Un nou tratament reduce cu succes consumul compulsiv de alimente

Un studiu clinic randomizat realizat între 2019 și 2023 la Universitatea din California - San Diego a evaluat eficiența unei intervenții combinate bazate pe Regulation of Cues și scădere ponderală comportamentală (ROC+BWL) comparativ cu terapia cognitiv-comportamentală (CBT) în tratamentul mâncatului compulsiv și al obezității la veterani. Rezultatele oferă noi perspective asupra strategiilor terapeutice axate pe caracteristicile individuale de răspuns la stimuli alimentari și sațietate.
Terapia cognitiv-comportamentală este tratamentul cu cea mai solidă bază științifică pentru tulburarea de alimentație compulsivă, însă impactul său asupra pierderii în greutate este limitat. În schimb, teoria susceptibilității comportamentale propune că trăsăturile genetice de răspuns la stimuli alimentari pot influența comportamentele alimentare în medii obezogene. Intervenția ROC a fost concepută pentru a viza aceste trăsături – responsivitatea la stimuli alimentari și responsivitatea la senzația de sațietate – prin tehnici care antrenează conștientizarea, inhibiția impulsului alimentar și tolerarea poftelor.

Despre studiu

Design și metodologie

Studiul CHARGE a fost un trial randomizat paralel, cu două brațe, desfășurat pe durata a 5 luni și cu urmărire la 6 luni post-intervenție. 129 de veterani cu indice de masă corporală între 25 și 45 și diagnostic de tulburare de alimentație compulsivă (BED) sau BED subprag au fost randomizați în două grupuri: ROC+BWL și CBT. Intervențiile au inclus 18 sesiuni săptămânale de 90 de minute.

Descrierea intervențiilor

• ROC+BWL: accent pe educație psiho-nutrițională, auto-monitorizare, exerciții de expunere la alimente tentante, evaluarea senzației de foame și sațietate, reducerea aportului caloric și activitate fizică (250 minute/săptămână).
• CBT: protocol standardizat în trei faze – normalizarea alimentației, restructurarea cognitivă și prevenirea recăderilor – cu accent redus pe scăderea ponderală și fără monitorizare calorică activă.

Rezultate

Fezabilitate și acceptabilitate

Ambele intervenții au fost bine tolerate, cu participare medie de 15 sesiuni din 18 și scoruri ridicate de satisfacție. Nu au fost diferențe semnificative între grupuri în ceea ce privește rata de completare sau nivelul de acceptabilitate auto-raportat.

Reducerea mâncatului compulsiv

ROC+BWL a determinat reduceri mai mari ale episoadelor de pierdere a controlului alimentar (LOC) comparativ cu CBT, cu diferențe semnificative la evaluările intermediare, post-tratament și la 6 luni. Diferențele au fost mai accentuate la participanții cu BED față de cei cu forme subclinice. Totuși, scorurile de severitate a comportamentului compulsiv (BES) nu au diferit semnificativ între grupuri.

Indice de masă corporală (IMC)

Participanții din grupul ROC+BWL au înregistrat scăderi semnificative ale IMC la evaluările de la 2,5 și 5 luni comparativ cu CBT, dar diferențele nu s-au menținut la 6 luni. Această evoluție sugerează un efect tranzitoriu al intervenției asupra greutății corporale, posibil influențat de reluarea comportamentelor alimentare anterioare.

Aport caloric

ROC+BWL a fost asociat cu reduceri mai mari ale consumului caloric decât CBT, atât la finalul tratamentului cât și la 6 luni. Diferențele au fost în medie de 280-300 kcal/zi, sugerând o schimbare durabilă în comportamentul alimentar.

Moderarea rezultatelor de prezența BED

Participanții cu diagnostic complet de BED au beneficiat mai mult de ROC+BWL comparativ cu cei cu forme subclinice, atât în ceea ce privește reducerea LOC cât și scăderea IMC. Aceste date susțin ideea că intervențiile personalizate în funcție de severitatea tulburării pot avea un impact terapeutic superior.

Interpretare

Rezultatele acestui studiu susțin eficiența modelului ROC+BWL în reducerea mâncatului compulsiv și a greutății în rândul veteranilor, în special în rândul celor cu BED. Comparativ cu CBT, intervenția ROC+BWL vizează atât mecanisme cognitive (top-down), cât și impulsuri comportamentale (bottom-up), ceea ce poate oferi o strategie mai robustă și durabilă. Totuși, recâștigarea greutății în perioada de urmărire și lipsa unor diferențe semnificative în severitatea auto-raportată a comportamentului compulsiv ridică întrebări despre sustenabilitatea intervenției și modul optim de monitorizare a rezultatelor.

Concluzii

Modelul ROC+BWL reprezintă o alternativă promițătoare la CBT în tratamentul tulburărilor de alimentație compulsivă asociate cu exces ponderal la veterani. Prin adresarea trăsăturilor apetitive și integrarea strategiilor comportamentale, această intervenție ar putea oferi un cadru personalizat pentru reducerea atât a comportamentului compulsiv cât și a greutății corporale. Studii viitoare sunt necesare pentru a evalua efectele pe termen lung, aplicabilitatea în populația generală și eficiența intervenției ROC fără componenta de restricție calorică.