Simptome de ADHD la copil (cum recunoști un posibil ADHD)

Boala cu deficit de atenție si hiperactivitate (ADHD) este o afecțiune neurologică care implică neatenția, hiperactivitatea și impulsivitatea. Boala se clasifică în trei tipuri:

• predominant neatenția;
• predominant hiperactivitatea;
• tipul combinat.

ADHD nu are o cauză unică, identificabilă. Potențialele cauze sunt reprezentate de factori genetici, biochimici, senzorio-motorii, fiziologici și comportamentali. (1, 7, 8)

Semne și simptome

Primele simptome apar adesea înainte de 4 ani, dar invariabil înainte de 7 ani, iar vârsta pentru diagnostic este între 8 și 10 ani.

Semnele și simptomele centrale ale afecțiunii ADHD sunt neatenția, hiperactivitatea și impuslvitatea, care sunt mai pronunțate decât normalul potrivit etapei de dezvoltare. Frecvent se asociază afectarea funcționării academice sau sociale.

Neatenția apare atunci când copilul este implicat într-o sarcină care presupune vigilență, timp rapid de reacție, căutare vizuală și ascultare sistematică. Neatenția și impulsivitatea afectează dezvoltarea abilităților academice, de gândire șă strategiile de raționament, motivarea pentru școală și adaptarea la cerințele sociale. Copiii ce prezintă tipul ADHD predominant cu neatenție au dificultăți în situațiile de învățarea activă ce necesită performanțe continue și atingerea scopului.

Istoricul comportamental poate releva prezența toleranței scăzute la frustrare, crize de furie, agresivitate, abilități sociale scăzute, tulburări de somn, depresie. Deși nu există criterii specifice la examenul fizic si la testele de laborator asociate cu ADHD-ul, simptomele pot cuprinde stângăcie motorie, incoordonare, semne neurologice nespecifice, disfuncții perceptivo-motorii.

Clasele școlare tradițonale și activitățile academice exacerbează adesea simptomele la copii cu ADHD netrat sau tratat inadecvat. Imaturitatea socială și emoțională poate fi persistentă. Inacceptarea acestor copii de către cei de o vârstă și singurătatea lor tind să crească odată cu vârsta și cu manifestarea din ce in ce mai evidentă a simptomatologiei. (1, 2, 4, 8)

Cum recunoști un posibil ADHD

Un părinte poate constata un posibil ADHD în funcție de simptomele pe care copilul le are. Astfel, se disting următoarele:

Lipsa atenției

Neatenția poate fi remarcată printr-o serie de activități pe care copilul le manifestă:

• nu acordă atenție detaliilor;
• are dificultăți la școală cu menținerea atenției;
• uită ușor;
• pierde adesea lucruri;
• pare să nu fie atent atunci când i se vorbește;
• nu urmează instrucțiunile și nu reușește să finalizeze cerințe;
• i se distrage ușor atenția;
• evită sau se opune unor activități care presupun efort mintal susținut.
  

Hiperactivitate

În hiperactivitate, copilul:

• își freacă frecvent mâinile sau picioarele sau se foiește când stă pe scaun;
• vorbește excesiv;
• are dificultăți în a se juca în liniște;
• este greu să facă față plictiselii
• este adesea agitat, aleargă în mod excesiv.
  

Impulsivitate

Impulsivitatea poate fi recunoscută de părinți atunci când copilul:

• răspunde adesea înainte ca întrebarea să se fi terminat;
• îi întrerupe adesea pe ceilalți sau îi inopotunează;
• are dificultăți în a-și aștepta rândul. (3, 6, 7, 8)

ADHD nu îi limitează pe copii și nu are nicio legătură cu un nivel scăzut de inteligență sau talent. În plus, copiii cu tulburări de deficit de atenție demonstrează adesea următoarele trăsături pozitive:

• creativitate - copiii care au ADHD pot fi creativi și imaginativi. Copilul care suferă de ADHD are adesea diferite gânduri care vin simultan, ceea ce îl poate transforma într-un artist inventiv sau într-un copil cu multe idei. Copiii cu ADHD pot fi ușor distrași, dar uneori observă ceea ce alții nu văd.
• flexibilitate- deoarece copiii cu ADHD iau în considerare o mulțime de opțiuni simultan, ei nu devin fixați pe o alternativă și sunt mai deschiși la idei diferite.
• entuziasm și spontaneitate - copiii cu ADHD sunt rareori plictisitori, sunt intersați de multe lucruri diferite și au personalități pline de viață.
• energie- copiii cu ADHD sunt motivați, muncesc sau se joacă din greu și se străduiesc să reușească. De fapt, poate fi dificil să-i distragi de la o sarcină care îi interesează, mai ales dacă activitatea este interactivă sau practică. (2, 4, 7)

Diagnostic

Diagnosticul este clinic si se bazează pe evaluări de dezvoltare, educaționale și psihologice.

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial între ADHD și alte tulburări poate fi dificil. Multe dintre simptomele ADHD manifestate în timpul perioadei preșcolare pot fi de asemenea expresia unor dificultăți de comunicare care pot apărea în alte tulburări de dezvoltare. Pe parcursul copilăriei simptomatologia ADHD devine mai evidentă din punct de vedere calitativ, acești copii au de obicei o mișcare continuă a membrelor inferioare, impersistență motorie, vorbit impulsiv și o lipsă de conștientizare a ceea ce se întâmplă în jurul lor. Evaluarea medicală se axează pe identificarea condițiilor potențial tratabile care pot contribui sau pot agrava simptomatologia.

Evaluarea dezvoltării se concentrează pe determinarea debutului și evoluției simptomatologiei iar evaluarea educațională pe inventarierea și descrierea simptomatologiei centrale, ceea ce poate implica revizuirea istoricului educațional și folosirea de scale de evaluare și de liste de simptome. Cu toate acestea, scalele de evaluare și listele de simptome singure nu pot diferenția ADHD de alte tulburări de dezvoltare sau de tulburările comportamentale. (3, 5, 8)

Tratament

Terapia medicamentoasă:

Preparatele stimulante care conțin metilfenidat sau dextroamfetamină sunt adesea recomandate în cazul copiilor cu ADHD. Dozele depind de severitatea comportamentului și de capacitatea copilului de a tolera medicamentul.

Managementul comportamental:

Există diferite abordări, adesea eficiente ce ajută copilul să înțeleagă această tulburare; printre acestea se numără consilierea, inclusiv terapia congnitiv-comportamentală. Esențiale sunt și organizarea, structurarea și dieta pacientului. (1, 5, 8)

Afecțiuni asociate cu ADHD la copii

Doar pentru că un copil prezintă simptome de neatenție, impulsivitate sau hiperactivitate nu înseamnă că el are ADHD. Anumite afecțiuni medicale, tulburări psihologice și evenimente de viață stresante pot provoca simptome care se manifestă ca ADHD. Înainte de a stabili un diagnostic precis al ADHD, este important ca atunci când copilul este hiperactiv, impulsiv sau prezintă neatenție, să fie de examinat de un profesionist în domeniul sănătății mintale care să exploreze și să excludă următoarele posibilități:

• tulburări de anxietate – cea mai frecventă manifestare este refuzul școlar, poate provoca, de asemenea, simptome fizice, cum ar fi tahicardie, transpirație și amețeli.
• tulburări de opoziție sfidătoare - aceasta este definită de un comportament negativ și perturbator, în special față de părinți și profesori.
• tulburare de conduită - aceasta implică adesea o tendință către un comportament extrem de antisocial, cum ar fi furtul, lupta, vandalismul și rănirea oamenilor sau animalelor.
• depresia- se caracterizează printr-o dispoziție anormală care conduce la tristețe sau iritabilitate care este suficient de severă sau persistentă. Alte simptome frecvente sunt reprezentate de o apatie cu retragere socială, capacitate redusă de a simți plăcere, autoblamare permananentă.
• insomnie.
• tulburarea spectrului autist - aceasta afectează interacțiunea socială, comunicarea, interesele și comportamentul.
• epilepsie - o afecțiune care afectează creierul și provoacă apariții repetate sau convulsii.
• dificultăți de învățare - cum ar fi dislexia- este un termen general care definește o tulburare primară a capacității de a citi.

Indiferent dacă simptomele de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate ale copilului sunt sau nu cauzate de ADHD, acestea pot cauza multe probleme dacă sunt lăsate netratate. Copiii care nu se pot concentra și nu se pot controla la școală, pot avea probleme frecvente și le este greu să se înțeleagă cu ceilalți sau să își facă prieteni. Aceste frustrări și dificultăți pot duce la stima de sine scăzută, precum și stres pentru întreaga familie.

Cu sprijinul adecvat, copilul poate fi pe cale de a avea succes în toate domeniile vieții. Dacă copilul se luptă cu simptome care arată ca are ADHD, se solicită ajutor profesional. De asemenea, părinții pot trata simptomele hiperactivității, neatenției și impulsivității copilului fără a avea un diagnostic de tulburare de deficit de atenție. Opțiunile pentru a începe sunt: includerea copilului în terapie, punerea în aplicare a unei diete și un plan de exercițiu mai bun și modificarea mediului de acasă pentru a minimiza distragerile. (2, 6, 7, 8)

Sfaturi utile pentru părinți

• Dacă copilul este hiperactiv, neatent sau impulsiv, este posibil să necesite multă energie pentru a-l asculta, a termina o sarcină sau a sta liniștit. Monitorizarea constantă poate fi frustrantă și epuizantă. Există însă pași pe care îi puteți face pentru a redobândi controlul situației, ajutându-vă simultan copilul să profite la maximum de abilitățile sale.
• Copiii cu ADHD au nevoie de structură, consecvență, comunicare clară și recompense și consecințe pentru comportamentul lor. De asemenea, au nevoie de multă dragoste, sprijin și înțelegere.
• Stabiliți un program, astfel copilul rămâne concentrat și organizat urmând rutine zilnice, organizarea de activități care îl ajută să se dezvolte.
• Încurajați exercițiile fizice și somnul. Activitatea fizică îmbunătățește concentrarea și dezvoltarea creierului.
• Stabilirea unei diete sănătoase. Pentru a gestiona simptomele ADHD, programați mese sănătoase sau gustări obișnuite la fiecare trei ore și reduceți fast-food-urile și alimentele zaharoase. (1, 2, 3, 4)