Autovatamarea - înțelegerea fenomenului de self-harm

Auto-vătămarea sau self-harm - nu este o tentativă de suicid, așa cum este ea percepută de majoritatea oamenilor. Totodată însă, tendințele de autovătămare nu trebuie ignorate deoarece pot duce, în timp, spre suicid.

Autovătămarea apare cel mai frecvent în rândul populației cu probleme medicale de natură psihiatrică. Boala psihică este definită ca fiind orice tulburare caracterizată prin afectarea într-o măsură variabilă a dispoziției, rațiunii, stării afectiv-emoționale sau a comportamentului.


Există o varietate de boli psihice, cele mai des întâlnite fiind: depresia, anxietatea, schizofrenia, tulburarea de personalitate borderline, tulburarea bipolară sau demența. [1, 4]

Statistici privind autovătămarea și bolile psihice

Sănătatea psihică este strâns corelată cu speranța de viață. România se află printre țările cu cea mai mică speranță de viață din Uniunea Europeană. Anul 2018 a măsurat o pondere a pacienților cu boli psihice și de comportament de 2445 la 100.000 de locuitori.

Depresia se numără printre principalele afecțiuni dizabilitante din lume. În Europa 1 din 20 de persoane suferă de depresie, iar Organizația Mondială a Sănătății preconizează că 1 din 4 persoane va trece printr-un episod depresiv la un moment dat în viață. [2]

Un studiu realizat în 40 de țări estimează că aproximativ 17% din indivizi se vor auto-vătăma pe parcursul vieții lor, media de vârstă fiind de 13 ani. De asemenea, studiul subliniază faptul că aproximativ 45% din oameni aleg ca metodă tăierea. [3]

Când poate apărea auto-vătămarea?

Cele mai frecvente tulburări însoțite de auto-vătămare sunt depresia, anxietatea, tulburarea de personalitate borderline, tulburarea bipolară, schizofrenia, demența, etc. De asemenea, persoanele cu o stimă de sine scăzută și cele care trăiesc emoții negative pot apela la această metodă pentru a face față lor.

Oamenii apelează la auto-vătămare din varii motive. Cel mai adesea, această metodă are scopul de a elibera tensiunea psihică acumulată în interiorul unei persoane.

Această metodă poate avea și scopul unui semnal de alarmă care să îi determine pe oameni să conșientizeze că cel de lângă suferă.

Unii afirmă că autoflagelarea este o modalitate de a se simți din nou vii, deoarece durerea fizică acaparează durerea emoțională, suprimând-o. [4]

Legătura dintre auto-vătămare și suicid

Autovătămarea și tentativa de suicid sunt diferite din multe puncte de vedere. Autoflagelarea este mult mai răspândită, are mijloace de realizare diferite (tăiere, lovire, ardere) față de tentativa de suicid (asfixiere, intoxicare, împușcare) și este, din punct de vedere medical, mai puțin severă prin rănile produse, având un potențial letal mult mai scăzut.
Cu toate acestea, auto-vătămarea este un factor de risc important pentru suicid. Comportamentul suicidar poate fi, în timp, susținut de actele de autovătămare, întrucât acestea desensibilizează persoana față de durerea fizică, ceea ce poate crește riscul/dorința pentru a comite un act suicidar. [5]

Terapii curative

Primul pas către tratament este conștientizarea problemei. Tratamentul de fond al autovătamării este cel al bolii psihice cu care este corelată auto-vătămarea.

Terapia psihologică este fundamentală deoarece ea poate identifica anumiți factori declanșatori și poate ajuta persoana să facă față anumitor situații prin aplicarea unor metode de coping. Există mai multe terapii:

• Terapia cognitiv comportamentală - ajută pacientul să identifice anumite tipare comportamentale nesănătoase și să le înlocuiască cu unele sănătoase;
• Terapia dialectic comportamentală - terapie care are rolul de a-l învăța pe pacient metode de a face față suferinței și stresului;
• Terapia prin meditație - ajută individul să trăiască în prezent și să reducă nivelul anxietății și depresiei. [6]

Tratamentul medicamentos

Nu există un anumit tratament medicamentos pentru autovătămare. Tratamentul constă în rezolvarea problemei psihiatrice de care suferă pacientul, deci medicația ar putea cuprinde antidepresive, anxiolitice, antipsihotice, etc.

În caz că autovătămarea este repetată, iar injuriile sunt severe, medicul psihiatru poate recomanda internarea de urgență pentru supravegherea medicală continuă și aplicarea unui tratament intensiv.

Stigmatizarea bolilor psihice

Mai mult de jumătate din persoanele ce suferă de boli psihice nu cer ajutor specializat din cauza stigmatizării acestor tipuri de boli. Oamenii adesea desconsideră persoanele cu aceste tulburări, punându-le diverse etichete. Ei pot întâmpina diverse probleme în viața socială, la locul de muncă sau chiar în familie. [7]

Importanța sănătății psihice

Sănătatea psihică este un pilon fundamental al sănătății individuale și sociale. Problemele de natură psihică pot conduce, în timp la numeroase probleme somatice, cum ar fi cele de natură cardio-vasculară sau oncologice. Sănătatea neuro-psihică trebuie să fie tratată cu multă seriozitate și responsabilitate, deoarece afectarea ei afectează direcct toate aspectele vieții unui individ.