Tratament gastrită

Gastrita este o afecțiune din sfera gastroenterologiei care se caracterizează prin existența unor leziuni inflamatorii la nivelul mucoasei stomacului, fiind determinată de variați agenți etiologici. Din punct de vedere epidemiologic se estimează că această patologie determină anual prezentarea la medic a circa două milioane de persoane din întreaga lume. În ceea ce privește vârsta, se pare că există un vârf al indicenței la persoanele în jurul vârstei de 60 de ani, iar riscul de apariție a acesteia crește pe măsura înaintării în vârstă.

În cadrul acestui articol vor fi prezentate clasele majore de gastrită, precum și țintele terapeutice și managementul acestora.

Tipuri principale de gastrită

Încadrarea gastritelor în clasa corespunzătoare prezintă o importanță deosebită în ceea ce privește atât tratamentul, cât și stilul de viață și comportamentele alimentare care trebuie adoptate de către pacienți, aceasta bazându-se pe următoarele criterii:

1. Caracterul evolutiv în timp:

• Gastrita acută, ale cărei simptome se instalează în mod brusc;
• Gastrita cronica, definită de o evoluție trenantă pe perioade lungi de timp.

2. Extinderea la nivelul mucoasei:

• Gastrită antrală (localizată la nivelul antrumului piloric);
• Gastrită fundică (afectează fundusul stomacului);
• Pangastrită (caracterizată prin afectarea mucoasei în întregime).

3. Gradul de agresivitate exercitat asupra mucoasei:

• Gastrita non-erozivă, caracterizată prin inflamația izolată a mucoasei;
• Gastrita erozivă, care în afara componentei inflamatorii prezintă proprietatea de a eroda mucoasa gastrică și de a o predispune la apariția complicațiilor.

4. Etiologia incrimitată:

• Gastrita cu Helicobacter pylori (prezintă o importanță deosebită prin prisma complicațiilor pe care le poate determina);
• Gastrita determinată de abuzul de antiinflamatoare nonsteroidiene;
• Gastrita cauzată de abuzul de alcool;
• Gastrita dezvoltată pe baza abuzului de nicotină;
• Gastrita cauzată de stres;
• Gastrita de etiologie autoimună.

5. Aspectul endoscopic (ține cont de imaginea pliurilor gastrice evaluată endoscopic):

• Gastrită atrofică;
• Gastrită hipertrofică;
• Gastrită hemoragică. (1), (2)

Tratamentul de bază al gastritelor

Abordarea terapeutică a tipurilor de gastrită este diversă, însă punctul comun al tuturor măsurilor terapeutice este reprezentat de combaterea factorilor de risc și a agenților care au contribuit la apariția inflamației; astfel, tuturor pacienților diagnosticați cu gastrită li se pot face următoarele recomandări:

• Renunțarea la fumat sau reducerea semnificativă a numărului de țigarete consumate pe zi;
• Limitarea consumului de băuturi alcoolice, în special în perioadele de acutizare ale gastritei;
• Reducerea consumului zilnic de cofeină;
• Utilizarea limitată a medicației antiinflamatoare;
• Modificarea obieciurilor alimentare prin reducerea consumului de alimente condimentate, bogate în uleiuri sau cu conținut acid; de asemenea, sunt de evitat băuturile carbogazoase;
• Fragmentarea meselor în porții mici distribuite uniform de-a lungul întregii zile. (1), (3), (4)

Având în vedere aceste măsuri generale, aplicabile în unanimitate pacienților, în continuare va fi detaliată conduita terapeutică specifică celor mai comune tipuri de gastrită:

1. Gastrita cauzată de Helicobacter pylori:

H. pylori este o bacterie regăsită în mod frecvent în comunitate, iar modul de trasmitere este interuman prin materii fecale sau lichid de vărsătură, precum și prin intermediul apei contaminate sau alimentelor preparate în mod corespunzător. Infecția este foarte frecventă, majoritatea populației contactând-o în perioada copilăriei. Totuși, o mare parte dintre persoanele infectate nu vor dezvolta gastrită, infecția rămânând asimptomatică pe tot parcursul vieții.

Persoanele infectate care vor devzolta gastrită prezintă susceptibilitate prin prisma vârstei înaintate, a rasei sau a regiunii geografice din care fac parte. Prezența gastritei cu Helicobacter pylori determină o creștere semnificativă a riscului de apariție a ulcerului gastric sau duodenal care tind să se complice frecvent cu hemoragii digestive, precum și a cancerului gastric și limfoamelor asociate țesutului limfoid al mucoasei (MALT).

Din cauza multiplelor complicații pe care le poate determina, orice diagnostic pozitiv de infecție cu Helicobacter pylori va fi tratată cu diverse asocieri de medicamente:

• Antibiotice de tipul amoxicilinei, claritromicinei, metronidazolului, tetraciclinei, levofloxacinei, fiind administrate în diferite combinații pentru a asigura vindecarea;
• Medicație antiacidă, de tipul inhibitorilor de pompă de protoni (omeprazol, pantoprazol, lansoprazol, etc.);
• Compuși pe bază de bismut (salicilat de bismut). (3), (5)

Principalele scheme terapeutice sunt reprezentate de:

• Terapia standard: constrituită din amoxicilină, un inhibitor de pompă de protoni, claritromicină/metronidazol, asocierea fiind administrată pentru 14-21 de zile;
• Linia a doua de tratament: asociază levofloxacină, un inhibitor de pompă de protoni și amoxicilină și este utilizată în cazul rezistenței la claritromicină;
• Terapia secvențială: constituită din aceiași agenți regăsiți în terapia standard, însă aceasta presupune administrarea unui inhibitor de pompă de protoni și a amoxicilinei timp de 5 zile, urmând ca aceasta să fie înlocuită cu metronidazol și claritromicină pentru alte 5 zile. (6)

2. Gastrita autoimună:

În acest tip de gastrită, afectarea mucoasei stomacului este mediată de prezența unor anticorpi direcționați împotriva celulelor normale, care determină apariția inflamației mucoasei. Evoluția acesteia este de obicei cronică și nu se asociază cu eroziuni. Diagnosticul este stabilit având în vedere prezența unor altor afecțiuni cu evoluție simultană, precum deficiența de vitamină B12 sau alte boli autoimune, iar certitudinea este conferită prin efectuarea biopsiei gastrice.

Tratamentul are la bază administrarea de vitamină B12 între 1.000 și 2.000 de micrograme pe zi, precum și a preparatelor pe bază de fier, acid folic în cazul asocierii respectivelor deficiențe. (7), (8)

3. Gastrita acută erozivă:

Aceasta reprezintă una dintre cele mai des întâlnite forme, având cauze diverse, cel mai frecvent exogene precum consumul de alcool, cofeină sau antiinflamatoare nesteroidiene.

Baza tratamentului este reprezentată de combaterea agentului cauzal (oprirea consumului) împreună cu administrarea medicației cu rol protector pentru mucoasa stomacului:

• Inhibitorii de pompă de protoni;
• Antagoniștii receptorilor H2 (ranitidină, cimetidină, famotidină, etc.);
• Sucralfatul;
• Compușii cu bismut coloidal. (3)

Alte terapii benefice pentru vindecarea gastritei

Tratamentul medical cu agenții terapeutici menționați anterior și-a dovedit eficiența în ceea ce privește ținerea sub control a simptomatologiei și în unele cazuri eradicarea cauzei. Succesul în prevenirea recurențelor și în modificarea cursului natural al bolii poate fi însă asigurat de adoptarea anumitor măsuri în ceea ce privește stilul de viață, precum:

• Evitarea alimentelor procesate sau conservate atrifical;
• Limitarea consumului de băuturi cu conținut crescut de zahăr;
• Restricția cantității de gluten prezente în dietă;
• Utilizarea probioticelor naturale sau a preparatelor din comerț pe bază de bacterii benefice;
• Consumul de ceaiuri, în special ceaiul verde sau de mușețel;
• Evitarea alimentelor cu conținut ridicat de alergeni (nuci, alune, lapte, fructe de mare, etc.);
• Utilizarea suplimentelor cu rol antiinflamator asupra mucoasei gastrice (L-glutamina, aloe vera, ghimbir, etc.);
• Suplimentarea măsurilor profilactice în timpul perioadelor de stres;
• Creșterea aportului de fructe, legume, cereale integrale;
• Consumul de pește cel puțin de două ori pe săptămână;
• Diagnosticarea și tratarea bolilor asociate (refluxul gastroesofagian, boala celiacă, sindromul de malabsorbție, bolile autoimune);
• Asigurarea unui aport adecvat de lichide pe perioada zilei. (9), (10), (11)