Sindromul Sjögren - noi perspective asupra patogenezei și tratamentului

Cercetătorii de la NYU College of Dentistry și NYU Grossman School of Medicine au făcut progrese semnificative în înțelegerea mecanismelor care stau la baza sindromului Sjögren, o boală autoimună complexă. Studiile lor recente, publicate în Science Translational Medicine și Function, dezvăluie rolul critic al semnalizării calciului, al celulelor T reglatoare și al interferonului gamma în această patologie. De asemenea, cercetarea identifică un medicament deja existent ca o posibilă terapie eficientă pentru această afecțiune.

Contextul și scopul studiului

Sindromul Sjögren este o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă glandele producătoare de salivă și lacrimi, ducând la uscăciunea ochilor și a gurii. În formele severe, poate afecta articulațiile, plămânii și pielea, cauzând inflamație sistemică.

Obiectivele studiului

• Investigarea rolului semnalizării calciului în funcționarea glandelor salivare și a celulelor imunitare.
• Analizarea disfuncției celulelor T reglatoare și impactul acesteia asupra inflamației.
• Testarea eficacității unui medicament, baricitinib, pentru ameliorarea simptomelor sindromului Sjögren.

Metodologia studiului

Modele experimentale

Cercetătorii au utilizat:

• Șoareci modificați genetic pentru a elimina genele Stim1 și Stim2, responsabile pentru semnalizarea calciului în glandele salivare și celulele T.
• Probe de sânge de la pacienți cu sindrom Sjögren pentru analiza expresiei genelor prin secvențiere ARN unicelulară.

Analize cheie

• Funcționarea glandelor salivare și producția de salivă la șoareci.
• Nivelurile de autoanticorpi și infiltrarea limfocitelor în glandele salivare.
• Răspunsul la tratamentul cu baricitinib, un inhibitor JAK.

Rezultatele studiului

Legătura dintre semnalizarea calciului și funcția glandelor salivare

• Șoarecii lipsiți de genele Stim1 și Stim2 din glandele salivare au avut o producție redusă de salivă din cauza scăderii semnalizării calciului.
• Pierderea semnalizării calciului nu a dus la inflamație sau la creșterea autoanticorpilor, sugerând un rol protector împotriva inflamației excesive.

Rolul critic al celulelor T reglatoare

• Lipsa semnalizării calciului în celulele T reglatoare a dus la o disfuncție severă a acestora, ceea ce a declanșat inflamația sistemică.
• Inflamația a fost asociată cu supraproducția de interferon gamma, un citokin proinflamator.
• Eliminarea genetică a interferonului gamma a redus disfuncția glandelor salivare și inflamația la șoareci.

Eficacitatea baricitinibului

• Tratamentul cu baricitinib a redus semnificativ inflamația și a îmbunătățit funcția glandelor salivare la șoareci.
• Analizele genetice au arătat o corelare puternică între expresia genelor la șoareci și pacienții cu sindrom Sjögren, indicând o relevanță clinică.

Implicații și direcții viitoare

Implicații terapeutice

• Baricitinib, utilizat în prezent pentru poliartrită reumatoidă și alte afecțiuni, ar putea fi un tratament promițător pentru sindromul Sjögren.
• Inhibarea interferonului gamma ar putea reprezenta o țintă terapeutică specifică pentru reducerea inflamației.

Noi direcții de cercetare

• Investigarea altor căi moleculare implicate în disfuncția celulelor T reglatoare.
• Extinderea studiilor clinice pentru a valida eficacitatea baricitinibului la pacienții cu sindrom Sjögren.

Concluzii

Acest studiu oferă o perspectivă valoroasă asupra mecanismelor care stau la baza sindromului Sjögren, evidențiind rolul critic al semnalizării calciului și al disfuncției celulelor T reglatoare. Descoperirea potențialului baricitinibului deschide calea către tratamente mai eficiente, capabile să reducă inflamația și să îmbunătățească calitatea vieții pacienților.

Sindromul Sjögren: Prezentare generală

Sindromul Sjögren este o boală autoimună caracterizată prin:

• Uscăciunea ochilor și gurii cauzată de atacul autoimun asupra glandelor exocrine.
• Inflamație sistemică, afectând articulațiile, plămânii și pielea.

Simptome principale

• Uscăciunea mucoaselor.
• Oboseala cronică.
• Dureri articulare și musculare.

Tratament

• Terapie simptomatică: lacrimi artificiale, stimularea secreției de salivă.
• Imunomodulatoare pentru reducerea inflamației.