Virusul West Nile detectat pentru prima dată în țânțarii din Marea Britanie

Pentru prima dată, fragmente ale virusului West Nile (WNV) au fost identificate în populații de țânțari din Regatul Unit, potrivit unui program de supraveghere al UK Health Security Agency (UKHSA). Descoperirea, deși nu semnalează cazuri umane confirmate, marchează un moment important în monitorizarea bolilor transmise prin vectori și ridică noi întrebări despre impactul schimbărilor climatice asupra sănătății publice în zone temperate precum Marea Britanie.

Context

Virusul West Nile face parte din familia Flaviviridae, alături de alți agenți patogeni precum virusul dengue, Zika sau febra galbenă. WNV este endemic în numeroase regiuni ale lumii, inclusiv:

• Europa, Africa, Orientul Mijlociu

• Asia Centrală și de Vest

• America de Nord și de Sud

• Australia

Virusul este transmis în principal între păsări prin țânțari ornitofili, dar în cazuri rare, poate infecta oameni sau cai. În majoritatea cazurilor umane, WNV provoacă simptome ușoare de tip gripal sau este asimptomatic, dar în aproximativ 1 din 150 de cazuri, poate duce la encefalită sau meningită, forme severe cu risc vital. Nu există tratament antiviral sau vaccin disponibil pentru oameni.

Despre descoperire

Fragmente ale genomului WNV au fost detectate în două probe de țânțari Aedes vexans, colectate din zone umede situate de-a lungul râului Idle, lângă Gamston, Nottinghamshire, de către echipa de supraveghere a UKHSA. Acești țânțari sunt nativi în Marea Britanie și sunt cunoscuți pentru capacitatea lor de a se reproduce în zonele mlăștinoase.

„Această detecție este semnificativă, dar nu total surprinzătoare, având în vedere extinderea treptată a virusului către nord în Europa”, a declarat profesorul Roger Hewson, virolog la London School of Hygiene & Tropical Medicine (LSHTM).

Mecanism posibil al introducerii virusului

Specialiștii sugerează mai multe căi de apariție a virusului în ecosistemul britanic:

• Păsările migratoare infectate pot aduce virusul din regiuni endemice.

• Țânțarii se pot infecta după hrănirea pe aceste păsări purtătoare.

• Oameni sau animale reveniți din zone endemice pot fi purtători ai virusului, deși transmiterea secundară este rară.

„Multe specii de păsări pot purta virusul West Nile fără a prezenta semne evidente de boală”, a explicat Robert Jones, epidemiolog la LSHTM.

Implicații pentru sănătatea publică

În prezent, nu există cazuri umane cunoscute de infecție cu virusul West Nile în Regatul Unit, iar riscul pentru populație este considerat foarte scăzut, conform UKHSA. Cu toate acestea, experții atrag atenția că:

• Schimbările climatice favorizează supraviețuirea și înmulțirea țânțarilor în zone anterior nefavorabile.

• Globalizarea și mobilitatea cresc șansele introducerii bolilor vectoriale.

• Monitorizarea continuă a populațiilor de țânțari este esențială pentru detectarea timpurie a oricărei infecții emergente.

„Această detecție este un avertisment timpuriu care subliniază nevoia de pregătire pe termen lung”, afirmă profesorul James Logan, entomolog medical și director al Arctech Innovation.

Perspective viitoare

Ce urmează?

• Extinderea supravegherii entomologice în diferite regiuni ale Regatului Unit

• Analize de risc privind capacitatea vectorială a speciilor locale de țânțari

• Evaluarea probabilității ca virusul să fie transmis către oameni în climatul temperatul britanic, unde temperatura scăzută limitează de obicei eficiența transmiterii

„Ne aflăm într-o epocă în care trebuie să învățăm să trăim mai inteligent în lumea insectelor. Aceasta înseamnă o supraveghere mai puternică, comunicare publică eficientă și un sistem de sănătate pregătit pentru provocările viitoare”, a conchis profesorul Logan.

Concluzii

Detectarea pentru prima dată a virusului West Nile în țânțari din Marea Britanie nu este un motiv de panică, dar constituie un semnal de avertizare major. Într-un context global marcat de schimbări climatice și mobilitate crescută, răspândirea bolilor transmise prin vectori în noi teritorii devine un risc real. Investițiile în cercetare, supraveghere epidemiologică și comunicare publică sunt esențiale pentru a preveni eventuale crize de sănătate publică.