Tulburările intestin-creier: sentimentul de rușine afectează profund calitatea vieții

Un studiu publicat în iunie 2025 în revista Gastroenterology reprezintă primul studiu care măsoară rușinea ca factor psihologic cheie în relația dintre tulburările intestin–creier (Disorders of Gut-Brain Interaction – DGBI) și sănătatea mintală.
Tulburările intestin–creier (DGBI) sunt afecțiuni cronice sau recurente ale tractului gastrointestinal, în care nu se identifică anomalii structurale sau biochimice clare la investigațiile standard. Un exemplu bine-cunoscut este sindromul de colon iritabil (IBS – Irritable Bowel Syndrome). Deși aparent „invizibile”, aceste afecțiuni pot avea un impact profund asupra vieții de zi cu zi.

Literatura anterioară a arătat că există o relație bidirecțională între severitatea simptomelor gastrointestinale și starea psihologică: simptomele severe pot agrava starea mintală, iar depresia, anxietatea sau stresul psihosocial pot amplifica percepția durerii sau a disconfortului gastrointestinal. Însă acest nou studiu aduce în prim-plan un element distinct și rar explorat: rușinea trăită de pacienți în legătură cu simptomele lor.

Despre studiul actual

În acest studiu de amploare, peste 2.400 de persoane din Suedia au completat chestionare validate psihometric privind simptomele gastrointestinale, sănătatea mintală, calitatea vieții și nivelul perceput de rușine. Dintre aceștia, 537 de participanți au îndeplinit criteriile de diagnostic pentru o tulburare DGBI.

Instrumentele de evaluare au inclus măsurători ale:

• severității simptomelor intestinale (cum ar fi durerea abdominală, balonarea, constipația sau diareea),

• afectării psihologice (simptome de depresie și anxietate),

• calității vieții auto-raportate,

• rușinii percepute, ca emoție socială autoreflexivă asociată cu stigmatul simptomelor.

Analiza statistică a urmărit să identifice:

• dacă rușinea este un mediator în relația dintre simptomele gastrointestinale și sănătatea psihologică,

• în ce măsură rușinea influențează calitatea vieții, independent de severitatea simptomelor.

Rezultate

Studiul a adus dovezi clare că nivelul de rușine perceput are un impact direct și independent asupra calității vieții pacienților. Mai exact:

• La același grad de severitate a simptomelor fizice, persoanele care resimt un nivel mai ridicat de rușine au raportat o calitate a vieții semnificativ mai scăzută, comparativ cu cele cu un nivel scăzut de rușine.

• Rușinea a fost un factor explicativ important al relației dintre simptomele DGBI și tulburările psihologice. Altfel spus, o parte din impactul simptomelor asupra sănătății mintale poate fi atribuită experienței subiective a rușinii.

• Totuși, a fost identificată și o legătură directă între simptomele gastrointestinale și sănătatea psihologică, neintermediată de rușine, ceea ce indică existența mai multor căi de influență.

Rușinea poate lua forma unei autoevaluări negative („ceva e în neregulă cu mine”) și este amplificată de stigmatul social în jurul tulburărilor digestive: necesitatea frecventă de a merge la toaletă, balonarea vizibilă, evitarea meselor în public sau teama de episoade necontrolate contribuie la evitarea interacțiunilor sociale și izolare, accentuând vulnerabilitatea psihologică.

Implicații pentru practica medicală

Deși studiul nu a investigat direct relația pacient–cadru medical, autoarea subliniază — bazându-se pe literatură anterioară — că empatia și compasiunea din partea profesioniștilor din sănătate sunt esențiale pentru reducerea rușinii.

„Empatia nu este un lux în îngrijirea sănătății — este parte a medicinei bazate pe dovezi. Chiar și o consultație de zece minute, dacă este marcată de interes real și validarea experienței pacientului, poate face o diferență profundă.”, afirmă Inês Trindade.

Conștientizarea și recunoașterea rușinii ca factor psihologic nu doar că poate îmbunătăți calitatea vieții, ci și poate facilita aderența la tratament, încuraja pacienții să caute sprijin și să nu evite consultațiile sau investigațiile de teamă să nu fie judecați.

Concluzie

Acest studiu demonstrează că emoțiile sociale, precum rușinea, au un rol critic în relația dintre tulburările intestin–creier și sănătatea mintală. Recunoașterea și adresarea rușinii, atât la nivel psihologic, cât și în cadrul consultului medical, pot reprezenta o cale semnificativă de a sprijini pacienții care trăiesc cu aceste afecțiuni invizibile, dar profund invalidante.