Jocurile de noroc m-au nenorocit Partea 2/ Ajutor va rog

Datorii la prieteni : 10000 de euro
Datorii la IFN-uri : 10000 de euro
Datorii la Banci : 30000 de euro
Datorie la Chirie : 600 de euro
Datorii la utilitati : 150 de euro
Salar : 900 de euro/luna + Tichete
Bani in momentul de fata : 1, 25 lei si 0.22 de lei pe cardul de tichete
Asta e magnificul meu rezultat pe care l-am obtinut in 15 ani de cand sunt dependent de jocuri de noroc. O performanta frumoasa, nu? Sunt si eu bun la ceva in viata asta.
Acum lasand toata gluma la o parte si toate ironiile vreau sa incep sa va spun ca sunt distrus, ma simt fara scapare. Am 30 de ani si am ajuns un ratat, un nimeni. Fara falsa modestie vreau sa va spun ca am avut si asa in adancurile mele inca consider ca am un potential urias, dar acest potential mi-a fost eclipsat de aceasta boala mintala, dependenta, tulburare de control sau cum sa o mai numesc, aceste nenorociri numite jocuri de noroc.
Povestea mea incepea la varsta de 15-16 ani nu mai stiu exact cati au fost, oricum din fasa a inceput totul. Eram cu niste colegi de clasa la un suc si in locatia respectiva erau cateva aparate de tip slot machine sau asa zisele ”PACANELE”. Si am vazut ca mai mergea unul altul juca, mai lua ceva am zis ca hai sa incerc si eu 5 lei, ca na atata aveam, eram la varsta cand primeam bani de un sandwich si de un suc. Bag 5 lei si surpriza, castig 20 de lei care pentru un adolescent la acea vreme era o suma frumusica, mai exact o jumatate de alocatie. Pff, m-am simtit invingatorul suprem, eram ca si un rege care privea de la balcon o lupta de gladiatori, am zis in sinea mea ”Ba baiatule, ai descoperit secretul banilor”. Si atunci a inceput toata nenorocirea.. Am ajuns sa joc aproape zilnic, faceam tot posibilul sa fac rost de bani sa pot juca, ma imprumutam de la colegii de clasa, ii minteam pe parinti ca imi trebuie bani pentru nu stiu ce chestii pe la scoala doar ca sa pot juca. Si da unii o sa va intrebati ceea ce ma intreb si eu acum dupa 15 ani, cum a fost posibil ca un adolescent care mai avea cativa ani buni pana la implinirea majoratului sa aiba acces intr-un asemenea loc. Nici eu nu stiu, dar uite ca am avut, lucru care din pacate se intampla si in ziua de astazi si nu se iau masuri. Ok hai sa zicem ca acea perioada a fost una asa nevinovata, desi a fost perioada cand aceasta dependenta isi fixa foarte bine radacinile in creierul meu. Am dus-o asa in toti anii de liceu, colegii stiau ca sunt un impatimit al acestor jocuri, dar pe mine nu ma deranja deloc ca eram criticat. Am terminat liceul, am reusit sa iau examenul de bacalaureat cu o nota destul de frumoasa, dar in naivitatea si disperarea mea de a face bani, am zis ca nu ma ajuta deloc o facultate si am decis ca la 19 ani sa ma angajez. Aud multi oameni care povestesc si nu uita ce si-au luat din primul salar ”O pereche de pantofi, un telefon, o geanta etc.”, ei bine cred ca la mine ati ghicit ce mi-am luat din primul salariu, exact am pierdut toti banii la jocuri de noroc. Greseala mea a fost ca nu am avut puterea si taria sa vorbesc cu cineva din familie sa le spun ca am o problema si in plus de asta pe vremea aceea nu constientizam problema mare pe care o aveam. Au trecut cateva luni si eu deja fiind un mare cercetator in materie de lucruri financiare, am auzit ca daca esti angajat iti poti face credit. Pff, raiul pe pamant, am mers mi-am depus o cerere si am primit o descoperire de salariu, care pe vremea aceea era echivalentul a 3 salarii. Mi-au intrat banii, m-am dus mi-am cumparat niste haine, i-am dat surorii mele niste bani ca avea o defectiune la masina si restul... nu cred ca mai are rost sa zic. Si acolo a inceput pentru mine tot greul, atata mi-a trebuit, primul credit. Acum am ajuns in urmatoarea situatie: 2 Credite Bancare, 8 Credite la IFN-uri, datorii la 9 prieteni, restante la chirie si multe altele. Am ajuns la capatul puterilor, chiar nu mai stiu ce sa fac, sunt intr-o disperare fara margini, am ajuns sa imi doresc propria moarte, dar in tot acest timp imi zic in mine si daca ar fii sa mor vreau sa imi lichidez datoriile pe care le am cel putin la prieteni pentru ca acei oameni mi-au fost alaturi si m-au ajutat cand ii minteam ca un ultim gunoi cu tot felul de lucruri si ei nu au stat pe ganduri niciodata sa nu ma ajute. Acum chiar am intrat intr-o nota mai serioasa si va cer sfaturi, pareri, idei, niste posibile rezolvari ca eu am ajuns in situatia in care si daca am 30 de lei trebuie sa ii joc in falsa speranta ca voi reusi sa imi mai platesc o datorie, dar de fapt pe zi ce trece eu ma adancesc si mai tare. Stiu ca terapia este o solutie foarte buna si ca un psiholog sau un specialist m-ar ajuta enorm, dar din pacate situatia finaciara pe care o am nu imi permite nici macar sa mai imi iau o pereche de sosete. E trista realitate pe care o traiesc si eu si multe alte persoane care probabil au ales sa nu se deschida. Am uitat sa precizez ca cele mai mari probleme pe care le-am avut in ultimele 12 luni s-au datorat jobului part-time pe care il luasem sa mai imi reduc din datorii si la care am renuntat de cateva zile pentru ca efectiv m-a ingropat. Problema la acest job a fost ca am fost un fel de Reprezentant de Vanzari si aveam asupra mea multi bani si chestia asta combinata cu adictia pe care o am a rezultat un dezastru pentru mine. E evident ca am inceput sa joc banii incasati si ajungeam la sfarsitul lunii sau saptamanii cand trebuia sa depun banii sa nu am absolut nimic. Aici au inceput datoriile la prieteni pentru ca in disperarea mea si in frica aia sa nu fiu dat pe mana politiei ii minteam pe toti ca am probleme sa ma imprumute cu bani pentru a reusi sa ii depun si sa evit problemele. Sa zic asa, din fericire nu s-a intamplat niciodata sa nu reusesc sa ii depun, dar problema era ca datoriile mele cresteau si nu se mai opreau pana am avut un moment de luciditate si am zis ca trebuie neaparat sa demisionez ca altfel voi ajunge sa fac lucruri necugetate. Desi e un pas mic, eu zic ca a fost un progres pentru mine si vreau sa mai progresez, vreau sa renunt de tot la ele, vreau sa scap si la randul meu sa ajut si alti oameni sa scape, dar in momentul actual am nevoie mare de ajutor, de niste sfaturi pentru ca nu mai sunt in stare nici sa gandesc. Va rog persoanele care nu au trecut prin asa ceva si nu stiu ce inseamna sa se abtina, nu pentru ca sunt genul de persoana care nu accepta o critica, o accept, dar sa fie constructiva.Nu doresc nici celui mai mare dusman sa se confrunte cu asta.. Este mai groaznica decat dependenta de droguri, pentru ca probabil cum ati vazut si voi ziceau si unii specialisti aceasata dependenta nu prezinta urme la nivelul fizicului si din pacate toti avem capacitatea sa reusim sa ascundem in spatele unui zambet toate aceste lucruri. Daca ai ajuns pana aici iti multumesc ca ai citit asta ma ajuta foarte mult, chiar daca nu o sa imi spui nimic, simt ca m-am descarcat enorm. Aveti grija de copiii vostri, jocurile de noroc la noi in tara sunt promovate foarte agresiv iar sansa ca adolescentii sa se apuce de ele sunt foarte, foarte mari,
Astept sfaturile voastre! Mult respect!

Poate că neurofeedback plus sau cel simplu și psihiatrul te vor ajuta. Încearcă să te apropii de biserică.

Daca as fi in situatia ta, as vinde toate bunurile pe care le detin, pentru a nu avea bancile si IFN-urile ce sa execute silit, si m-as cara cat mai repede la munca in strainatate, pentru a strange mai repede macar banii datorati prietenilor. In acelasi timp, as recunoaste in fata familiei, rudelor, prietenilor, ca am o dependenta de jocuri de noroc, si ca banii imprumutati au fost folositi pentru a alimenta aceasta dependenta. Adevarul te va face liber! Si nu in ultimul rand, as face psihoterapie si as incerca sa-mi ocup mintea cu activitati benefice, sanatoase.(de ex. citit carti de dezvoltare personala, de antreprenoriat, de educatie financiara etc; poate iti pica fisa si pornesti propriul business de succes si devii bogat, asta in timp si cu multa munca, ca prost nu esti, esti chiar istet la cum te exprimi in scris)

Îți mulțumesc ca ți-ai rupt din timpul tău să îmi oferi un sfat, apreciez enorm. Problema cea mai mare e ca efectiv nu am ce să vând am un telefon și un televizor ce am mai de valoare în rest nu mai am nimic, m-am deschis și în fața familiei, dar acest lucru nu m-a ajutat deloc pentru că neștiind ce înseamnă această dependență au început să mă judece(Da înțeleg ca o merit) și să îmi vorbească urat lucruri care în situația de față nu mă ajută absolut deloc. O să fac cumva să merg și la un psihoterapeut sau chiar la un psihiatru ca problema pe care o am e de o natură foarte serioasă, nu vreau să ajung să îmi crestez venele sau să mă arunc de la etaj.

Cu atat mai bine daca nu ai bunuri imobiliare pe numele tau, deci poti sta linistit ca bancile nu au ce sa execute silit. (sper ca acele credite nu au fost garantate de vreo ruda sau prieten, pentru a nu fi ei executati silit)
Va trebui totusi sa parasesti tara, fiindca iti vor pune poprire pe salariu, daca alegi sa ramai sa muncesti in RO. Poti merge la munca in strainatate, si te intorci abia dupa ce se prescrie pedeapsa pe care o vei primi.
Sinuciderea nu reprezinta solutia, nu ai certitudinea ca te va scapa de suferinta, mai ales ca e foarte posibil ca constiinta/sufletul sa continue dupa moarte, deci nu poti sti in ce loc/dimensiune vei nimeri (poti citi despre distressing NDEs).

De curiozitate, de la finele lui 2022, de cand ai postat primul subiect pe tema asta, pana azi, ai mai intrat in vreo sala de jocuri, ai mai jucat?

Da, am jucat și m-am afundat mai tare în datorii..Am o ofertă de muncă din străinătate, pe care cred ca o voi accepta pentru ca de moment cred ca e cea mai bună soluție