Tirzepatida versus semaglutida: Diferențe metabolice esențiale în efectele anti-obezitate, potrivit unui nou studiu preclinic

Un nou studiu pe modele animale, prezentat la Congresul European de Obezitate (ECO 2025) desfășurat în Malaga, Spania, între 11 și 14 mai, a evidențiat adaptări metabolice distincte la tratamentele cu tirzepatidă și semaglutidă, două dintre cele mai promițătoare medicamente anti-obezitate. Studiul arată că tirzepatida crește temporar consumul de energie, în timp ce semaglutida reduce inițial acest consum, cu implicații importante pentru strategii de menținere a greutății.

Context

Tirzepatida și semaglutida sunt agoniști ai receptorilor GLP-1 (GLP-1RA), iar tirzepatida acționează și asupra receptorilor GIP, fiind astfel un agonist dual. Aceste medicamente contribuie la pierderea în greutate prin:

• Reducerea apetitului și a aportului caloric.

• Îmbunătățirea metabolismului glucozei.

Cu toate acestea, efectele asupra cheltuielii energetice și adaptările metabolice în timpul și după tratament nu sunt pe deplin înțelese.

Despre studiul actual

Echipa de cercetători de la compania daneză Gubra a utilizat un model murin preclinic. Detalii experimentale:

• 24 de șoareci hrăniți cu o dietă bogată în grăsimi timp de 20 de săptămâni.

• Împărțiți în 3 grupuri (8 șoareci/grup):

  • Control (fără tratament)

  • Semaglutidă (10 nmol/kg/zi)

  • Tirzepatidă (10 nmol/kg/zi)

• Administrarea tratamentului: 4 săptămâni, urmate de o perioadă de 2 săptămâni de washout (fără tratament).

• Mediul experimental: temperatură neutră (fără influențe de termogeneză indusă de frig).

• Monitorizare continuă: calorimetrie indirectă (consum de oxigen, CO₂ expirat), aport alimentar și nivel de activitate fizică.

Rezultatele pierderii în greutate:

• Grupul control: creștere în greutate de +2,7 g

• Tirzepatidă: −15,6 g

• Semaglutidă: −8,3 g

Efectele cele mai pronunțate au apărut în prima săptămână de tratament. Ambele medicamente au redus semnificativ aportul alimentar.

Rezultate

Efecte asupra cheltuielii energetice:

• Tirzepatidă:

  • A dus la o creștere semnificativă a cheltuielii energetice după doar 4 zile.

  • Această creștere s-a menținut în a doua săptămână, apoi a revenit treptat la valorile de control.

  • Nu a fost însoțită de creșterea activității fizice, sugerând un efect metabolic direct.

  • După oprirea tratamentului, profilul metabolic a revenit la normal, iar șoarecii au început să mănânce mai mult decât înainte.

• Semaglutidă:

  • A determinat scăderea cheltuielii energetice în primele 3 zile.

  • Ulterior, valorile au revenit la normal.

Alte adaptări metabolice:

• Ambele tratamente au dus la scăderea raportului de schimb respirator (RER) în primele 2 săptămâni, sugerând:

  • Creșterea oxidării grăsimilor.

  • Reducerea oxidării carbohidraților.

• RER a revenit la normal după 3 săptămâni de tratament, dar a crescut din nou în perioada de washout, în paralel cu reluarea consumului alimentar crescut.

Concluzii

Acest studiu evidențiază diferențele metabolice fundamentale dintre tirzepatidă și semaglutidă:

• Tirzepatida stimulează arderea caloriilor la începutul tratamentului, ceea ce poate contribui la efectele sale superioare în pierderea în greutate.

• Semaglutida reduce temporar metabolismul energetic, ceea ce ar putea explica de ce menținerea greutății pierdute este mai dificilă în unele cazuri.

Dr. Simone Bossi, coautor al studiului, a declarat:

„Rezultatele noastre sugerează că adaptările metabolice la tratamentele cu semaglutidă și tirzepatidă sunt diferite. Tirzepatida crește temporar arderea energiei, ceea ce ar putea explica eficiența sa mai mare în pierderea în greutate. Acest studiu deschide perspective importante pentru dezvoltarea unor terapii viitoare axate pe creșterea cheltuielii energetice și menținerea greutății pe termen lung.”

Implicații

• Aceste date preclinice oferă un fundament pentru optimizarea terapiilor anti-obezitate, nu doar în privința reducerii aportului alimentar, ci și prin modularea cheltuielii energetice.

• Studiile viitoare pe oameni vor fi esențiale pentru a înțelege cum se pot traduce aceste adaptări metabolice în terapii durabile pentru combaterea obezității.