Adolescenții aflați la risc de auto-vătămare ar putea fi identificați cu 10 ani mai devreme
O echipă de cercetători de la University of Cambridge a identificat două subgrupuri de adolescenÈ›i care practică auto-vătămarea (rănirea propriului corp în mod intenÈ›ionat), demonstrând că este posibilă identificarea persoanelor cu cel mai mare risc de auto-vătămare cu aproape un deceniu înainte de primul incident.
Cercetătorii, cu sediul la unitatea MRC Cognition and Brain Sciences Unit, au descoperit faptul că, deși problemele de somn și stima de sine scăzută sunt factori de risc obișnuiți, există două profiluri distincte: unul cu probleme emoționale, dificultăți de comportament și un al doilea grup fără aceste dificultăți, dar cu factori de risc diferiți.
În Anglia, un adolescent din È™ase se auto-vătămează, de exemplu prin tăierea deliberată. DeÈ™i auto-vătămarea este un factor semnificativ de risc pentru încercările de sinucidere ulterioare, mulÈ›i adolescenÈ›i nu intenÈ›ionează să se sinucidă, ci se confruntă cu alte rezultate dăunătoare, inclusiv auto-vătămare în mod repetat, sănătate mentală precară È™i comportamente riscante, cum ar fi abuzul de substanÈ›e. În ciuda prevalenÈ›ei sale È™i a consecinÈ›elor pe tot parcursul vieÈ›ii, s-au înregistrat puÈ›ine progrese în predicÈ›ia exactă a persoanelor care È™i-ar face rău intenÈ›ionat.
Cercetătorii au identificat adolescenÈ›i care au raportat auto-vătămare la vârsta de 14 ani dintr-o cohortă naÈ›ională din Marea Britanie de aproximativ 11.000 de persoane. Apoi au folosit o analiză pentru a identifica dacă au existat profiluri distincte de tineri, cu caracteristici emoÈ›ionale È™i comportamentale diferite. Au folosit aceste informaÈ›ii pentru a identifica factorii de risc din copilăria timpurie È™i mijlocie. Rezultatele sunt publicate în Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry.
Deoarece datele au urmărit participanÈ›ii de-a lungul timpului, cercetătorii au reuÈ™it să distingă factorii care apar alături de comportamentul raportat de auto-vătămare (cum ar fi stima de sine scăzută) sau factorii care o precedă (cum ar fi agresiunea). Factori de risc semnificativi sunt prezenÈ›i încă la vârsta de cinci ani, cu aproape un deceniu înainte de a raporta auto-vătămarea. În timp ce ambele grupuri au fost susceptibile de a experimenta dificultăți de somn È™i o stimă de sine scăzută raportate la vârsta de 14 ani, alÈ›i factori de risc au diferit între cele două grupuri.
Primul grup a arătat o lungă istorie de sănătate mentală slabă, precum È™i de agresiune înainte de a se auto-vătăma. De asemenea, părinÈ›ii lor aveau mai multe È™anse de a avea probleme de sănătate mentală. Cu toate acestea, pentru al doilea grup, comportamentul lor de auto-vătămare a fost mai greu de prezis la începutul copilăriei. Unul dintre semnele cheie a fost o mai mare disponibilitate de a lua parte la un comportament de asumare a riscurilor, care este legat de impulsivitate. Alte cercetări sugerează că aceste tendinÈ›e pot predispune individul să petreacă mai puÈ›in timp pentru a lua în considerare metode alternative de coping. Factorii legaÈ›i de relaÈ›iile lor cu colegii lor au fost, de asemenea, importanÈ›i pentru acest subgrup, inclusiv o preocupare mai mare cu privire la sentimentele altora ca factor de risc la vârsta de 11 ani.
Stepheni Uh, primul autor al studiului, a declarat: „Autovătămarea este o problemă semnificativă în rândul adolescenÈ›ilor, deci este vital să înÈ›elegem natura nuanÈ›ată a autovătămării, mai ales în ceea ce priveÈ™te diferitele profiluri ale tinerilor care se auto-vătămează.”
Dr. Duncan Astle a afirmat: „Abordarea actuală de a sprijini sănătatea mentală la tineri este să aÈ™teptăm până când problemele cresc. În schimb, avem nevoie de o bază de dovezi mult mai bună, astfel încât să putem identifica cine are cel mai mare risc de dificultăți de sănătate mentală în viitor. Acest lucru ne oferă posibilitatea de a fi proactivi È™i de a minimiza dificultățile înainte de a începe. Rezultatele noastre sugerează cum creÈ™terea stimei de sine a copiilor mai mici, asigurarea faptului că È™colile pun în aplicare măsuri de combatere a agresiunii È™i oferirea de sfaturi cu privire la antrenamentul de somn, toate ar putea contribui la reducerea nivelului de auto-vătămare ani mai târziu.”
Profesorul Tamsin Ford de la Departamentul de Psihiatrie a adăugat: „Am putea ajuta È™i adolescenÈ›ii cu risc prin direcÈ›ionarea intervenÈ›iilor către liderii de sănătate mentală È™i echipele de sănătate mentală de la È™coală. Profesorii sunt adesea primii oameni care aud despre auto-vătămare, dar unii au lipsă de încredere în ceea ce priveÈ™te modul optim de răspuns. Oferirea de formare profesională ar putea face o mare diferență.”
sursa: Science Daily
Cercetătorii, cu sediul la unitatea MRC Cognition and Brain Sciences Unit, au descoperit faptul că, deși problemele de somn și stima de sine scăzută sunt factori de risc obișnuiți, există două profiluri distincte: unul cu probleme emoționale, dificultăți de comportament și un al doilea grup fără aceste dificultăți, dar cu factori de risc diferiți.
În Anglia, un adolescent din È™ase se auto-vătămează, de exemplu prin tăierea deliberată. DeÈ™i auto-vătămarea este un factor semnificativ de risc pentru încercările de sinucidere ulterioare, mulÈ›i adolescenÈ›i nu intenÈ›ionează să se sinucidă, ci se confruntă cu alte rezultate dăunătoare, inclusiv auto-vătămare în mod repetat, sănătate mentală precară È™i comportamente riscante, cum ar fi abuzul de substanÈ›e. În ciuda prevalenÈ›ei sale È™i a consecinÈ›elor pe tot parcursul vieÈ›ii, s-au înregistrat puÈ›ine progrese în predicÈ›ia exactă a persoanelor care È™i-ar face rău intenÈ›ionat.
Cercetătorii au identificat adolescenÈ›i care au raportat auto-vătămare la vârsta de 14 ani dintr-o cohortă naÈ›ională din Marea Britanie de aproximativ 11.000 de persoane. Apoi au folosit o analiză pentru a identifica dacă au existat profiluri distincte de tineri, cu caracteristici emoÈ›ionale È™i comportamentale diferite. Au folosit aceste informaÈ›ii pentru a identifica factorii de risc din copilăria timpurie È™i mijlocie. Rezultatele sunt publicate în Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry.
Deoarece datele au urmărit participanÈ›ii de-a lungul timpului, cercetătorii au reuÈ™it să distingă factorii care apar alături de comportamentul raportat de auto-vătămare (cum ar fi stima de sine scăzută) sau factorii care o precedă (cum ar fi agresiunea). Factori de risc semnificativi sunt prezenÈ›i încă la vârsta de cinci ani, cu aproape un deceniu înainte de a raporta auto-vătămarea. În timp ce ambele grupuri au fost susceptibile de a experimenta dificultăți de somn È™i o stimă de sine scăzută raportate la vârsta de 14 ani, alÈ›i factori de risc au diferit între cele două grupuri.
Primul grup a arătat o lungă istorie de sănătate mentală slabă, precum È™i de agresiune înainte de a se auto-vătăma. De asemenea, părinÈ›ii lor aveau mai multe È™anse de a avea probleme de sănătate mentală. Cu toate acestea, pentru al doilea grup, comportamentul lor de auto-vătămare a fost mai greu de prezis la începutul copilăriei. Unul dintre semnele cheie a fost o mai mare disponibilitate de a lua parte la un comportament de asumare a riscurilor, care este legat de impulsivitate. Alte cercetări sugerează că aceste tendinÈ›e pot predispune individul să petreacă mai puÈ›in timp pentru a lua în considerare metode alternative de coping. Factorii legaÈ›i de relaÈ›iile lor cu colegii lor au fost, de asemenea, importanÈ›i pentru acest subgrup, inclusiv o preocupare mai mare cu privire la sentimentele altora ca factor de risc la vârsta de 11 ani.
Stepheni Uh, primul autor al studiului, a declarat: „Autovătămarea este o problemă semnificativă în rândul adolescenÈ›ilor, deci este vital să înÈ›elegem natura nuanÈ›ată a autovătămării, mai ales în ceea ce priveÈ™te diferitele profiluri ale tinerilor care se auto-vătămează.”
Dr. Duncan Astle a afirmat: „Abordarea actuală de a sprijini sănătatea mentală la tineri este să aÈ™teptăm până când problemele cresc. În schimb, avem nevoie de o bază de dovezi mult mai bună, astfel încât să putem identifica cine are cel mai mare risc de dificultăți de sănătate mentală în viitor. Acest lucru ne oferă posibilitatea de a fi proactivi È™i de a minimiza dificultățile înainte de a începe. Rezultatele noastre sugerează cum creÈ™terea stimei de sine a copiilor mai mici, asigurarea faptului că È™colile pun în aplicare măsuri de combatere a agresiunii È™i oferirea de sfaturi cu privire la antrenamentul de somn, toate ar putea contribui la reducerea nivelului de auto-vătămare ani mai târziu.”
Profesorul Tamsin Ford de la Departamentul de Psihiatrie a adăugat: „Am putea ajuta È™i adolescenÈ›ii cu risc prin direcÈ›ionarea intervenÈ›iilor către liderii de sănătate mentală È™i echipele de sănătate mentală de la È™coală. Profesorii sunt adesea primii oameni care aud despre auto-vătămare, dar unii au lipsă de încredere în ceea ce priveÈ™te modul optim de răspuns. Oferirea de formare profesională ar putea face o mare diferență.”
sursa: Science Daily
Data actualizare: 17-06-2021 | creare: 17-06-2021 | Vizite: 820
Bibliografie
Teenagers at greatest risk of self-harming could be identified almost a decade earlier, link: https://www.sciencedaily.com/releases/2021/06/210615132140.htm ©
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
Alte articole din aceeași secțiune:
- Dependența față de tehnologiile mobile a fost asociată cu depresia și anxietatea
- Noi informații cu privire la efectele antidepresivelor
- Ședințele de psihoterapie sunt mai eficiente dimineața
- Experiențele traumatizante din copilărie influențează riscul de a dezvolta afecțiuni fizice sau psihice în viața de adult
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.intră pe forum