Cât sport pot face persoanele cu cardiopatie ischemică?

Boala coronariană se referă la depunerea de plăci aterosclerotice la nivelul arterelor epicardice, putând fi obstructivă sau non-obstructivă. În funcție de prezentarea clinică a bolnavilor, patologia poate lua forma unui sindrom coronarian acut sau cronic.

Cardiopatia ischemică sau sindromul coronarian cronic este cel mai frecvent întâlnit la pacienții cu:

• Boală coronariană suspectă, însoțită de angină stabilă sau dispnee
• Boală coronariană suspectă și insuficiență cardiacă sau disfuncție ventriculară stângă nou instalate
• Pacienți asimptomatici și simptomatici, stabili clinic, la mai puțin de 1 an după un sindrom coronarian acut, sau pacienți revascularizati recent
• Pacienți asimptomatici și simptomatici la peste un an de la diagnosticul inițial sau de la revascularizare
• Pacienți cu angină și suspiciune de boală microvasculară sau vasospasm
• Pacienți asimptomatici diagnosticați la un control de rutină cu boală coronariană (1)

Simptomele cardiopatiei ischemice

În ceea ce privește simptomatologia, aceasta variază de la angină ușoară și dispnee la eforturi mari până la simptomele insuficienței cardiace avansate, spre exemplu dispnee cu ortopnee, fatigabilitate, scăderea toleranței la efort. Printre semnele cardiopatiei ischemice se numără ralurile pulmonare bibazale, refluxul hepato-jugular sau edemele gambiere. (2)

Radiografia toracică poate evidenția cardiomegalie sau opacifierea unghiului costofrenic, sugestivă pentru revărsat pleural. Electrocardiograma oferă informații despre frecvența și ritmul cardiac, evenimente ischemice actuale sau anterioare, dilatarea cavităților cordului. La ecografia cardiacă se calculează funcția sistolică și diastolică a inimii, vizualizându-se cinetica pereților miocardului și eventuale valvulopatii. Coronarografia evidențiază anatomia coronariană și posibilele stenoze sau obstrucții de la acest nivel. (2)

Tratamentul cardiopatiei ischemice poate fi conservator, adică medicamentos, intervențional sau chirurgical. Printre medicamentele ce le primesc pacienții cu cardiopatie ischemică se numără aspirina, clopidogrelul, beta-blocantele, statina, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, sartanii, nitrații, antialdosteronicele. (2)

Deși sedentarismul este un factor de risc pentru boală coronariana, antrenamentele intense pot crește riscul de infarct miocardic acut și moarte cardiacă subită. Totuși, beneficiile unui program regulat de sport depășesc riscurile, chiar și la bolnavii cu cardiopatie ischemică. (3)

Cât sport pot face persoanele cu cardiopatie ischemică?

Toți pacienții cu cardiopatie ischemică ar trebui încurajați să efectueze activitate fizică cel puțin ușoară, pentru îmbunătățirea sănătății generale și cardiovasculare. Recomandările sunt valabile la:

• Persoanele cu angină stabilă
• Bolnavii asimptomatici sau simptomatici, stabili, aflați la mai puțin de 1 an de la sindromul coronarian acut
• Bolnavii asimptomatici sau simptomatici, stabili, revascularizați recent
• Persoanele asimptomatice și simptomatice, aflate la peste 1 an de la diagnostic sau de la revascularizare (3)

Decizia pacienților asimptomatici de a participa la sporturi competitive sau de a efectua activitate fizică intensă trebuie să țină cont de următorii factori, care determină riscul de evenimente adverse:

• Tipul și nivelul competiției sportive
• Prezența factorilor de risc cardiovasculari
• Prezența aritmiilor apărute la efort
• Formă fizică a pacientului
• Prezența ischemiei miocardice induse de efort
• Prezența disfuncției miocardice (3)

Pacienții cu risc crescut sunt cei care au:

• Stenoză coronariană critică, de peste 70% într-o arteră coronară majoră sau de peste 50% la nivelul trunchiului comun al arterei coronare stângi
• Fracție de ejecție a ventriculului stâng de sub 50% și tulburări de cinetică regională
• Ischemie miocardică la testele de efort
• Sindrom coronarian acut, angioplastie sau revascularizare în ultimele 12 luni
• Tahicardie ventriculară nesusținută, tahicardie ventriculară polimorfă sau extrasistole ventriculare foarte frecvente, atât în repaus cât și în timpul efortului (3)

Indivizii cu risc scăzut sunt cei cu rezultat negativ la testele de efort sau imagistice, și care au funcție ventriculară stângă prezervată. Aceștia ar putea participa la toate sporturile competitive, existând anumite restricții la persoanele vârstnice peste 60 de ani care doresc să efectueze sporturi de anduranță, mixte sau de forță, de intensitate crescută. În ceea ce privește sporturile de îndemânare, ele pot fi practicate de toți pacienții cu risc scăzut, indiferent de vârstă. (3)

Înainte de se implica în sporturi competitive sau în programe sportive de intensitate crescută, pacienții cu ischemie inductibilă la testele de efort în ciuda tratamentului optim ar trebui să efectueze o coronarografie, eventual cu angioplastie. După 3-6 luni de la revascularizare, aceștia ar putea se reînceapă activitățile sportive, în funcție de rezultatul la testul de efort sau la testul ecocardiografic de stres. (3)

În cazul în care leziunile coronarografice nu pot fi tratate conservator sau prin revascularizare, atunci se recomandă evitarea sporturilor competitive. În funcție de riscul individual, acești bolnavi ar putea efectua sporturi de îndemânare de intensitate scăzută, sporturi recreative de intensitate scăzută și moderată, precum și sporturi de agrement. (3)

Având în vedere că persoanele cu cardiopatie ischemică au recomandare de tratament dublu antiagregant (la care s-ar putea adauga și tratament anticoagulant), ar trebui evitate sporturile de contact. (3)

Recuperarea cardiacă bazată pe exerciții fizice

În ceea ce privește recuperarea cardiacă bazată pe exerciții fizice, această ar trebui începută cât mai repede după externarea în urma unui sindrom coronarian acut, angioplastie sau intervenție chirurgicală. Astfel, în primele săptămâni de la externare, persoanele pot efectua atât recuperare cardiacă cât și sporturi recreaționale de intensitate scăzută și moderată, în funcție de toleranța individuală la efort. (3)

Dacă recuperarea cardiacă într-un centru avizat nu este posibilă, atunci bolnavul cu cardiopatie ischemică revascularizată poate ca în primele 1-2 săptămâni să fie activ în gospodărie, să se plimbe (într-un ritm de aproximativ 4 kilometri pe oră), să meargă la cumpărături, în general să efectueze activități fizice ușoare. După 1-2 săptămâni, pacienții pot crește intensitatea efortului fizic, realizând exerciții timp de 15-20 minute de două ori pe zi. Apoi, timpul poate fi crescut până la 15-30 de minute de mers pe jos, de două ori pe zi. Ulterior se pot intercala perioade de jogging ușor, atât timp cât nu reapar simptome. După aproximativ 2 luni de la evenimentul acut, se poate începe utilizarea cicloergometrului, inițial la o intensitate mică de 25 wați, cu creștere progresivă până la 50-75 wați. După a treia lună se pot începe exercițiile de rezistență sau de forță. (4)

Dacă revascularizarea nu a fost posibilă, atunci activitățile fizice trebuie reduse cu 10-20% în comparație cu pacienții la care s-a efectuat angioplastie sau intervenție chirugicală. (4)