Vaginita bacteriană cu Gardnerella vaginalis

Vaginita bacteriană este una dintre cele mai comune infecții care interesează tractul genital feminin. Aceasta afectează cel mai frecvent femeile începând din adolescență până în perioada de premenopauză; astfel, femeile aflate la menopauză sau fetele care nu și-au început puberatea posedă cea mai mică probabilitate de a fi afectate.

Gardnerella vaginalis face parte din categoria bacteriilor anaerobe de tip Gram-variabil care colonizează în mod fiziologic mucoasa vaginală. Există însă situații când această bacterie trece din starea de comensal către cea de agent patogen și determină infecția vaginală datorită caracteristicilor sale heterogene.

Factori de risc

Mediul vaginal este constituit dintr-o varietate mare de specii bacteriene care sunt prezente în proporții variabile. Dintre aceste specii fac parte Lactobacillus, Bacteroides, Bifidobacterium, Gardnerella, Pseudomonas sau Fusobacterium, iar rolul principal al acestora este să mențină pH-ul vaginal în jurul valorii de 4. În consecință, apariția vaginitei este determinată de factori care perturbă echilibrul mediului vaginal, precum:

• Utilizarea pentru igiena intimă a săpunurilor care conțin parfumuri sau coloranți;
• Realizarea igienei intime interne mai mult de o dată pe săptămână;
• Utilizarea lenjeriei confecționate din material sintetic;
• Băile frecvente sau folosirea spumantelor de baie;
• Actul sexual neprotejat, în special cu parteneri multipli;
• Folosirea tampoanelor intravaginale;
• Purtarea articolelor vestimentare strâmte (lenjerie intimă, pantaloni de blugi, colanți, articole sportive etc. );
• Fumatul;
• Istoricul de consum de antibiotice;
• Diabetul zaharat. (1), (2), (3)

Cauze

Precum am menționat anterior, echilibrul florei bacteriene este factorul cel mai important de apărare împotriva apariției infecțiilor, iar dintre speciile care colonizează vaginul în mod fiziologic, cea mai importantă este reprezentată de Lactobacilii care aderă la epiteliul vaginal și antagonizează acțiunea bacteriilor patogene. În cazul în care proporția acestor bacterii benefice scade consecutiv intervenției factorilor de risc, microorganisme precum Gardnerella încep procesul de multiplicare necontrolată și colonizare a întregii mucoase.

După aderarea la epiteliu, Gardnerella vaginalis determină producția unor substanțe cu acțiune toxică asupra celulelor epiteliale, precum și formarea unei bariere împotriva acțiunii factorilor interni de apărare. Din totalitatea speciilor prezente în mod fiziologic la nivel vaginal, această bacterie este singura care posedă acești factori, motiv pentru care Gardnerella este cel mai des implicată ca agent etiologic al vaginitei bacteriene. De asemenea, studiile au demonstrat o relație de cauzalitate între infecția cu Gadnerella vaginalis și dobândirea unor infecții cu transmitere sexuală, a bolilor inflamatorii pelvine, iar dacă survine în timpul sarcinii poate fi cauza infecțiilor și complicațiilor obstetricale precum naștere prematură, ruptura prematură a membranelor, endometrioza postpartum sau meningita neonatală. (3), (4), (5)

Semne și simptome

Infecția cu Gardnerella vaginalis poate fi asimptomatică în aproximativ jumătate din cazuri, iar în celelalte situații pacientele pot prezenta simptome pe tot parcursul zilei sau exclusiv în timpul actului sexual. Dintre simptomele specifice vaginitei bacteriene fac parte:

• Modificarea caracteristicilor secreției vaginale de la aspectul transparent normal către o culoare alb-gălbuie;
• Mirosul vaginal neplăcut, sesizabil în special după actul sexual;
• Senzația de prurit, arsură sau durere la nivel vaginal;
• Disconfortul în timpul urinării.

Diagnosticul vaginitei bacteriene este stabilit în cadrul unui consult ginecologic, iar prin intermediul unui examen clinic local se vor recolta probe din secrețiile vaginale care vor fi ulterior examinate din punct de vedere microbiologic și biochimic. (2), (6)

Tratament

Tratamentul vaginitei cauzate de Gardnerella este exclusiv pe bază de antibiotice și poate fi administrat fie pe cale sistemică (oral), fie pe cale locală (intravaginal). Principalele antibiotice folosite sunt reprezentate de metronidazol, clindamicină și tinidazol; tratamentul durează de la 5 până la 7 zile și poate fi administrat sub următoarele forme:

• Comprimate cu administrare orală;
• Ovule (supozitoare intravaginale);
• Gel sau cremă pentru uz intravaginal;
• Comprimate vaginale.

În timpul tratamentului, pacientele vor trebui să urmeze următoarele recomandări:

• Abstinența de la actul sexual;
• Hidratarea corespunzătoare;
• Utilizarea probioticelor pentru prevenirea recurențelor;
• Realizarea igienei intravaginale zilnice în cazul utilizării preparatelor de uz intern. (4), (7)

Prevenție

Măsurile de profilaxie a vaginitei bacteriene sunt reprezentate de reguli de igienă generală, locală și sexuală, iar respectarea lor reduce semnificativ atât riscul de apariție a infecției, cât și de recurență a unei prime infecții. Așadar, pacientele aflate în intervalul de vârstă dintre pubertate și menopauză trebuie să urmeze următoarele recomandări:

• Utilizarea unui săpun cu glicerină pentru igiena locală;
• Evitarea săpunurilor îmbogățite cu coloranți sau parfumuri;
• Limitarea numărului de parteneri sexuali;
• Efectuarea consulturilor ginecologice regulate;
• Evitarea detergenților puternici pentru spălarea lenjeriei intime;
• Utilizarea produselor de tipul absorbantelor în perioada menstruală;
• Limitarea utilizării tampoanelor intravaginale;
• Realizarea igienei intime zilnice utilizând apă călduță și săpunuri fără parfum;
• Uscarea zonei genitale în sens antero-posterior pentru a evita pasajul germenilor de la nivel anal către zona genitală;
• Testarea regulată pentru bolile frecvente cu transmitere sexuală;
• Curățarea regulată a produselor care intră în contact cu organele genitale externe;
• Optarea pentru lenjerie intimă din bumbac;
• Evitarea articolelor vestimentare din materiale sintetice, în special în timpul activităților sportive. (2), (8)