Sportivele de elită își împărtășesc grijile legate de cariera sportivă după sarcină

În ultimii ani, sportivele de elită au început să-și continue cariera la cel mai înalt nivel chiar și în perioada fertilă, inclusiv pe durata sarcinii. Deși există progrese notabile în dezvoltarea politicilor și a ghidurilor ce sprijină femeile în sport, persistă o diferență semnificativă între documentele oficiale și modul în care acestea se aplică în practică. Studiul publicat în jurnalul Sports Medicine abordează contextul din Regatul Unit, unde există inițiative de a integra mai bine nevoile femeilor însărcinate în cadrul sportului de performanță, cu accent pe traducerea politicilor în experiențe reale ale atleților.
Femeile sportive ating performanțe de vârf în aceeași perioadă cu anii de maximă fertilitate. În ciuda creșterii interesului pentru menținerea activității sportive în timpul sarcinii, recomandările pentru populația generală nu se potrivesc întotdeauna cu nevoile fizice, psihologice și nutriționale ale sportivelor de elită. Ca urmare, multe atlete se confruntă cu:

• Incertitudini privind antrenamentele: Lipsa unor date solide despre cât și cum se pot antrena în siguranță în timpul sarcinii.
• Presiuni contractuale și financiare: Temeri legate de pierderea veniturilor sau a susținerii oficiale pe perioada sarcinii.
• Nevoia de sfaturi nutriționale personalizate: Restricțiile alimentare generale pentru femeile însărcinate (ex. evitarea anumitor alimente, suplimente, cofeină etc.) pot fi mai complexe pentru sportive, care au necesități energetice crescute și sunt supuse regulilor antidoping.
• Cultură sportivă dominată de modelul masculin: Numeroase structuri și politici sportive au fost gândite pentru bărbați, iar domeniul s-a adaptat lent la cerințele fiziologice și sociale ale sportivelor.

În Regatul Unit s-au creat ghiduri și politici preliminare care recunosc aceste lacune. Totuși, datele de cercetare sugerează că, deși există deschidere pentru sprijin, aplicarea practică a acestor politici rămâne încă fragmentată și nu răspunde pe deplin provocărilor pe care le întâmpină sportivele însărcinate.

Despre studiu

Studiul a fost realizat utilizând interviuri semi-structurate cu atlete de elită din Marea Britanie, care au concurat sau s-au antrenat la cel mai înalt nivel „imediat înainte și/sau în timpul sarcinii”. Cercetătorii au folosit un model socio-ecologic (SEF) pentru a examina nivelurile de influență (intrapersonal, interpersonal, organizațional/comunitar și de politici publice) asupra felului în care atletele navighează sarcina în mediul de înaltă performanță.

Metodologie

• Au fost incluse sportive cu vârsta de peste 18 ani, active în ultimii 10 ani în sporturi de echipă sau sporturi individuale, la nivel internațional/elite (Tier 4 și Tier 5).  
• Interviurile au urmărit experiențele legate de sarcină: planificarea, reacția echipelor și a federațiilor, sprijinul medical/nutrițional și percepțiile atleților despre politicile existente.  
• Datele au fost analizate tematic printr-o abordare reflexivă, evidențiind zonele unde politicile și realitățile practice se întâlnesc, dar și unde există divergențe.

Rezultate

Din analiza calitativă au rezultat patru teme majore, care subliniază complexitatea relației dintre sportul de elită și sarcină:

Planificarea familială versus calendarul competițional

Multe atlete și-au amânat sau grăbit sarcina în funcție de competiții importante (Olimpiade, Campionate Mondiale) sau de perioade de pauză din cauza accidentărilor. Politicile de finanțare și contractele sportive se pot dovedi inadecvate, în special dacă sarcina survine neplanificat.

„Îmi pun în joc cariera?” – Sprijin limitat și temeri de excludere  

Sportivele au raportat reținere în a-și anunța sarcina față de antrenori și coechipieri, de teama de a fi percepute drept nepasionale ori de a-și pierde locul în echipă. Uneori au ascuns sarcina pretinzând accidentări. În plus, recomandările medicale specifice sunt insuficiente, multe profesii medicale fiind încă nepregătite să ofere guidelines concrete pentru antrenamentele de intensitate înaltă.

Dublă identitate: atletă și mamă

Multe femei au raportat conflicte interioare – sentimentul că a fi însărcinată și a continua să facă sport de performanță pot fi incompatibile. Deși, treptat, apar exemple pozitive de atlete care se întorc în competiții după naștere, persistă percepția că motherhood și sportul de elită sunt greu de reconciliat. Sportivele care au reușit să revină la un nivel înalt își doresc să devină modele de urmat și să schimbe mentalitățile din sistem.

Strategii individuale pentru a umple golurile sistemice

Sprijinul real oferit de medici sportivi, nutriționiști și specialiști în sănătate reproductivă este încă deficitar. Mai ales, consilierea nutrițională pentru sarcină rămâne minimă ori bazată pe reguli generale de populație, inadecvate pentru sportive care trebuie să își mențină capacitatea fizică.  

• Suplimentele pentru sarcină – Existența unor reglementări antidoping îngreunează accesul la produse testate și sigure (ex. acid folic “Informed Sport”).
• Rețele de socializare și grupuri de suport – Atletele și-au creat comunități (de ex. grupuri WhatsApp) pentru a împărtăși sfaturi și a se susține reciproc, umplând golul rămas în urma lipsei de sprijin oficial.

Concluzii

Acest studiu scoate la iveală că, în pofida unor politici noi și a unor discuții mai deschise, sportivele însărcinate din Marea Britanie întâmpină în continuare aceleași dificultăți cu care se confruntă femeile din alte țări: lipsă de protocol clar pentru antrenamente, recomandări generice despre alimentație și puține soluții pentru situațiile complexe (ex. antidoping versus necesitatea de suplimente în sarcină). Deși inițiative precum ghidurile UK Sport și crearea unor echipe multidisciplinare pentru sănătatea femeilor reprezintă pași importanți, se evidențiază încă un decalaj mare între ceea ce propun instituțiile și implementarea concretă în viața atletei.  

Rezultatele indică o nevoie urgentă de:

• Cercetări specifice și continue privind nevoile fiziologice, psihologice și nutriționale ale atletei însărcinate și postpartum.
• Politici aplicabile și traduse în practică printr-o mai bună comunicare (sportiv–antrenor–medic–federație).
• Suport adecvat (medical, financiar, nutrițional) care să țină cont de particularitățile sportului de performanță, pentru a reduce abandonul și stresul suplimentar resimțit de sportive.

Astfel, studiul subliniază importanța implicării tuturor părților interesate – sportive, autorități sportive, medici specializați și cercetători – pentru a dezvolta soluții coordonate și ghiduri bazate pe dovezi, care să permită femeilor să își continue cariera de elită în sport în condiții de siguranță și cu șanse egale de performanță.