Anemia prin deficit de G6PD

Anemia prin deficit de G6PD este o afecţiune ereditară care rezultă dintr-un defect structural al enzimei G6PD care este deosebit de importantă pentru supravieţuirea celulelor roşii din sânge şi capacitatea lor de a răspunde la stresul oxidativ.

Deficitul de G6PD este cel mai frecvent deficit de enzime la om, afectând aproximativ 400 de milioane de oameni din întreaga lume, cu o prevalenţă ridicată la persoanele de origine africană, asiatică şi mediteraneană. Deficitul de G6PD este polimorf, cu peste 300 variante. [2] [1][3]

Anemia prin deficit de G6PD este o tulburare recesivă, X-linkată, cu un model de moştenire similar cu cel al hemofiliei: bărbaţii manifestă de obicei anomalia, iar femeile sunt purtătoare. Femeile pot fi afectate dacă sunt homozigote, ceea ce apare la populaţiile în care frecvenţa deficitului de G6PD este destul de mare. Femeile heterozigote (purtătoare) pot prezenta boli clinice ca urmare a inactivării cromozomilor X, a mozaicismului genetic sau a hemozigozitatii.

Cercetătorii considera că persoanele care au o mutaţie a enzimei G6PD pot fi parţial protejate împotriva malariei, o boală infecţioasă purtată de un anumit tip de ţânţar. O reducere a cantităţii funcţionale de G6PD pare să facă mai dificilă invadarea de către acest parazit, a eritrocitelor. [3]

Programari cabinete medicale, clinici Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.

Semne și simptome

Majoritatea pacienţilor cu anemie prin deficit de G6PD sunt asimptomatici. Însă, pacienţii pot prezenta:
  • Tahicardie;
  • Dificultăţi respiratorii;
  • Febră;
  • Confuzie;
  • Fatigabilitate. [2][4]


Diagnostic

Diagnostic clinic

  • Icter neonatal – apare de obicei în decurs de 24 de ore de la naştere, în acelaşi timp sau puţin mai devreme decât icterul fiziologic, dar mai târziu decât în alloimunizare.
  • Episoade de hemoliză intravasculară şi anemie, declanşate de infecţii, medicamente care induc stres oxidativ, fasole fava şi cetoacidoză. Hemoliza începe de la 24 până la 72 de ore după expunerea la stresul oxidativ. Pacienţii cu hemoliză severă prezintă slăbiciune, tahicardie, icter şi hematurie;
  • Anemie hemolitică cronică;
  • Splenomegalia poate fi prezentă la pacienţii cu hemoliză severă;
  • Pacienţii pot avea sensibilitate în cadranul superior drept din cauza hiperbilirubinemiei şi colelitiazei. Ulcerele cutanate sunt o complicaţie rară, care poate apărea la pacienţii cu deficit sever de G6PD. [1]

Diagnostic paraclinic

Sunt necesare:
  • Hemograma şi numărul de reticulocite;
  • LDH;
  • Bilirubina directă şi indirectă;
  • Haptoglobina serică;
  • Sumar urină;
  • Hemosiderina urinară;
  • Frotiu de sânge periferic.


Un număr ridicat al reticulocitelor indică răspuns crescut al măduvei osoase la anemie. Creşterea nivelurilor bilirubinei indirecte şi al LDH-ului indică o distrugere crescută a eritrocitelor. Scăderea nivelului de haptoglobină, hematuria şi prezenţa hemosiderinei urinare indică hemoliză intravasculară severă. Corpii Heinz pot fi văzuţi la examenul frotiului de sânge periferic.
Ecografia abdominală poate fi utilă în evaluarea splenomegaliei şi a calculilor biliari. Aceste complicaţii sunt de obicei limitate la pacienţii cu hemoliză cronică severă.

Testele pentru deficienţa de G6PD includ următoarele:

  • Teste semicantitative – testul spotului fluorescent (nu este fiabil la femei);
  • Teste cantitative (spectrofotometrice) – criteriu standard;

Activitatea G6PD este mai mare la sugarii prematuri decât la sugarii la termen. Acest lucru trebuie luat în considerare la testarea deficitului de G6PD la sugari.

Diagnostic diferenţial

  • Anemia hemolitică;
  • Boala hemolitică a nou născutului;
  • Sferocitoza ereditară;
  • Icterul nuclear;
  • Methemoglobinemia;
  • Siclemia.


Tratament

Majoritatea pacienţilor cu anemie prin deficit de G6PD nu necesită tratament. Anemia hemolitică acută la pacienţii cu deficit de G6PD poate fi prevenită prin evitarea expunerii la fasole fava, medicamente şi chimicale care produc stres oxidativ. Identificarea şi întreruperea agentului de precipitare este critică în getionarea hemolizei la pacienţii cu deficit de G6PD.

Hemoliza acută este, de obicei, autolimitată deseori rezolvându-se după 8 până la 14 zile. Rar, transfuzia este necesară în cazurile de anemie severă.

Sugarii cu icter neonatal prelungit ca urmare a deficitului de G6PD ar trebui să primească fototerapie. Exsanguinotransfuzia poate fi necesară în caz de icter neonatal sever.

Pacienţii cu hemoliză cronică sau anemie nonsferocitară ar trebui să ia zilnic suplimente cu acid folic. De asemenea, aceşti pacienţi ar trebui luaţi în evidenţă la un centru de Hematologie pentru urmărire pe termen lung.

La majoritatea pacienţilor, următoarele medicamente reprezintă un risc:

  • Dapsona;
  • Niridazole;
  • Nitrofurantoin;
  • Pamaquin;
  • Primaquine;
  • Quinolone;
  • Rasburicase;
  • Sulfonamide;
  • Acidul acetilsalicilic;
  • Clorura de metiltioniniu.


Prognostic

Gradul de deficit de G6PD determină expresia clinică a acestei afecţiuni. Persoanele cu nivel scăzut al enzimei nu prezintă hemoliză.

Anemia prin deficit de G6PD pare a fi un factor de risc pentru dezvoltarea diabetului zaharat. Cu toate acestea, deficitul de G6PD poate avea un efect protector asupra bolilor cardiace ischemice, a bolilor cerebrovasculare şi a cancerului colorectal.


 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.