Rolul nutriției în eficiența și siguranța terapiilor incretinice de nouă generație

Un studiu realizat la instituții universitare din Regatul Unit și publicat în revista Obesity Reviews la data de 7 ianuarie 2026 a analizat dovezile disponibile privind strategiile nutriționale asociate utilizării semaglutidei și tirzepatidei la adulți cu obezitate sau diabet zaharat de tip 2. Cercetarea arată că, deși aceste terapii sunt extrem de eficiente pentru scăderea ponderală, ghidarea nutrițională bazată pe dovezi este încă insuficient dezvoltată.

Context

Terapiile incretinice de nouă generație, în special agoniștii receptorului pentru peptidul asemănător glucagonului de tip 1 și agoniștii duali pentru peptidul insulinotrop dependent de glucoză și receptorul pentru peptidul asemănător glucagonului de tip 1, au schimbat profund managementul obezității și al diabetului zaharat de tip 2. Studiile clinice pivot au demonstrat reduceri medii ale greutății corporale de până la 20,9%, valori comparabile cu cele obținute prin chirurgia bariatrică.
Mecanismul principal constă în suprimarea apetitului, creșterea sațietății și reducerea poftei alimentare, ceea ce duce la scăderi semnificative ale aportului energetic. Totuși, efectele acestor medicamente asupra calității dietei, aportului proteic și statusului micronutrienților rămân insuficient caracterizate, în special în contextul utilizării lor pe scară largă în practica clinică.

Despre studiul actual

Autorii au realizat un review sistematic de tip scoping, analizând literatura publicată între ianuarie 2015 și aprilie 2025. Au fost interogate cinci baze de date majore (PubMed, Embase, Scopus, Web of Science și Google Scholar).
Criteriile de includere au vizat:

• Adulți (≥18 ani) cu obezitate sau diabet zaharat de tip 2

• Tratament cu semaglutidă sau tirzepatidă

• Existența unei intervenții nutriționale active sau a unei evaluări structurate a aportului alimentar

Au fost incluse 12 studii:

• 10 studii clinice randomizate

• 1 studiu comparativ non-randomizat

• 1 studiu observațional transversal

Dimensiunea eșantioanelor a variat între 15 și 670 de participanți, iar durata intervențiilor între 12 și 68 de săptămâni. Calitatea metodologică a fost evaluată cu instrumente standardizate pentru riscul de bias, majoritatea studiilor randomizate fiind încadrate la risc scăzut sau moderat.

Intervențiile nutriționale au fost extrem de eterogene, incluzând:

• Diete foarte hipocalorice (sub 800 kilocalorii pe zi)

• Diete ketogenice cu aport energetic scăzut

• Consiliere nutrițională generală de tip stil de viață

• Evaluări observaționale ale dietei fără intervenție activă

Un aspect notabil este faptul că doar trei studii au implicat direct specialiști în nutriție, iar evaluarea sistematică a aportului de proteine sau micronutrienți a fost rară.

Rezultate

Analiza integrată a studiilor a evidențiat mai multe concluzii consistente:

• Aportul energetic a scăzut cu 24–39% sub tratament cu semaglutidă sau tirzepatidă.

• Pierderea de masă slabă a reprezentat până la 40% din totalul greutății pierdute, în special în absența unor strategii nutriționale bine definite.

• Studiile care au utilizat diete cu aport proteic ridicat au arătat o mai bună conservare a masei musculare, chiar atunci când scăderea ponderală totală a fost similară.

• În studiul observațional transversal, 72% dintre participanți consumau mai puțină energie decât necesarul estimat, iar:

  • 54% aveau un aport proteic sub 0,8 grame pe kilogram corp pe zi

  • Peste 90% nu atingeau aporturile recomandate pentru vitamina D, potasiu și colină

• Doar 20% dintre utilizatori fuseseră îndrumați către un specialist în nutriție, iar aproape jumătate nu primiseră niciun sfat pentru gestionarea efectelor adverse digestive.

Per ansamblu, deși eficacitatea farmacologică în scăderea ponderală este incontestabilă, datele privind strategia nutrițională optimă sunt limitate, fragmentare și insuficiente pentru formularea unor recomandări ferme.

Concluzii

Acest review arată clar că terapiile incretinice de nouă generație sunt extrem de eficiente pentru reducerea greutății corporale, însă utilizarea lor fără un cadru nutrițional structurat poate fi asociată cu pierdere semnificativă de masă slabă și deficite nutriționale relevante clinic.
Dovezile disponibile susțin necesitatea:

• Implicării precoce a dieteticianului în managementul pacienților

• Promovării unor diete bogate în proteine și nutrienți, adaptate individual

• Monitorizării periodice a aportului alimentar și a statusului micronutrienților

Autorii subliniază că sunt necesare studii clinice robuste, bine controlate, care să evalueze explicit integrarea strategiilor nutriționale alături de farmacoterapia incretinică, pentru a defini standarde de bună practică în tratamentul obezității și al diabetului zaharat de tip 2.