Comportamentul persoanelor narcisiste duce la excluderea socială a acestora

Un nou studiu publicat de American Psychological Association scoate în evidență legătura puternică dintre trăsăturile narcisiste și experiența de excludere socială. Cu alte cuvinte, persoanele cu niveluri ridicate de narcisism nu doar resimt mai des senzația că sunt „lăsate pe dinafară”, ci sunt în realitate mai frecvent excluse de ceilalți - și totodată interpretează mai ușor ca respingere orice comportament ambiguu.

narcisismul și percepția excluderii: două direcții de influență

Conform cercetării, indivizii cu niveluri ridicate de narcisism (în special în forma denumită narcisism grandios) sunt deosebit de sensibili la posibilitatea de a fi ignorați sau marginalizați. Aceștia:

• Percep semnalele sociale neclare drept acte de respingere intenționată, chiar și atunci când nu există o excludere reală.
• Declară, în chestionare și rapoarte zilnice, că s-au simțit lăsați pe dinafară mult mai des decât persoanele cu un narcisism scăzut.

Dar lucrurile nu se opresc la simple interpretări eronate. Cercetătorii au descoperit că:

• Narcisiștii pot fi respinși în mod obiectiv de grup, pentru că atitudinile lor - în special trăsăturile asociate rivalității (agresivitate, competiție exagerată, tendința de a-i devaloriza pe ceilalți) - devin greu de tolerat pentru cei din jur.
• Excluderea alimentată de aceste atitudini face ca persoana cu trăsături narcisice să se simtă și mai lezată, reacționând prin ostilitate sau comportamente care sporesc și mai mult tendința celorlalți de a o marginaliza.

Tipuri de narcisism și vulnerabilitatea la ostracizare

Studiul s-a concentrat doar pe narcisismul grandios, care presupune:

• Admirație narcisică: dorința intensă de recunoaștere, statut și popularitate; aceste persoane pot fi, cel puțin inițial, atrăgătoare și interesante.
• Rivalitate narcisică: tendința de competiție, ostilitate și critică la adresa celorlalți. Această componentă se corelează în mod special cu sentimentul de a fi exclus.

Rezultatele arată că, dintre cele două subcomponente, rivalitatea narcisică se află în strânsă legătură cu experiențele de ostracizare - adică tocmai comportamentele agresive și belittling față de ceilalți se traduc prin respingere din partea grupului.

Metodologie și constatări cheie

1. Analiza pe termen lung:  

• Datele obținute dintr-un eșantion reprezentativ de peste 1.500 de persoane din Germania au indicat că cei cu scoruri de narcisism ridicate au raportat niveluri mai mari de excludere socială.  
• O analiză separată efectuată în Noua Zeelandă, pe un interval de 14 ani și 72.000 de participanți, a evidențiat un cerc vicios: pe de o parte, narcisismul poate duce la excludere, iar pe de altă parte, ostracizarea tinde să agraveze trăsăturile narcisice în timp.

2. Jurnale zilnice:  

• Un alt eșantion de 323 de persoane a completat, timp de două săptămâni, rapoarte zilnice despre momentele în care s-au simțit ignorați. Cei cu narcisism crescut au consemnat frecvent situații percepute drept excludere.

3. Experimente de laborator:  

• Cercetătorii au folosit jocuri virtuale de aruncare a mingii și scenarii ipotetice, observând că indivizii cu nivel ridicat de narcisism grandios se simțeau respinși chiar și în contexte ambigue.  
• Mai mult, ceilalți participanți au fost predispuși să evite sau să respingă persoane percepute ca narcisiste, chiar și fără a avea un diagnostic explicit al trăsăturilor lor.

De ce se formează acest „cerc vicios”

• Comportamentele neplăcute (critică, competiție, lipsă de empatie) duc la adevărată respingere din partea grupului.  
• Persoana narcisistă, fiind foarte sensibilă la semnalele de excludere, interpretează și reacționează și mai intens (posibil cu ostilitate sau agresivitate).  
• În timp, acest tip de interacțiune repetitive sporește sentimentul de respingere și poate întări trăsăturile narcisice.

Implicații și posibile intervenții

Potrivit autoarei principale, Christiane Büttner, aceste concluzii au relevanță atât pentru mediul profesional, cât și în contexte sociale mai largi. Persoanele narcisice, mai ales când manifestă rivalitate, pot genera tensiuni sporite și, simultan, sunt predispuse să se simtă respinse. Pentru a rupe acest ciclu autoperpetuat, ar fi util să se ia în considerare:

• Intervenții centrate pe reglarea emoțională și conștientizarea propriului comportament: Ajutând persoanele narcisiste să recunoască efectele rivalității și cum anumite gesturi de respingere socială pot fi exagerate de interpretările lor.
• Programe care vizează îmbunătățirea relațiilor interpersonale: Atât prin a lucra cu cei care prezintă trăsături narcisice (pentru gestionarea comportamentului), cât și prin instruirea colectivelor (sensibilizare cu privire la semnele de narcisism și la moduri constructive de interacțiune).
• Crearea unui mediu de lucru sau social cât mai predictibil și clar: Diminuarea ambiguităților sociale care pot amplifica sentimentele de excludere.

Concluzie

Studiul publicat în Journal of Personality and Social Psychology confirmă că persoanele cu narcisism grandios nu doar simt mai des că sunt lăsate în afara grupului, ci chiar sunt excluse în mod real, pe fondul unei combinații de hiper-sensibilitate la respingere și a comportamentelor proprii ce îi îndepărtează pe ceilalți. Mai mult, excluderea duce la accentuarea trăsăturilor narcisice, creând un cerc vicios greu de întrerupt. Înțelegerea mecanismelor subtile de „cauză și efect” din acest lanț poate ghida politici de intervenție și strategii de gestionare a conflictelor, atât în organizații, cât și la nivelul relațiilor sociale.