Virusul MPXV persistă pe suprafețele spitalelor după șederea pacientului

Între octombrie 2024 și ianuarie 2025, primele cazuri clinice de infecție cu virusul Monkeypox (mpox) clada Ib au fost identificate în Regatul Unit. Șapte dintre aceste persoane au fost internate în centre specializate pentru boli infecțioase cu transmitere aerogenă cu consecințe majore (HCID). În contextul creșterii incidenței și a răspândirii interumane, cercetătorii au investigat dacă pacienții cu mpox clada Ib pot contamina mediul înconjurător, inclusiv aerul și suprafețele din camerele de izolare.

Context: De ce este importantă evaluarea contaminării mediului

Transmiterea mpox, în special în context spitalicesc, poate implica multiple căi, inclusiv contact direct cu leziuni, fluide biologice sau obiecte contaminate (fomite). Studiile anterioare realizate în timpul urgenței de sănătate publică din 2022 (pentru clada IIb) au confirmat persistența virală pe suprafețe și posibilitatea contaminării aerului în timpul manevrelor. În acest studiu recent, atenția se concentrează asupra cladei Ib – o variantă emergentă cu transmisibilitate crescută și trăsături potențial diferite.

Despre studiu

Caracteristicile cazurilor investigate

Studiul publicat în Euro Surveillance a inclus șapte pacienți internați în centre HCID. Patru dintre ei au avut istoric de călătorie în regiuni endemice, iar ceilalți trei s-au infectat prin transmitere în gospodării din Regatul Unit. Cazurile au variat ca severitate, conform clasificării OMS: de la forme ușoare la moderate și severe. Toți pacienții s-au recuperat complet. Doi dintre pacienți au fost copii, iar doi au împărțit aceeași cameră.

Metodologie de eșantionare

Au fost realizate șapte evenimente distincte de eșantionare ambientală:

• Suprafețele au fost tamponate cu tampoane speciale, prelevările fiind efectuate de pe obiecte atinse frecvent: mânere de uși, robinete, telecomenzi, butoane de apel, suprafețe din baie.
• Aerul a fost eșantionat înainte și în timpul schimbării lenjeriei de pat, folosind un sistem de filtrare la 50 L/min timp de 5 minute.
• Analiza a inclus și testarea prezenței virusului replicativ în 21 de probe pozitive prin izolare virală pe celule Vero E6.

Rezultate

Contaminarea suprafețelor

În total, 66 din cele 90 de probe de suprafețe au fost pozitive pentru ADN viral MPXV, conform testării qPCR. Cele mai frecvent contaminate obiecte au fost:

• Robinetul din baie – virus detectat în toate cele 7 evenimente de eșantionare.
• Mânerele dușului și ale toaletei – virus detectat în 6 din 7 cazuri.
• Alte puncte frecvent atinse, precum întrerupătoarele și butoanele de apel, au prezentat de asemenea semnale pozitive.

Valori scăzute ale Cq (≤32, sugerând o încărcătură virală mai mare) au fost observate în probele din camerele pacienților cu forme moderate sau severe (Cazurile 1, 5 și 8), spre deosebire de cele cu forme ușoare, în care contaminarea era redusă sau absentă.

Izolare virală

Dintre cele 21 de probe cu ADN detectabil, doar patru au confirmat prezența virusului viabil (replicativ):

• Întrerupător din camera Cazului 1
• Robinet din baia Cazului 5 (vizita 1)
• Pardoseală din anturajul Cazului 5 (vizita 2)
• Pervaz din camera Cazului 8

Aceste probe proveneau exclusiv din camerele pacienților cu forme moderate sau severe și au fost recoltate înainte de externarea pacienților.

Contaminarea aerului

Doar o singură probă de aer (din timpul schimbării lenjeriei de pat la Cazul 5) a fost pozitivă pentru ADN viral, dar fără prezență de virus replicativ. Această observație sugerează că riscul de transmisie prin aerosoli este posibil, dar probabil scăzut în condițiile monitorizate.

Interpretarea rezultatelor

Contaminarea mediului pare a fi influențată de:

• Severitatea clinică (numărul leziunilor cutanate),
• Timpul scurs de la debutul bolii și de la curățarea camerei,
• Prezența pacientului în cameră în momentul recoltării.

Camerele au fost curățate zilnic cu soluții de hipoclorit de sodiu 5.000 ppm, ceea ce probabil a limitat persistența virusului viabil. În mod notabil, chiar și în aceste condiții controlate, au fost identificate probe cu virus replicativ, ceea ce subliniază importanța măsurilor de control al infecției.

Limitări ale studiului

• Dimensiunea mică a eșantionului.
• Variabilitate în caracteristicile demografice și clinice ale pacienților.
• Două eșantionări au fost efectuate după externarea pacienților, ceea ce poate subestima contaminarea reală.
• Nu se poate deduce direct riscul de transmitere pe baza cantității de ADN detectat sau chiar a prezenței virusului replicativ.

Implicarea pentru controlul infecțiilor

Rezultatele obținute susțin implementarea riguroasă a măsurilor de control al infecției în medii spitalicești, inclusiv:

• Curățarea zilnică cu dezinfectanți potriviți.
• Manipularea cu grijă a lenjeriei și a echipamentelor de protecție.
• Monitorizarea strictă a pacienților cu forme moderate sau severe, care pot contamina mai intens mediul.

În plus, pentru mediile non-spitalicești, cum sunt locuințele, este necesară o înțelegere mai bună a măsurilor eficiente de decontaminare, în special în contexte cu materiale poroase și curățare mai rară.

Concluzii

Studiul demonstrează că pacienții infectați cu mpox clada Ib pot contamina mediul înconjurător cu virus viabil, în special atunci când prezintă forme moderate sau severe ale bolii. Deși riscul exact de transmitere prin suprafețe sau aer nu poate fi cuantificat, importanța măsurilor de prevenire și control rămâne esențială.

Într-un context de emergență epidemiologică, aceste date oferă un fundament important pentru politici de sănătate publică, care să includă protocoale riguroase de curățare și de gestionare a pacienților, dar și adaptări pentru medii extra-spitalicești unde controlul este mai dificil. Studiile viitoare ar trebui să includă mai multe cazuri pediatrice și investigații detaliate în comunitate, pentru a înțelege mai bine dinamica contaminării și a transmiterii virusului mpox în diferite contexte.