Tuberculoza nou-născutului (tuberculoza congenitală)

Tuberculoza nou-născutului sau tuberculoza congenitală este o formă particulară de tuberculoză întâlnită în pediatrie. Aceasta se distinge de tuberculoza apărută în rândul copiilor sau a persoanelor adulte, prin tabloul clinic nespecific şi schema de tratament, care este diferită de tratamentul administrat în cazul formelor comune de boală.

Tuberculoza nou-născutului, cunoscută şi sub termenul de tuberculoza neonatală, este o patologie foarte rar întâlnită în practica medicală.

În literatura de specialitate au fost înregistrate aproximativ 300 de cazuri de tuberculoză congenitală. În prezent, incidența tuberculozei congenitale este în creştere, fiind strâns legată de creşterea numarului de cazuri cu sindrom al imunodeficienței umane dobândite (SIDA).

Tuberculoza poate apărea la nou-născut prin transmiterea transplancentară a bacilului Koch (fenomen cunoscut sub denumirea de diseminare hematogenă) de la mama infectată la făt sau prin inhalarea de lichid amniotic matern infectat, care se poate realiza prenatal (înainte de momentul naşterii) sau intranatal (în momentul naşterii). [1], [2], [3]

Semne şi simptome clinice

Tabloul clinic apărut în cadrul tuberculozei congenitale este necaracteristic tuberculozei adultului. La nou-născuți, boala se caracterizează prin următoarele manifestări clinice:

• Febră sau subfebrilitate
• Inapetență
• Staționare a curbei ponderal
• Dispnee
• Letargie
• Splenomegalie
• Hepatomegalie. [1], [2], [3]

Diagnostic

Diagnosticul de tuberculoză congenitală se pune pe baza probelor biologice efectuate (examenul sputei examinarea lichidului cefalorahidian şi a măduvei osoase, examen radiologic de torace, bronhoscopie), tabloul clinic fiind nespecific.

La examinarea sputei, a lichidului cefalorahidian şi a măduvei oasoase, poate fi observată prezența bacililor Koch în produsele patologice.
Intradermoreacția la tuberculină este pozitivă.

Examenul radiologic de torace poate indica prezența aspectelor patologice specifice tuberculozei.

Diagnosticul diferențial al tuberculozei congenitale trebuie efectuat cu următoarele afecțiuni:

• pneumoniile bacteriene
• bronhopneumoniile bacteriene. [1], [2], [3]

Tratament

În cazurile în care o femeie însărcinată a fost depistată cu tuberculoză, se recomandă investigarea precoce a nou-născutului, în cel mai scut timp după momentul naşterii.

Atunci când nou-născutul nu prezintă manifestări clinice specifice tuberculozei pulmonare, iar intradermoreacția la tuberculină este negativă şi exemenul radiologic nu prezintă aspect patologic specific tuberculozei, se indică administrarea de Izoniazidă.

La împlinirea a trei luni de la naştere se vor repeta investigațiile imagistice. În cazul în care nu se observă nici un apect patologic imagistic, se poate întrerupe tratamentul sau se poate continua administrarea medicatiei până se ajunge la un timp de administrare de 12 luni, din motive de siguranță. De asemenea, în această perioadă se recomandă şi efectuarea vaccinului BCG.

În cazul în care după trei luni de tratament cu Izoniazidă, intradermoreacția la tuberculină este pozitivă, iar examenul radiologic prezintă aspecte patologice, se intituie terapie antituberculoasă cu durată de un an. Se administrează Rifampicină în asociere cu Izoniazidă. [1], [2], [3]