Aderențele intrauterine apărute în urma intervențiilor chirurgicale. Diagnostic și tratament

Aderențele intrauterine sunt o complicație serioasă a operațiilor uterine și foarte des sunt trecute cu vederea, în special când vine vorba de pacientele sănătoase, cu vârstă reproductivă. Aceste aderențe, apărute ca urmare a traumei endometrului, pot afecta menstruația, reduce fertilitatea și pot crește riscul unor complicații obstetricale severe. 
O analiză publicată în 2025 și intitulată Epidemiologia, provocările clinice și prevenția apariției aderențelor intrauterine ca urmare a traumei chirurgicale endometriale studiază apariția acestor aderențe, consecințele lor clinice și cum pot fi prevenite. 

Aderențele intrauterine apar în urma unei intervenții chirurgicale, când leziunile endometriale dezvoltă o vindecare anormală, prin apariția unui țesut cicatricial în interiorul cavității uterine. Acest lucru poate genera obliterarea parțială sau completă a cavității uterine și se poate manifesta prin hipomenoree sau amenoree, infertilitate, complicații în sarcină sau chiar pierderi de sarcini. Studiul arată că aderențele intrauterine apar de obicei în urma intervențiilor chirurgicale uterine, în special în urma celor efectuate în contextul unei sarcini. (1) 

Tot în studiu, se arată și că în proporție de 17% aderențele intrauterine pot apărea și ca urmare a îndepărtării chirurgicale a produselor de concepție în urma pierderii timpurii a unei sarcini. De asemenea, 16% dintre aderențe au fost datorate miomectomiei histeroscopice, în timp ce 28% dintre cazuri au apărut ca urmare ca operațiilor de corecție histeroscopică a septului uterin. Prin aceste date, se arată că procedurile histeroscopice minim invazive pot genera apariția aderențelor intrauterine. (2) 

Autorii studiului au identificat și o serie de măsuri ce pot fi adoptate pentru a limita sau preveni apariția leziunilor intrauterine. Astfel, utilizarea produselor sub formă de gel aplicate în timpul intervenției chirurgicale s-au dovedit a fi cu adevărat de folos în scăderea riscului apariției aderențelor intrauterine. În funcție de procedura realizată, utilizarea acestor adjuvante poate scădea riscul apariției aderențelor intrauterine cu până la 55-70%. Alte metode, precum utilizarea dispozitivelor intrauterine sau a baloanelor intrauterine nu s-au dovedit a avea aceeași rată de succes. 

Ca măsură de tratament, poate fi aplicată adezioliza histeroscopică, ce presupune eliminarea chirugicală a aderențelor intrauterine. Cu toate acestea, în absența terapiei adjuvante, aderențele au recidivat la aproximativ o treime dintre pacientele analizate în studiu. Din nou, datele utilizate în studiu arată că utilizarea gelurilor intrauterine pot reduce apariția aderențelor intrauterine, aceasta fiind una dintre cele mai recomandate măsuri pentru a fi pusă în practică. 

Consecințele aderențelor intrauterine sunt diverse: complicații obstetricale severe, placenta previa, nașteri premature, risc crescut de histerectomie sau metroragie postpartum severă. Astfel, aderențele intrauterine nu sunt doar o problemă de fertilitate, dar și o afecțiune ce conduce la implicații obstetricale serioase pentru femei. (3) 

Cu toate că aderențele intrauterine reprezintă o complicație severă, nu există un protocol unanim acceptat în lumea medicală despre cum pot fi abordate acestea. De aceea, autorii studiului notează nevoia stringentă de identificare și utilizare a unui protocol medical prin care să se reducă apariția aderențelor intrauterine.