Stentarea îmbunătățește supraviețuirea pe termen lung în ocluziile coronariene totale tratate prin intervenție coronariană percutană

Un studiu retrospectiv prezentat în mai 2025 la conferința Society for Cardiovascular Angiography & Interventions (SCAI) aduce dovezi noi în sprijinul utilizării stenturilor în tratamentul ocluziilor coronariene totale cronice (CTO) prin intervenție coronariană percutană (PCI). Potrivit datelor, pacienții care au beneficiat de stentare au avut o reducere semnificativă a riscului de deces cardiovascular la șase luni și o incidență mai scăzută a stopului cardiac la un an, comparativ cu cei care nu au fost stentați.
Boala arterială coronariană sau cardiopatia ischemică este principala cauză de mortalitate cardiovasculară la nivel mondial. În cazul pacienților cu ocluzii coronariene totale cronice, tratamentul prin PCI este o procedură minim invazivă care urmărește restabilirea fluxului sanguin prin deschiderea arterei blocate cu ajutorul unui cateter și, de cele mai multe ori, al unui stent. Cu toate acestea, PCI în CTO este o procedură mai dificilă decât PCI în leziunile non-CTO, fiind asociată cu o rată mai mică de succes tehnic și un risc mai mare de complicații în timpul spitalizării. De-a lungul timpului, beneficiile pe termen lung ale utilizării stenturilor în acest context au fost dezbătute.

Despre studiu

Acest studiu retrospectiv, observațional, a fost realizat într-un centru cu volum mare de proceduri PCI și a inclus un total de 677 de pacienți care au suferit PCI pentru CTO. Participanții au fost împărțiți în două grupuri:

• Grupul cu stentare – 81,2% dintre pacienți;
• Grupul fără stentare – 18,8% dintre pacienți.

Datele demografice și caracteristicile inițiale ale pacienților au fost analizate prin metode statistice descriptive. Rezultatele clinice au fost ajustate pentru potențiali factori de confuzie.

Rezultate

Studiul a identificat diferențe importante în ceea ce privește evoluția pe termen mediu și lung a pacienților:

• Risc mai mic de deces cardiovascular la 6 luni în grupul stentat (odds ratio ajustat: 0,20, interval de încredere 95%: 0,06–0,71);
• Incidență redusă a stopului cardiac la un an (odds ratio ajustat: 0,21, interval de încredere 95%: 0,06–0,72);
• Fără diferențe semnificative între grupuri în ceea ce privește mortalitatea generală la 30 de zile sau complicațiile apărute în timpul spitalizării.

Aceste rezultate sugerează că, deși beneficiile imediate ale stentării nu sunt întotdeauna evidente, efectele pozitive se manifestă în special în intervalele de monitorizare ulterioare, prin reducerea riscului de evenimente cardiovasculare majore.

Implicații clinice

Conform declarației autorului principal, dr. M. Chadi Alraies (Wayne State University și Detroit Medical Center), rezultatele oferă „dovezi suplimentare că stentarea în ocluziile totale cronice nu doar că este sigură, dar are și beneficii importante pe termen lung pentru supraviețuirea cardiovasculară.”

Rezultatele susțin adoptarea unei abordări mai proactive în utilizarea stenturilor la pacienții cu CTO, sugerând că aceasta ar putea reprezenta o opțiune terapeutică optimă în contextul PCI, mai ales în centrele cu experiență înaltă.

Concluzii

Datele prezentate la SCAI 2025 subliniază faptul că stentarea în timpul PCI pentru ocluzii coronariene totale cronice este asociată cu o supraviețuire mai bună și o incidență redusă a stopului cardiac în primul an. Deși sunt necesare studii suplimentare pentru a rafina strategiile terapeutice, aceste rezultate contribuie la conturarea unui nou standard de tratament pentru pacienții cu CTO și deschid calea pentru o reevaluare a protocoalelor de intervenție în boala coronariană severă.