Semaglutida reduce grăsimea corporală, dar poate compromite masa musculară

Un studiu prezentat la ENDO 2025, reuniunea anuală a Societății de Endocrinologie din San Francisco, aduce în atenție un efect potențial îngrijorător al tratamentului cu semaglutidă: pierdere semnificativă de masă musculară, în special la femei și adulți în vârstă. Deși eficient în reducerea greutății, tratamentul ar putea diminua beneficiile metabolice dacă nu este asociat cu o strategie de conservare a masei slabe.
Semaglutida, un agonist al receptorului GLP-1, este larg utilizată în tratamentul obezității datorită eficienței sale în reducerea ponderală. Cu toate acestea, pierderea în greutate implică deseori și o reducere a masei musculare – componentă esențială în menținerea metabolismului, controlul glicemiei postprandiale și integritatea sistemului osos. Importanța conservării masei slabe în timpul unui proces de slăbire este bine documentată, dar riscurile specifice asociate cu semaglutida abia încep să fie înțelese.

Despre studiu

Studiul a inclus 40 de adulți cu obezitate, monitorizați timp de trei luni:

• 23 de participanți au primit tratament cu semaglutidă;
• 17 participanți au urmat un program de nutriție și stil de viață numit Healthy Habits for Life (HHL).

Obiectivul a fost evaluarea modificărilor masei musculare în ambele grupuri, cu accent pe impactul vârstei, sexului și aportului proteic asupra pierderii de masă slabă.

Rezultate

Diferențele între grupuri

• Participanții tratați cu semaglutidă au pierdut mai mult în greutate comparativ cu cei din grupul HHL.
• Procentul pierderii de masă slabă (inclusiv masă musculară) a fost similar între cele două grupuri: aproximativ 40% din totalul pierderii în greutate.

Factori de risc pentru pierderea musculară

În grupul semaglutidei, cercetătorii au identificat trei factori care s-au asociat cu pierdere musculară accentuată:

• Sexul feminin;
• Vârsta înaintată;
• Aport proteic redus în alimentație.

Consecințele metabolice

Pierderile musculare mai mari au fost corelate cu îmbunătățiri mai mici ale controlului glicemic (măsurat prin HbA1c), ceea ce sugerează că masa musculară este un determinant important al răspunsului metabolic la semaglutidă.

Implicații clinice

Potrivit autoarei principale, Dr. Melanie Haines, de la Massachusetts General Hospital și Harvard Medical School, este esențială dezvoltarea unor strategii nutriționale și comportamentale care să minimizeze pierderea masei musculare în timpul tratamentului cu semaglutidă.

Aportul proteic adecvat ar putea reprezenta o metodă simplă și eficientă de a proteja masa musculară, mai ales în rândul persoanelor vârstnice sau al femeilor, care par a fi mai vulnerabile la acest efect advers.

Concluzie

Deși semaglutida este un instrument valoros în combaterea obezității, rezultatele acestui studiu sugerează că beneficiile sale metabolice pot fi compromise dacă pierderea în greutate nu este însoțită de conservarea masei musculare. Integrarea unei alimentații bogate în proteine și monitorizarea compoziției corporale ar putea deveni esențiale în managementul pacienților care urmează tratament cu semaglutidă.

Este nevoie de studii suplimentare care să stabilească cele mai bune metode de protejare a masei musculare în timpul administrării de agoniști GLP-1.