Trecerea la o dietă săracă în grăsimi încetinește dezvoltarea precancerului pancreatic la șoareci

Cancerul pancreatic reprezintă una dintre cele mai letale forme de cancer, cu o rată de supraviețuire la cinci ani de doar 13%. Deși legătura dintre obezitate și riscul crescut de cancer pancreatic este bine documentată, efectele modificării ulterioare a dietei asupra progresiei bolii sunt insuficient înțelese. Un nou studiu realizat de cercetători de la University of California, Davis oferă primele dovezi experimentale că trecerea de la o dietă bogată în grăsimi la una săracă în grăsimi poate încetini dezvoltarea leziunilor precanceroase pancreatice, chiar și după apariția obezității și a modificărilor tisulare inițiale.
Legătura dintre obezitate și cancer pancreatic este susținută de studii epidemiologice care indică o creștere a riscului cu până la 50%. În majoritatea modelelor experimentale anterioare, animalele au fost expuse simultan la diete bogate în grăsimi și zaharuri, ceea ce a îngreunat identificarea rolului specific al lipidelor în carcinogeneză. Noul studiu propune o abordare diferită, izolând efectul dietei bogate în grăsimi și testând în mod direct reversibilitatea impactului metabolic și tumoral printr-o simplă intervenție nutrițională.

Despre studiu

Model experimental

Cercetarea a utilizat un model murin de carcinogeneză pancreatică, cu șoareci modificați genetic (LSL-KrasG12D/+; p48Cre/+) predispuși la dezvoltarea de leziuni premaligne pancreatice (metaplazie acinară în duct). Au fost testate trei regimuri alimentare:

• Dieta bogată în grăsimi (DBG): 60% din calorii proveneau din grăsimi, administrată timp de 21 de săptămâni.
• Dieta săracă în grăsimi (DSG): doar 11% din calorii din grăsimi, pe toată durata studiului.
• DBG urmată de DSG (DBG→DSG): dieta bogată în grăsimi pentru 8 săptămâni, urmată de dietă săracă în grăsimi pentru 13 săptămâni.

Fiecare grup a inclus 8–12 șoareci de ambele sexe.

Analize efectuate

Cercetătorii au evaluat:

• Compoziția corporală (greutate și grăsime viscerală)
• Incidența leziunilor pancreatice (prin histologie)
• Profilul metabolomic lipidic (cu accent pe metaboliți derivați din acid linoleic)
• Expresia genică (prin RNA-seq și analiză bioinformatică)
• Compoziția microbiomului intestinal (prin secvențierea 16s rRNA)

Rezultate

Efectele dietei bogate în grăsimi

Șoarecii hrăniți exclusiv cu dietă bogată în grăsimi au avut o creștere în greutate cu 70% mai mare decât ceilalți și un risc crescut de metaplazie acinară, cu o incidență cu 60% mai mare comparativ cu celelalte grupuri (p < 0,05). La acest grup, 2 din 21 de șoareci de sex masculin au dezvoltat cancer pancreatic, în timp ce niciun șoarece din grupurile DSG sau DBG→DSG nu a dezvoltat tumori.

Efectele normalizării dietei (DBG→DSG)

• Trecerea la dietă săracă în grăsimi a dus la normalizarea greutății corporale și a compoziției adipoase, comparabilă cu grupul DSG.
• Metaplazia acinară a fost semnificativ redusă, iar incidența cancerului a fost prevenită complet.
• Profilul de expresie genică al acestui grup a fost aproape identic cu cel al grupului DSG, indicând o reversibilitate a dereglărilor moleculare induse de dietă.

Modificări moleculare și metabolice

Dieta bogată în grăsimi a indus:

• Expresia aberantă a genelor implicate în metabolismul celular, funcția imunitară și semnalizarea intercelulară.
• O creștere a metaboliților epoxidați ai acidului linoleic (epoxilipoide), considerați proinflamatori și procarcinogeni.
După schimbarea dietei, acești metaboliți au fost semnificativ reduși, sugerând o reglare metabolică protectivă.

Microbiomul intestinal

Dieta bogată în grăsimi a alterat semnificativ diversitatea și compoziția bacteriană intestinală. Revenirea la dietă săracă în grăsimi a restabilit un profil microbian similar cu cel observat la șoarecii care nu au fost expuși la grăsimi în exces.

Concluzii

Acest studiu demonstrează că efectele dăunătoare ale unei diete bogate în grăsimi asupra pancreasului pot fi inversate, chiar și după declanșarea procesului tumoral incipient. Normalizarea greutății corporale prin modificarea dietei a condus la:

• Reducerea riscului de leziuni premaligne pancreatice
• Reglarea expresiei genice alterate
• Scăderea metaboliților lipidici procarcinogeni
• Restabilirea echilibrului microbiomului intestinal

Prin urmare, intervențiile nutriționale timpurii – dar și cele tardive – pot juca un rol esențial în prevenția cancerului pancreatic, cel puțin în stadiile inițiale. Deși rezultatele provin dintr-un model murin, ele subliniază importanța alimentației în controlul riscului oncologic, chiar și în condiții deja instalate de obezitate.
Aceste date susțin ideea că nu este niciodată prea târziu pentru a face schimbări alimentare benefice, oferind speranță pentru dezvoltarea unor strategii preventive în contextul cancerului pancreatic, boală în care detectarea precoce și tratamentul rămân extrem de limitate.