Piromania

Piromania este definita ca un comportament recurent, compulsiv, premeditat si voluntar de incendiere.

Prevalenta piromaniei este necunoscuta. Piromania este probabil mai des intalnita la barbati decat la femei, inca din perioada de copilarie si cu puternice sentimente de fascinatie si atractie irezistibila pentru actul provocarii unui incendiu.

Descrierile clinice ale evolutiei piromaniei indica faptul ca poate fi episodica sau cronica, insa prezenta ei la persoanele in varsta este necunoscuta. Studiile recente coreleaza aceasta conduita cu dependenta alcoolica, mai intensa la adulti decat la adolescenti, asociaza tulburari afective, tulburari obsesiv-compulsive, tulburari ale comportamentului alimentar, parafilii (deviatii sexuale), tulburari psihotice.

Piromania juvenila este asociata de regula cu tulburarea de conduita, tulburarea de hiperactivitate /deficit de atentie sau cu tulburarea de adaptare.

Cauze

Etiologia acestei tulburari a controlului impulsurilor include teoriile psihanalistice ce avanseaza ipoteza care a fost formulata de insusi Sigmund Freud, in legatura cu conotatia sexuala pe care o are piromania, echivalata cu un act masturbator, cu tendinte homosexuale inconstiente in stadiu de latenta. Piromania ar reprezenta, pentru persoanele cu valente sociale limitate, o tentativa primitiva de a stabili o comunicare sau de a-si duce la indeplinire un act de razbunare.

Teoria biologica presupune existenta unor concentratii scazute ale acidului 5-hidroxiindolacetic (un catabolit al serotoninei) si metal-hidroxifenil-glicolului (un catabolit al norepinefrinei), gasit in LCR, fiind o dovada a implicarii sistemelor serotonergice si non-adrenergice in favorizarea producerii acestui comportament, ca parte integranta din spectrul mult mai larg al tulburarilor afective.
Persoanele cu astfel de comportamente piromanice pot face pregatiri minutioase inainte de provocarea unui incendiu, fiind indiferenti la consecintele cauzate privind vietile puse in pericol sau eventualele pagube materiale prin distrugerea proprietatilor.

Diagnostic

Criteriile de diagnostic in piromanie sunt:

1. punerea de foc deliberata si intentionata, de mai multe ori;
2. tensiune si hiperactivitate (arousal) afectiva inaintea actului de incendiere;
3. fascinatie, interes, curiozitate, atractie fata de foc si de contextele situationale ale focului (de exemplu accesorii, utilizari, consecinte);
4. punerea focului nu este facuta pentru un castig material, ca o expresie a ideilor politice, ca sa ascunda o activitate criminala, pentru a exprima manie sau razbunare, pentru a-si imbunatati conditia sociala sau ca un raspuns la un delir sau la o halucinatie sau in urma unei judecati alterate;
5. punerea focului nu este explicata mai bine de o tulburare de conduita, de un episod maniacal sau de tulburare de personalitate antisociala.

Astfel, criteriile principale de incadrare a unui comportament avand drept scop provocarea unui incendiu, ca urmare a unei tulburari de control al impulsurilor sunt reprezentate de:

• tendinta irezistibila;
• tensiune in crescendo;
• relaxare, placere si gratificare dupa producerea actului.

Pentru un diagnostic cat mai corect trebuie facut diagnosticul diferential cu alte cauze de punere a focului. Trebuie diferentiata de incendierea intentionata, care poate fi facuta pentru un profit anume, ca urmare a unui sabotaj sau ca un act de razbunare sau pentru a ascunde o crima, in urma unui act de terorism sau in semn de protest, ori pur si simplu pentru a atrage atentia (pentru a fi in centralul atentiei).

In cazul copiilor se poate pune pe seama de a experimenta ceva nou dar periculos (jocul cu chibriturile, cu bricheta sau cu focul) de aceea trebuie o supraveghere atenta a acestora pentru a nu se ajunge la astfel de situatii in care copii se pot rani grav. „Incendierea comunicativa” reprezinta forma de comunicare a unor persoane cu tulburari psihice de a-si face cunoscuta o dorinta, o cerere sau pentru a obtine o schimbare in natura de exemplu.

Un diagnostic de piromanie nu se pune daca incendierea survine ca parte integrata a unei tulburari de conduita, a unui episod maniacal sau a unei tulburari de personalitate antisociala, ori daca apare in urma unei idei delirante sau a unei halucinatii ca in cazul schizofreniei. O atentie deosebita trebuie avuta in cazul persoanelor care sufera de dementa, in cazul celor cu intarziere mintala sau in urma intoxicarii cu o substanta.

Tratament

Tratamentul in piromanie a vizat incercari de terapie comportamentala orientata spre constientizare, dar care nu au condus la rezultate concludente. Pacientii necesita supervizare atenta din cauza comportamentului repetitiv de incendiere si a pericolului consecutiv pentru alte persoane din jur.

La copiii si adolescentii care sufera de piromanie se pot incerca tehnici de terapie familiala, dublate de masuri educationale.