Stilurile parentale percepute și riscul de autovătămare la adolescenți: dovezi din Coreea de Sud

Un studiu realizat pe baza Sondajului național privind sănătatea mintală a adolescenților din Coreea de Sud (2021) a analizat relația dintre stilurile parentale percepute de adolescenți și comportamentele de automutilare în rândul elevilor de gimnaziu și liceu. Cercetarea publicată în revista Acta Psychologica arată că modul în care adolescenții își percep părinții – în special nivelul de căldură emoțională, susținere a autonomiei și consistență – este strâns asociat cu probabilitatea de a recurge la automutilare.
Automutilarea reprezintă un comportament de risc major, caracterizat prin producerea intenționată de leziuni corporale fără intenție suicidară, utilizată frecvent ca mecanism de reglare emoțională. Datele epidemiologice indică faptul că adolescența este perioada cu cea mai mare prevalență a automutilării, cu debut frecvent între 12 și 14 ani.

La nivel global, studiile raportează prevalențe cuprinse între 10% și 17% în rândul adolescenților, iar automutilarea este asociată cu un risc crescut de recurență, tulburări psihice ulterioare, consum de substanțe și suicid. În Coreea de Sud, datele recente arată o creștere semnificativă a solicitărilor de consiliere pentru automutilare, inclusiv în mediul online, indicând o problemă emergentă de sănătate publică.

Literatura de specialitate identifică numeroși factori de risc – depresia, anxietatea, traumele, bullying-ul, consumul de substanțe – dar relațiile familiale și stilurile parentale apar constant ca determinanți centrali, atât de risc, cât și de protecție. În contextul cultural sud-coreean, caracterizat de accent puternic pe performanța academică, ierarhie familială și exprimare emoțională limitată, influența parentingului asupra sănătății mintale a adolescenților poate fi deosebit de pronunțată.

Despre studiu

Studiul a utilizat date provenite de la 3.940 de elevi de gimnaziu (12–14 ani) și liceu (15–17 ani), colectate prin chestionare online auto-raportate. Obiectivul principal a fost identificarea tiparelor de stil parental percepute și analiza relației acestora cu automutilarea.

Stilurile parentale au fost evaluate cu ajutorul versiunii coreene a Parents as Social Context Questionnaire for Adolescents, care măsoară șase dimensiuni:

• Căldură – sprijin emoțional și afecțiune;
• Susținerea autonomiei – încurajarea deciziilor independente;
• Structurare – reguli clare, predictibilitate și ghidaj;
• Respingere – critică, indiferență, ostilitate;
• Constrângere – control autoritar și presiune;
• Inconsistență – reguli și reacții imprevizibile.

Automutilarea a fost evaluată printr-un instrument standardizat care a inclus comportamente precum tăierea, lovirea, lovirea capului sau alte forme deliberate de vătămare corporală. Prezența oricărui astfel de comportament a clasificat participantul ca având experiență de automutilare.

Metodologic, cercetarea a adoptat o abordare centrată pe persoană, utilizând Latent Profile Analysis pentru a identifica tipuri distincte de stil parental, depășind limitările analizelor bazate exclusiv pe medii populaționale.

Rezultate

Prevalența automutilării

Aproximativ 24,9% dintre adolescenți au raportat cel puțin un episod de automutilare de-a lungul vieții. Automutilarea a fost mai frecventă în rândul elevilor de gimnaziu comparativ cu cei de liceu, sugerând un risc crescut la vârste mai mici. Genul și statutul economic al familiei nu au avut o asociere semnificativă după ajustarea pentru alți factori.

Tipuri de stil parental perceput

Analiza profilurilor latente a identificat trei tipuri distincte de stil parental:

• Stil parental negativ (5,4%) – niveluri ridicate de respingere, constrângere și inconsistență, cu niveluri scăzute de căldură și susținere;
• Stil parental mediu (43,9%) – combinație moderată de trăsături pozitive și negative;
• Stil parental pozitiv (50,7%) – niveluri ridicate de căldură, autonomie și structurare, cu niveluri scăzute de trăsături negative.

Asocierea dintre stilurile parentale și automutilare

Analiza de regresie logistică a arătat că, în comparație cu stilul parental mediu:

• adolescenții din grupul cu stil parental negativ au avut un risc aproape dublu de automutilare;
• adolescenții din grupul cu stil parental pozitiv au prezentat un risc semnificativ mai redus de automutilare.

Rezultatele indică un gradient clar de risc: pe măsură ce percepția parentingului devine mai negativă, crește probabilitatea automutilării. Chiar și diferența dintre stilul pozitiv și cel mediu este relevantă clinic, sugerând că nu doar parentingul extrem de negativ, ci și lipsa optimă a sprijinului poate constitui un factor de risc.

Interpretare și implicații

Datele sugerează că căldura emoțională, respectarea autonomiei și consistența parentală joacă un rol protector esențial în sănătatea mintală a adolescenților. În schimb, respingerea, controlul excesiv și comportamentele parentale imprevizibile pot amplifica vulnerabilitatea emoțională și pot favoriza comportamente de automutilare.

Rezultatele sunt în concordanță cu literatura internațională, dar aduc o contribuție importantă prin utilizarea unei abordări centrate pe persoană și prin analiza într-un context cultural specific. De asemenea, studiul subliniază faptul că percepția adolescentului asupra parentingului este un determinant critic, uneori mai relevant decât comportamentul parental obiectiv.

Concluzii

Acest studiu demonstrează că stilurile parentale percepute se asociază diferențiat cu riscul de automutilare în adolescență. Adolescenții care percep un climat familial caracterizat prin indiferență, control și lipsă de coerență prezintă un risc semnificativ mai mare, în timp ce un parenting perceput ca susținător, cald și structurat are un efect protector clar.

Rezultatele susțin necesitatea dezvoltării unor programe de educație parentală axate pe promovarea stilurilor parentale pozitive și pe reducerea celor negative, precum și a unor intervenții coordonate la nivel familial, școlar și instituțional. În contextul creșterii automate a riscurilor de sănătate mintală la adolescenți, abordarea parentingului ca factor modificabil reprezintă o oportunitate importantă de prevenție.