Yersinioza - infectii cu Yersinia

Yersinioza face parte din categoria zoonozelor (boala transmisa de la animale la om) . Este produsa de doua specii bacteriene de Yersinia (enteropatogene) : Yersinia enterocolitica si Yersinia pseudotuberculosis. Rezervorul natural pentru aceste specii patogene este reprezentat de porcine, dar si de alte specii de animale domestice sau salbatice. In mod uzual, transmiterea infectiei se face pe cale orala. Cazurile de imbolnavire se pot manifesta izolat sau sub forma de epidemii (numar mare de imbolnaviri, avand o sursa de infectie comuna) .

Cele mai frecvente manifestari clinice din yersinioza sunt urmatoarele:
- enterita sau enterocolita cu diaree autolimitanta, provocate in special de specia Yersinia enterocolitica.
- adenita mezenterica si ileita terminala, provocate in special de specia Yersinia pseudotuberculosis; aceasta forma clinica poate fi usor confundata cu apendicita acuta.

Foarte rar, boala se poate manifesta sub forma septicemica. Yersinioza poate fi insotita de complicatii inflamatorii extraintestinale, nonsupurative: artrita reactiva si eritem nodos.

Yersinia enterocolitica si Yersinia pseudotuberculosis sunt bacterii gram-negative, in forma de bacil (bastonas), apartinand familiei Enterobacteriaceae. In majoritatea cazurilor, cele doua specii sunt aerobe, mobile, fermenteaza glucoza si nu fermenteaza lactoza. Aceste specii au o crestere lenta pe mediile neselective cu agar-sange. Ele raman viabile pana la temperaturi ale mediului de 45 grade C. Metodele de serotipare au la baza, identificarea antigenelor somatice H si O. De exemplu, specia E. enterocolitica cuprinde peste 60 serotipuri de patogeni. Specia Y. pseudotuberculosis cuprinde doar 6 serotipuri majore de bacterii, diferentiate de asemenea, functie de proprietatile antigenelor somatice.

Y. enterocolitica este raspandita in sol, apa, alimente contaminate, si a fost izolata la unele animale salbatice si domestice (mamifere), precum si la unele pasari. Unele serotipuri izolate in mediul exterior, s-au dovedit a nu fi periculoase pentru gazda umana. Serotipurile patogene pentru om, au fost asociate in special cu animalele salbatice si domestice. Boala prezinta cea mai crescuta incidenta in tarile din nordul Europei. Incidenta reala a infectiei este greu de apreciat, deoarece unii pacienti sunt asimptomatici iar altii prezinta manifestari minime, fara a fi necesara internarea intr-un serviciu medical de specialitate. Y. enterocolitica ocupa locul patru, ca frecventa a numarului de izolari prin coproculturi, dupa Salmonella, Campylobacter si Shigella.

Oricare individ este predispus infectiei cu Y. enterocolitica, insa cel mai mare numar de imbolnaviri se inregistreaza in randul copiilor mici (1-3 ani) . Adultii prezinta mai frecvent adenita mezenterica si ileita terminala. Anumite comorbiditati: hepatopatiile cronice, bolile maligne, diabetul zaharat, etilismul, malnutritia, excesul de fier si varsta inaintata, reprezinta factori de risc pentru instalarea septicemiei cu Y. enterocolitica. Pacientii care prezinta antigenele de histocompatibilitate HLA-B27, au risc crescut pentru a dezvolta o inflamatie nonsupurativa: artrita reactiva asociata cu yersinioza. Infectiile cu Y. enterocolitica, predomina in lunile reci ale anului.
Incidenta complicatiilor infectioase nesupurative, induse de Y. enterocolitica in nordul Europei este de aproximativ 30 %. Se pare ca acest procentaj este in stransa legatura cu factorii genetici populationali si cu variatia regionala a tulpinilor patogene de Yersinia.

Consumul de lapte crud nepasteurizat si consumul apei contaminate, au condus frecvent la izbucnirea unor epidemii de enterita, provocate de infectia cu Y. enterocolitica. De asemenea, consumul de carne cruda de porc, reprezinta un factor de risc important pentru infectia cu acest patogen. Angajatii din abatoare si macelarii sunt expusi riscului de imbolnavire, deoarece serotipurile O:3 si O:9 colonizeaza in mod obisnuit tractul digestiv al porcinelor de pe teritoriul Europei.

Unele cazuri de transmitere pe cale fecal-orala a infectiei, s-au datorat contactului cu pisicile sau cainii domestici purtatori. Transmiterea pe cale fecal-orala, de la individul bolnav la cel sanatos, a condus in unele situatii la izbucnirea unor epidemii nosocomiale (intra spitalicesti) . Transmiterea fecal-orala este mult mai probabila in cadrul aceleiasi familii. Patogenul persista in materiile fecale chiar si o luna de zile dupa disparitia simptomatologiei clinice. Nu s-au inregistrat cazuri de purtator cronic.
Infectia septicemica cu Y. enterocolitica se poate reliza si prin intermediul transfuziilor de sange integral; donatorul poate prezenta o bacteriemie oculta, care nu este manifesta clinic, patogenul putandu-se multiplica lent in sangele congelat.

Yersinia pseudotuberculosis are o raspandire similara cu a speciei Y. enterocolitica, in randul animalelor salbatice sau domestice. Cu toate acestea infectiile cauzate de specia Y. pseudotuberculosis sunt mult mai rare. In trecut, au fost semnalate epidemii cu serotipul I, pe teritoriul Statelor Unite, in Japonia si in Scandinavia. Cel mai periculos rezervor pentru tulpinele patogene de Y. pseudotuberculosis este reprezentat de unele animale domestice: porcinele.