cohort of 25,694 patients with vitiligo, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33508387/
6. Decreased risk of melanoma and nonmelanoma skin cancer in patients with vitiligo: a survey among 1307 patients and their partners, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23136900/
7. Clinical Features, Immunopathogenesis, and Therapeutic Strategies in Vitiligo, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34283349/
8. Vitiligo as a skin memory disease: The need for early intervention with immunomodulating agents and a maintenance therapy to target resident memory T cells, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30636075/
9. Maintenance therapy of adult vitiligo with 0.1% tacrolimus ointment: a randomized, double blind, placebo-controlled study, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25521460/
10. Two Phase 3, Randomized, Controlled Trials of Ruxolitinib Cream for Vitiligo, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36260792/
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Circumcizie?
- Tratament pentru vitiligo?
- Depigmentare vitiligo
- Vitiligo si am 14 ani
- Medicamente pt herpes genitale, sifilis, candidoze, vitiligo
- Analize hematologie
- Nevi sutton, si sau Vitiligo
- Vitiligo
- Vitiligo si coronavirusul