Trauma si tulburarea de stres posttraumatic (TSPT)

©

Autor:

Trauma si tulburarea de stres posttraumatic (TSPT)
Advertorial oferit de Psiholog Psihoterapeut Gabriela Popescu

Persoanele care sufera dupa o trauma sunt foarte vulnerabile. Simptomele fizice si cele psihologice sunt coplesitoare, derutante si infricosatoare. Insa nu orice persoana care se confrunta cu o situatie traumatica dezvolta TSPT. Pentru a intelege tulburarea de stres posttraumatic voi scrie cate ceva despre diferenta dintre stres, stres traumatic, stres posttraumatic si tulburarea de stres posttraumatic (TSPT).

Rezonez cu ideile lui Babette Rothschild despre trauma si voi imparasi aici cateva dintre ideile ei. Sper sa iti fie de folos.

Stresul

Hans Selye a definit stresul ca fiind „reactia nespecifica a corpului la orice solicitare” (1984, p.74, Thestressoflife; 200, 2013, p. 29, Corpul isi aminteste). Deseori stresul este perceput ca fiind ceva negativ, insa stresul poate fi asociat si cu evenimente pozitive din viata noastra (plecarea la facultate, mutarea intr-o casa noua, casatoria, etc.). O anumita cantitate de stres este pozitiva si chiar necesara pentru a ne ajuta sa dam tot ce este mai bun din noi.Pe de alta parte prea mult stres prelungit ne potae afecta fizic si psihic.

Trauma

Trauma reprezinta o experienta psihofizica spune Babette Rothschild in „Corpul isi aminteste”(p. 25) chiar daca nu a existat nici o vatamare corporala.
In urma unei situatii percepute ca fiind foarte stresante si atunci cand resursele noastre de a gestiona stresul esueaza atunci apare trauma spune Vivian Broughton (2016, pag.12)

Stresul traumatic

Este cea mai extrema forma de stres care apare in urma unei experiente traumatice spune Babette Rothschild (2013, p.29).

Stresul Post-traumatic

Tot Babette Rothschild (2013, p.29) spune ca stresul posttraumatic este este stresul traumatic care persista in urma unei experiente traumatice.

Tulburarea de stres postraumatic (TSPT)

Daca stresul posttraumatic se acumuleaza pana la nivelul in care produce simptome specificate in DSM V poate fi folosit termenul de tulburare de stres posttraumatica. Se considera ca fiind TSPT cand simptomele dureaza mai mult de o luna si sunt combinate cu dificultatea persoanei de a functiona in mod adecvat la locul de munca sau in relatiile sociale.

Conform cu DSM 5 TSPT are urmatoarele criterii de diagnosticare:

Criterii de diagnosticare

Nota: Urmatoarele criterii se aplica adultilor, adolescentilor si copiilor mai mari de 6 ani.

A. Expunerea la moartea reala sau amenintare, ranire grava sau violenta sexuala intr-una sau
mai multe dintre urmatoarele moduri:
  • Confruntarea directa cu evenimentele traumatice.
  • Fiind martori la evenimente traumatice care li s-au intamplat altora.
  • Afland despre evenimente traumatice care s-au produs unei persoane apropiate, prieten sau unui membru al familiei. In cazul unui deces sau a unei amenintari cu moartea al unui membru al familiei sau al unui prieten, evenimentul trebuie sa fi fost violent sau accidental.
  • Confruntarea cu expunerea repetata sau extrema la detalii aversive ale evenimentului traumatic (de exemplu, primii respondenti care colecteaza ramasite umane, ofiteri de politie, expunerea a in mod repetat la detalii privind abuzul asupra copilului).
Nota: Criteriul A4 nu se aplica expunerii prin mijloace electronice, prin televiziune, filme sau imagini, cu exceptia cazului in care aceasta expunere este legata de munca.

B. Prezenta unuia (sau a mai multor) dintre urmatoarele simptome intruzive asociate cu
evenimenul traumatic, care au inceput odata cu evenimentul traumatic:
  • Amintiri intruzive si dureroase, recurente si involuntare ale evenimentului traumatic.
  • Visele recurente stresante in care continutul si / sau emotiile din vis sunt legate de evenimentul traumatic.
  • Reactii disociative (de exemplu, flashback-uri) in care individul se simte sau se comporta ca si cum evenimentul traumatic se intampla in acel moment cand isi reaminteste.
  • Stres psihologic intens sau prelungit la expunerea la indicii interne sau externe care simbolizeaza sau se aseamana cu un aspect al evenimentului traumatic.
  • Reactiile fiziologice la limita la indiciile interne sau externe care simbolizeaza sau seamana un aspect al evenimentului traumatic.

C. Evitarea persistenta a stimulilor asociati evenimentului traumatic, dupa cum reiese din una sau mai multe dintre urmatoarele:
  • Evitarea sau eforturi de evitare a amintirilor, gandurilor sau sentimentelor dureroase sau asociate indeaproape cu evenimentul traumatic.
  • Evitarea sau eforturi de evitare a amintirilor externe (persoane, locuri, conversatii, activitati, obiecte, situatii) care provoaca amintiri, ganduri sau sentimente dureroase in legatura sau asociate indeaproape cu evenimentul traumatic.

D. Alterarea negativa a cognitiilor si a starii de spirit asociate evenimentului traumatic, care au inceput sau s-au inrautatit dupa evenimentul traumatic, asa cum reiese din doua sau
mai multe dintre urmatoarele:
  • Incapacitatea de a isi aminti un aspect important al evenimentului traumatic (de obicei, din cauza amnezie disociative si nu de la alti factori, cum ar fi ranirea capului, alcoolul sau medicamentele).
  • Convingeri negative, persistente si exagerate sau asteptari cu privire la sine, altii, sau lume (de exemplu, „Sunt rau”, „Nimeni nu poate fi de incredere”, „Lumea este complet periculoasa”,„intregul meu sistem nervos este ruinat complet”).
  • Cognitii distorsionate, persistente, despre cauza sau consecintele evenimentului traumatic care ii determina pe individ sa se invinuiasca pe sine sau pe altii.
  • Starea emotionala negativa persistenta (de exemplu, frica, groaza, furie, vinovatie sau rusine).
  • Diminuarea semnificativa a interesului si a participarii la activitati importante.
  • Sentimente de detasare sau instrainare de ceilalti.
  • Incapacitatea persistenta de a experimenta emotii pozitive fericire, satisfactie sau sentimente iubitoare).

E. Modificari evidente a excitarii si a reactivitatii asociate inceputului traumatic sau agravare dupa evenimentul traumatic, asa cum reiese din doua sau mai multe dintre urmatoarele:
  • Comportament iritabil si izbucniri furioase
  • Comportament nesabuit sau autodistructiv.
  • Hipervigilanta.
  • Raspuns exagerat.
  • Probleme cu concentrarea.
  • tulburari de somn (de exemplu, dificultatea de a dormi sau a dormi sau somn nelinistit).

F. Durata perturbarii (Criteriile B, D si E) este mai mare de o luna.

G. Tulburarea provoaca suferinta clinica semnificativa sau deteriorare in situatiile sociale, ocupationale, sau alte domenii importante de functionare.

H. Perturbarea nu poate fi atribuita efectelor fiziologice ale unei substante (de exemplu, medicamente, alcool) sau alta afectiuni.

Recuparearea posttraumatica

Babette Rothschild in „Trauma- 8 strategii de vindecare” spune ca in recupararea posttraumatica sunt esntiale (2017, p. 10):

  • Recunoasterea fapului ca cel ce a experimentat trauma a supravietuit traumei respective
  • Intelegerea faptului ca un flashback (reamintirea experientiei traumatice insotita de o puternica senzatie de retraire a acelui eveniment) este doar o amintire, ca persoana nu mai este in pericol in prezent
  • Autoiertarea pentru ca nu a fost capabil/a sa impiedice evenimentul traumatic
  • Usurarea sentimentului de rusine
  • Mobilizarea corpului astfel incat sa iasa din starea de blocaj sau coplesire
  • Descoperirea si intelegerea sensului traumei si folosirea acestuia pentru propria evolutie

Recuperarea reusita

O recuperare reusita poate fi masurata spune tot Babette Rothschild (2017, p. 17) dupa cel putin doua tipuri de criterii:

1. Masuratori obiective
  • Persoana traumatizata merge din nou la job
  • Persoana traumatizata mananca normal
  • Persoana traumatizata isi reia activitatile pe care le abandonase, etc.

2. Masuratori subiective (Sunt stabilite de persoana traumatizata in proportie de 100%)
  • Daca persoana simte ca starea ei s-a imbunatatit in mod adecvat
  • Daca modul in care se comporta zi de zi este cel dorit
  • Daca detine controlul asupra simptomelor anterioare, etc.

Recomandari

Apeleaza la ajutorul celor apropiati si la ajutorul specialistilor (un psihoterapeut si/sau un psihiatru)

Nota: Acest articol are un caracter informativ, nu inlocuieste o consiliere psihologica sau un consult medical.

Psiholog Psihoterapeut Gabriela Popescu
www.gabrielapopescu.ro
www.povesteameadeviata.ro

Data actualizare: 25-01-2018 | creare: 25-01-2018 | Vizite: 2044
Bibliografie
Babette Rothschild, 2013, Corpul isi aminteste, Psihofiziologia si tratamentul traumei, Editura Herald, Bucuresti
Babette Rothschild, 2017, Trauma, 8 strategii de vindecare, Editura Herald, Bucuresti
Vivian Broughton,2016, Becoming your true self, a handbook for the journey from trauma to healthy autonomy, Green Balloon Publishing, Steyning, UK
DSM 5 (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, fifth edition)
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeasi sectiune: