Variabilitatea climatică amplifică riscul epidemiilor de boli transmise prin vectori

Modificările climatice globale influențează din ce în ce mai mult distribuția și dinamica bolilor transmise prin vectori, precum dengue, care este transmisă de țânțari din genul Aedes. În 2023, cazuri de transmitere locală au fost raportate pentru prima dată în apropierea orașelor Los Angeles și Paris, iar expansiunea geografică a vectorilor a ajuns să includă și regiuni precum Marea Britanie, unde Aedes albopictus a fost detectat dar nu s-a stabilit încă permanent.
Modelele climatice utilizate pentru prognoze implică trei surse majore de incertitudine:

• Variabilitatea climatică internă (VCI) – fluctuații naturale ale climei independente de factori externi;
• Incertitudinea modelului – diferențe între formulările modelelor climatice globale (MCG);
• Incertitudinea scenariului – rezultate posibile ale diferitelor traiectorii de emisii de gaze cu efect de seră.

Deși ultimele două sunt adesea incluse în studiile privind bolile vectoriale și schimbările climatice, VCI este adesea ignorată. Această analiză demonstrează că VCI poate accelera apariția condițiilor climatice favorabile transmiterii bolilor.

Despre studiul PNAS

Metodologie

Au fost analizate proiecțiile temperaturilor zilnice pentru Londra, 2030–2080, folosind 10 modele climatice globale din CMIP6 și 3 scenarii SSP. Temperatura medie anuală și numărul de zile favorabile transmiterii dengue de către Ae. albopictus au fost estimate prin modele de adecvare termică. Incertitudinea totală a fost împărțită în contribuții ale celor trei surse menționate.

Rezultate

• Variabilitatea climatică internă contribuie semnificativ la incertitudinea estimărilor, inclusiv în 2080, unde aceasta reprezintă 48% din intervalul de predicție al numărului de zile favorabile transmiterii dengue.
• Fluctuațiile anuale de temperatură accelerate de VCI pot grăbi riscul de epidemie. De exemplu, probabilitatea unui sezon cu peste 120 de zile favorabile în Londra crește de la 2047 la 2038 când este inclusă VCI în analiză.
• Rezultatele sunt replicate și pentru alte 5 orașe analizate, unde VCI rămâne o componentă semnificativă a incertitudinii.

Interpretare

Deși adesea ignorată, variabilitatea climatică internă are un impact semnificativ asupra proiecțiilor riscului bolilor vectoriale, putând duce la apariția unor ani cu condiții climatice favorabile mai devreme decât s-ar anticipa pe baza schimbărilor climatice medii.

În zonele fără populații stabile de vectori, se impun măsuri proactive de supraveghere la granițe, precum și intervenții pentru împiedicarea stabilirii vectorilor (ex. eliminarea locurilor de reproducere). Odată ce vectorii sunt stabiliți, devin necesare:

• teste clinice pentru bolile transmise prin vectori,
• campanii de informare publică,
• planuri de răspuns la epidemii.

Modelele utilizate în acest studiu se bazează exclusiv pe temperatura ambientală. Modelele viitoare ar trebui să integreze și alți factori esențiali precum precipitațiile, umiditatea, densitatea populației umane sau eficiența intervențiilor.

Metodologia a presupus unele simplificări asumate, cum ar fi considerarea variabilității VCI ca fiind constantă în timp. Totuși, chiar și în aceste condiții, rezultatele sunt robuste. Estimări mai precise ar putea fi obținute prin utilizarea unor simulări climatice de mari dimensiuni care să surprindă variațiile temporale ale VCI.

Concluzii

• Variabilitatea climatică internă accelerează apariția condițiilor propice transmiterii bolilor prin vectori, cum este dengue, în Europa și America de Nord.
• Modelarea riscurilor viitoare trebuie să includă explicit contribuția VCI, alături de incertitudinea scenariilor și a modelelor climatice.
• Pregătirea pentru posibile epidemii trebuie să înceapă înainte ca vectorii să se stabilească permanent, prin măsuri de supraveghere și control.
• Este esențială colaborarea între climatologi, ecologi, epidemiologi și decidenți politici pentru a implementa măsuri de sănătate publică bazate pe dovezi.

Mesaj esențial: Luarea în considerare a VCI poate însemna diferența dintre prevenție eficientă și reacție întârziată în fața unor epidemii emergente, în contextul schimbărilor climatice globale.