Activitatea fizică poate îmbunătăți somnul și starea de spirit la fumătorii de peste 40 de ani

Fumatul, depresia și tulburările de somn continuă să reprezinte probleme majore de sănătate publică în Statele Unite, afectând milioane de adulți anual. În paralel, activitatea fizică regulată este recunoscută ca factor protector esențial împotriva acestor condiții. Cu toate acestea, interacțiunile dintre aceste patru variabile – fumatul, activitatea fizică, simptomele depresive și calitatea somnului – sunt complexe și incomplet înțelese.
Un studiu Condus de Texas A&M University School of Public Health a utilizat datele din NHANES 2017–2020 pentru a examina în profunzime modul în care activitatea fizică influențează simptomele depresive și tulburările de somn în funcție de statutul de fumător (activ, pasiv, nefumător) și de grupa de vârstă (adulți tineri, de vârstă mijlocie și vârstnici).

Metodologie

Designul studiului și populația

Analiza a inclus 3.008 participanți adulți care au răspuns complet la întrebările privind activitatea fizică, fumatul, simptomele depresive (PHQ-9) și tulburările de somn. Statutul de fumător a fost obiectiv determinat prin niveluri serice de cotinină, iar activitatea fizică a fost cuantificată în MET (sarcini echivalente metabolice) săptămânale, pe baza chestionarului GPAQ.

Clasificări utilizate

• Activitate fizică: Aderenți vs. neaderenți la ghidurile de 900 MET/săptămână.
• Fumat: Nefumători (<0,05 ng/mL), fumători pasivi (0,05–15,0 ng/mL), fumători activi (>15,0 ng/mL).
• Simptome depresive: PHQ-9 ≥ 5 considerat pozitiv.
• Tulburări de somn: auto-raportarea dificultăților de somn medical recunoscute.

Rezultate

Caracteristicile demografice

Tulburările de somn au fost cele mai frecvente în rândul adulților de vârstă mijlocie (30,2%) și vârstnici (32,0%). Simptomele depresive au fost mai comune în rândul persoanelor cu statut socio-economic scăzut, cu educație redusă, și printre cei cu indice de masă corporală crescut.

Relația dintre fumat, activitate fizică și depresie

Fumătorii activi care nu respectau ghidurile de activitate fizică aveau o probabilitate de peste două ori mai mare de a prezenta simptome depresive (raport de șanse = 2,21; interval de încredere 95%: 1,34–3,65; p < .01). Chiar și fumătorii activi care respectau recomandările de activitate fizică prezentau riscuri crescute (raport de șanse = 1,87; interval de încredere 95%: 1,15–3,05).

Activitatea fizică a avut un efect protector general împotriva depresiei, dar acest efect a fost mai slab în rândul fumătorilor activi. Dependența de nicotină, cu influențe asupra dopaminei și serotoninei, poate atenua beneficiile activității fizice asupra stării de spirit.

Relația cu tulburările de somn

Prevalența tulburărilor de somn a fost mai mare în rândul persoanelor inactive, indiferent de statutul de fumător. Totuși, în mod paradoxal, fumătorii tineri activi fizic au prezentat un risc mai mare de tulburări de somn comparativ cu cei inactivi (raport de șanse = 2,86; interval de încredere 95%: 1,38–5,93).

Acest rezultat neobișnuit poate reflecta o combinație de factori: dependență nicotinică severă, comportamente compensatorii prin exercițiu, sau efecte stimulatoare ale nicotinei care anulează beneficiile activității fizice asupra somnului. De asemenea, tipul și momentul activității fizice pot influența calitatea somnului (ex: activitate intensă seara).

Diferențe în funcție de vârstă

• Adulții tineri: impactul cel mai mare al fumatului asupra somnului, chiar și în prezența activității fizice.
• Adulții de vârstă mijlocie: cel mai mare risc cumulativ pentru depresie și tulburări de somn, mai ales la fumători inactivi.
• Adulții vârstnici: activitatea fizică reduce simptomele depresive, dar fumatul continuă să afecteze somnul.

Interpretare

Studiul confirmă că activitatea fizică este un factor protector împotriva depresiei și tulburărilor de somn, însă eficiența sa este diminuată la persoanele expuse la fumul de tutun. Interacțiunea dintre activitatea fizică și fumat este complexă: activitatea fizică reglează neurotransmițători precum dopamina și serotonina, dar nicotina poate altera aceste sisteme, reducând eficacitatea intervenției comportamentale.

În plus, condițiile socio-economice joacă un rol esențial: indivizii cu venituri și educație reduse sunt mai predispuși la fumat, inactivitate fizică și probleme de sănătate mintală. Astfel, strategiile de sănătate publică trebuie să vizeze factori structurali și psihosociali, nu doar comportamente izolate.

Tulburările de somn rămân o problemă prevalentă la fumători, chiar și la cei activi fizic. Nicotina afectează arhitectura somnului și funcția respiratorie, iar stresul oxidativ indus de fumat contribuie la inflamație sistemică și disfuncție neuronală. Activitatea fizică, deși benefică pentru somn, nu reușește să contracareze complet aceste efecte.

Concluzii

Acest studiu evidențiază faptul că activitatea fizică reduce riscurile de depresie și tulburări de somn, dar beneficiile sunt limitate la fumători, mai ales la cei activi. În mod particular, fumătorii pasivi inactivi de vârstă mijlocie prezintă un risc crescut de simptome depresive, subliniind pericolele expunerii indirecte la fum.

Intervențiile de sănătate publică trebuie să combine promovarea activității fizice cu strategii de reducere a fumatului activ și pasiv. Pentru efecte maxime asupra sănătății mintale și calității somnului, este necesară o abordare integrativă care să țină cont de statutul de fumător, activitatea fizică și contextul socio-economic.