Studiu: efectele distanțării sociale în pandemia de gripă 1918

Gripa spaniolă sau gripa din 1918 a fost una dintre cele mai letale forme de gripă din istoria omenirii. Datele oficiale spun că au existat aproximativ 500 milioane de infecții, aproximativ un sfert din populația lumii la acea vreme și între 50 și 100 milioane de decese. (1) (2)

Studiile realizate la acea vreme și mult mai târziu au arătat că distanțarea socială a fost un factor vital în prevenirea unei răspândiri și mai mari a infecției. (3)

Pe teritoriul american primele decese pe fondul gripei spaniole au apărut pe 17 septembrie 1918. Pentru a atenua întrucâtva din răspândirea virusului, ziua următoare autoritățile au lansat o campanie împotriva tusei, strănutului și scuipatului în public. Cu toate acestea, după zece zile, în plină epidemie orașul Philadelphia a avut o paradă în care au participat peste 200.000 de oameni.

Cazurile au continuat să apară, iar pe 3 octombrie autoritățile au închis școlile, bisericile, teatrele și locurile publice de întâlnire. După doar două săptămâni de la primul caz, au mai apărut 20.000 de infecții. Victimele au fost izolate la domiciliu. Numărul noilor infecții a început să scadă. Se crede că distanțarea socială a redus rata de transmisie a infecției cu cel puțin 30-50%. Mai mult, implementarea timpurie a restricțiilor a dus, în New York, la cel mai mic număr de decese de pe coasta de est a SUA. (4)

Pe de altă parte, studiile realizate atunci și ceva mai recent pe baza datelor din 1920 au ajuns la o altă concluzie importantă: relaxarea timpurie a restricțiilor poate duce la un nou val de infecții. Orașele care au ridicat restricțiile cu două luni după începerea pandemiei au avut noi decese. Dintre orașele care au păstrat restricțiile până când întâlnirile publice au devenit sigure nu s-au confruntat cu un alt val de decese. (5)

Sursa: National Geographic