Vulvodinia

Vulvodinia reprezinta durerea cronica la nivelul vulvei (partea externa a organelor genitale feminine). La fel ca si crampele abdominale, vulvodinia este un simptom cu multiple cauze posibile. Femeile care sufera de vulvodinie o descriu ca pe o senzatie de arsura, intepaturi, prurit (mancarimi), iritatii sau durere violenta in toata regiunea vulvara. Contactele sexuale, mersul pe jos si exercitiile fizice accentueaza durerea.

Niciun studiu nu a fost efectuat pentru a se determina prevalenta vulvodiniei. Conform unor estimari, pana la 15% din femei prezinta unele simptome. Se estimeaza ca doar o mica parte a cazurilor de vulvodinie sunt raportate, de aceea bolii nu i se acorda importanta cuvenita.

Vulvodinia poate surveni la orice varsta, dar este mai frecventa la femeile aflate in perioada reproductiva. De obicei, durerile debuteaza brusc si dureaza cateva luni sau ani. Din nefericire, numeroase femei nu se trateaza niciodata de vulvodinie.

Vulvodinia este dificil de diagnosticat, in parte datorita absentei semnelor si simptomelor vizibile, in parte datorita refuzului femeilor de a vorbi despre acestea sau de a se prezenta la medic.

In trecut, expertii indicau abuzurile sexuale drept principala cauza a vulvodiniei. Ei estimau totodata ca aceasta reprezinta o tulburare psihologica si nu fizica. Desi unele femei afectate de vulvodinie au fost victime ale abuzurilor sexuale, studiile au demonstrat ca antecedentele de violenta sexuala nu sunt mai frecvente la femeile cu aceasta afectiune. In prezent, abuzurile sexuale nu mai sunt considerate drept cauza vulvodiniei, dar antecedentele de acest gen pot influenta atitudinea femeii fata de corpul sau, precum si evolutia tratamentului.

Desi vulvodinia nu este o tulburare psihologica, consecintele sale nu se limiteaza doar la asptectele fizice ale vietii. Vulvodinia are deseori drept rezultat limitarea activitatii sexuale a femeii si afectarea relatiilor de cuplu. In plus, unele studii au ajuns la concluzia ca depresia este mai frecventa la pacientele cu vulvodinie.

Daca suferiti de vulvodinie, nu ezitati sa solicitati ingrijiri medicale. Exista tratamente pentru calmarea durerii perineale si a disconfortului cauzat de vulvodinie.

Semne si simptome

Principalul simptom al vulvodiniei este reprezentat de durerea in zona genitala, caracterizata prin:

• senzatie de arsura
• iritatie
• durere violenta in toata regiunea vulvara
• senzatie de intepare sau taiere

Durerea poate surveni:

• in timpul relatiilor sexuale
• in mod spontan, constant si continuu

La unele femei, vulvodinia se manifesta prin dureri violente si/sau senzatii de arsura in toata regiunea vulvara; in timp ce la altele, durerea este limitata la unele zone specifice sau „puncte sensibile”. Durerea poate fi constanta sau intermitenta si poate dura cateva luni sau chiar ani, dar poate sa dispara la fel de subit si misterios precum a aparut. Presiunea si contactele sexuale au tendinta de a agrava durerea. Vulva are deseori un aspect normal, dar uneori se pot observa unele pete rosii (eritem) in zona afectata.

Vulvodinia limiteaza capacitatea femeilor de a se implica in activitatile obisnuite. Durerea este uneori atat de severa incat poate determina pacienta sa renunte la cariera, la viata sexuala si la unele activitati fizice precum mersul pe jos. Aceste restrictii afecteaza in mod negativ imaginea de sine a femeii. Multe dintre ele sufera de depresie din cauza durerii dar si a implicatiilor sale psihologice si sociale.

Cauze

Cauzele vulvodiniei nu sunt cunoscute, dar unii factori pot fi implicati in aparitia sa:

• infectii micotice frecvente
• utilizare frecventa de antibiotice
• iritatii chimice ale organelor genitale externe (cu sapun sau detergentii din haine)
• alergii in zona genitala
• tratamente cu laser sau interventii chirurgicale
• negi genitali (infectie cu HPV)
• afectarea nervilor
• spasme musculare in zona pelviana
• fluctuatia nivelului de estrogen care insoteste menstruatia

Numeroase femei cu vulvodinie au urmat tratamente pentru vaginite recurente sau infectii micotice. Unele femei au fost victime ale unui abuz sexual. Vulvodinia nu este o boala cu transmitere sexuala sau un semn de cancer.

Diagnostic

Diagnosticul de vulvodinie este bazat pe un proces de excludere a celorlalte afectiuni ce pot cauza dureri vulvare: boli cu transmitere sexuala (BTS), infectii si HPV (virusul papilloma uman). Antecedentele medicale ale pacientei trebuie luate in considerare, iar un examen pelvic complet este necesar. In timpul primei consultatii, medicul va pune intrebari legate de starea de sanatate a pacientei.

Pacienta va fi intrebata despre:

• momentul in care simptomele s-au manifestat pentru prima data
• activitatile care declanseaza durerea
• zona exacta si natura durerii
• alte boli de care sufera pacienta sau simptomele asociate
• tratamentele cu antibiotice sau cu alte medicamente
• orice accident sau interventie chirurgicala care ar putea afecta nervii din regiunea pelvina
  

Examenul fizic

Medicul va efectua un examen minutios al vulvei pentru a decela o inflamare a ganglionilor limfatici, iritatie sau leziune. El va incerca sa deceleze urmatoarele infectii genitale:

• infectia cu molluscum contagiosum
• herpes
• virusul papilloma uman
• infectii micotice

In mod obisnuit, o cultura va fi prelevata de la nivelul vaginului pentru a exclude bolile cu transmitere sexuala. Prelevarile vulvare vor fi analizate in laborator pentru a pune in evidenta un eventual  semn de infectie.
Medicul va cauta semnele de prolaps de organe pelvine sau de slabire a muschilor pelvici.

Colposcopia

Colposcopul este un dispozitiv utilizat pentru efectuarea examenelor microscopice ale vaginului. O biopsie poate fi practicata concomitent cu colposcopia pentru a decela prezenta HPV. Colposcopia poate fi de asemenea utila pentru detectarea altor infectii virale si afectiuni cutanate si a cancerului de vulva.

Dozarile hormonale

Medicul poate cere efectuarea de teste pentru masurarea nivelului de estrogen, progesteron si testosteron din sange. Desi legatura dintre acesti hormonii si durerile vulvare nu a fost complet elucidata, mai multe femei constata variatii ale durerilor in timpul diferitelor faze ale ciclului menstrual.
Aceste dozari hormonale permit de asemenea excluderea posibilitatii unei menopauze precoce, care poate provoca dureri din cauza uscaciunii si a subtierii tesuturilor vaginale.

Depistarea bolilor autoimune

Vulvodinia survine cu precadere la femeile care sufera de o boala autoimuna (sindromul lui Sjogren sau lupus erimatematos sistemic). O legatura poate exista intre vulvodinie si fibromialgie, o afectiune pe care mai multi cercetatori o considera drept o boala autoimuna.

Nivelul de oxalati

Este posibil ca unele cazuri de vulvodinie sa fie provocate de o acumulare de oxalati in organism. Conform acestei ipoteze (lansate de persoane care nu fac parte din sistemul medical conventional), durerile vulvare se datoreaza unei acumulari de cristale de oxalat in tesuturile afectate. Oxalatii se gasesc in unele fructe si legume.
Concentratii ridicate de oxalati au fost gasite in urina unor femei afectate de vulvodinie. Medicul poate propune analize de urina pentru a masura nivelul de oxalati. Dat fiind ca nivelul de oxalati din urina inregistreaza numeroase fluctuatii, se colecteaza de obicei mostre de urina intr-o perioada de 24 ore sau de mai multe ori pe zi.

Tratament

Numeroase abordari terapeutice sunt disponibile pentru combaterea vulvodiniei, dar nu exista niciun remediu eficient in toate cazurile. Intrucat putine cazuri se vindeca, tratamentul este orientat indeosebi spre reducerea simptomelor si poate aduce o alinare partiala sau completa. Trebuie luat in considerare faptul ca vulvodinia are cauze necunoscute, si probabil multiple. Prin urmare, niciun tratament nu poate functiona in toate cazurile. Unele femei raspund foarte bine la un anumit tratament, in timp ce la altele rezultatele aceluiasi tratament sunt mediocre. Gasirea unui tratament sau a unei combinatii de terapii care sa reduca in mod eficient durerea necesita timp.

Iata lista de optiuni terapeutice utilizate in prezent impotriva vulvodiniei:

• creme si unguente topice
• medicamente orale
• fizioterapie
  

Cremele topice

Cremele topice sunt utilizate in special pentru reducerea simptomelor, au putine efecte secundare si exista in mai multe forme.

Cremele antiinflamatorii
Daca originea durerii vulvare este o inflamatie sau o iritatie, cremele antiinflamatorii pot fi utile. Aceste creme nu pot elimina cauza subiacenta a durerii, dar pot reduce simptomele sale. Produsul de acest gen cel mai frecvent utilizat este o crema pe baza de oxid de zinc care serveste deseori in tratamentul eritemului fesier.

Cremele anestezice
Aceste produse nu fac decat sa amorteasca regiunea vulvara si sunt adesea utilizate de femeile cu vestibulita vulvara inainte de a avea contact sexual. La fel ca si produsele antiinflamatorii, cremele anestezice nu pot trata cauza subiacenta, dar pot reduce durerea.

Cremele hormonale
Femeile la menopauza folosesc uneori creme pe baza de estrogen pentru a preveni uscarea si subtierea tesuturilor vaginale. Femeile care sufera de vulvodinie pot aplica acest gen de produse pe organele genitale externe pentru a creste grosimea tesuturilor fragile si a stimula circulatia sangvina la acest nivel. Nu a fost efectuat niciun studiu care sa evalueze efectele pe care utilizarea prelungita a cremelor topice pe baza de estrogen in doza mica le pot avea la femeile inainte de menopauza.
Unele femei au observat o reducere a simptomelor datorita utilizarii cremelor topice pe baza de testosteron.

Medicamentele orale

Exista trei situatii in care administrarea de medicamente orale poate fi indicata in tratamentul vulvodiniei:

• atunci cand este suspectata o afectare a nervilor
• atunci cand durerea se datoreaza unei infectii
• pentru reducerea durerii atunci cand toate celelalte abordari au esuat

Leziunile nervoase
Durerile cauzate de leziunile nervoase se trateaza cu doua categorii de medicamente:
Anticonvulsive – Desi au fost concepute pentru tratarea epilepsiei, aceste medicamente sunt in prezent utilizate in mai multe situatii in care o atingere a nervilor provoaca dureri. Este posibil ca medicamentele anticonvulsive sa reduca durerea prin scaderea sensibilitatii nervilor la stimuli.
Antidepresivele triciclice – limiteaza numarul de semnale dureroase pe care nervii afectati le transmit la creier.

Tratamentul infectiilor
Mai multe infectii, in special cele provocate de HPV (virusul papilloma uman), multiplicarea excesiva a bacteriilor sau prezenta ciupercilor au fost suspectate drept cauze ale vulvodiniei. In functie de fiecare caz in parte, medicul poate prescrie medicamente pentru tratarea acestor infectii.

Analgezicele
Daca nu a fost identificata cauza durerilor specifice in vulvodinie, ramane o singura abordare terapeutica ce consta in lupta directa impotriva durerii. Totusi, medicamentele analgezice sunt puternice si pot crea dependenta. Din acest motiv, ele trebuie prescrise de un medic.

Fizioterapia

Tehnicile de fizioterapie utilizate in tratamentul vulvodiniei cuprind masajul, exercitiile de intarire a muschilor planseului pelvin si stimularea electrica transcutanata  (TENS). Aceasta din urma este de asemenea utilizata pentru combaterea durerilor cronice din regiunea pelvina.

Unele femei au remarcat o reducere a durerii datorita acupuncturii. Se pare ca aceasta are rezultate  temporare dar nu constituie un remediu pe termen lung.