Anticorpi rigidizați pentru imunoterapie: o nouă strategie promițătoare în lupta împotriva cancerului

Cercetători de la University of Southampton, în colaborare cu Cancer Research UK, au dezvoltat un nou tip de anticorp cu o structură mai rigidă, capabil să declanșeze un răspuns imun mai puternic împotriva celulelor canceroase. Studiul, publicat în revista Nature Communications la începutul lunii aprilie 2025, oferă o abordare inovatoare de stimulare a sistemului imunitar prin modificarea structurală a anticorpilor monoclonali.

Context

Imunoterapia oncologică a revoluționat tratamentul cancerului, însă nu toți pacienții răspund eficient. Anticorpii monoclonali sunt utilizați în imunoterapie pentru a activa celulele imune sau a bloca semnalele care permit tumorilor să evite sistemul imunitar. Eficiența acestora depinde însă de interacțiunea cu receptorii celulelor imune, iar această interacțiune este influențată de forma și flexibilitatea anticorpului.

Până în prezent, puține cercetări au explorat rolul rigidității moleculare a anticorpilor în eficiența activării imunitare. Echipa de la Southampton a testat ipoteza conform căreia anticorpii mai rigizi ar putea stimula mai eficient celulele imune.

Despre studiul actual

Obiectiv

Studiul a urmărit să determine dacă modificarea conformației tridimensionale a anticorpilor – prin adăugarea de punți disulfurice suplimentare între brațele moleculei – poate amplifica semnalizarea imună declanșată de aceștia.

Metodologie

• Cercetătorii au utilizat simulări de biologie computațională la nivel atomic pe un supercomputer pentru a identifica poziții strategice în care pot fi introduse legături disulfurice suplimentare.

• Au fost creați anticorpi prototip cu o structură mai rigidă și comparați cu variante standard de anticorpi.

• Eficiența activării celulelor imune a fost testată prin măsurarea agonismului TNFR (receptor tumoral de necroză), o cale esențială în imunoactivare.

Rezultate

• Anticorpii modificați au fost semnificativ mai eficienți în activarea celulelor imune comparativ cu formele naturale.

• Rigiditatea crescută a permis apropierea mai strânsă a receptorilor de pe suprafața celulelor imune, amplificând astfel semnalul de activare.

• Efectul a fost observat independent de receptorul țintit, sugerând aplicabilitate largă pentru alte tipuri de imunoterapii.

„Am demonstrat că modificări subtile ale rigidității structurale pot duce la activări imune mult mai puternice. Acest lucru ne oferă o unealtă nouă pentru dezvoltarea de tratamente mai eficiente împotriva cancerului.”
— Prof. Mark Cragg, director de cercetare, Centre for Cancer Immunology, University of Southampton

„Anticorpii naturali pot fi flopi, iar asta limitează capacitatea lor de a stimula imunitatea. Cei pe care i-am creat noi sunt mai rigizi și funcționează mai bine.”
— Isabel Elliott, doctorandă și co-autoare a studiului

„Această abordare structurată oferă o platformă generalizabilă pentru alte tipuri de molecule imune și poate avea aplicații în bolile autoimune sau infecțioase.”
— Dr. Ivo Tews, expert în biologie structurală, University of Southampton

Rezultate

• Anticorpii rigidizați au indus activare crescută a receptorilor TNFR (implicați în apoptoză și răspuns imun).

• Eficiența acestora s-a menținut în multiple teste funcționale, inclusiv în sisteme celulare complexe.

• Tehnologia poate fi aplicată teoretic oricărui anticorp terapeutic ce acționează prin legarea de receptori de pe celule imune.

Concluzii

Acest studiu oferă dovezi că modificarea structurii moleculare a anticorpilor poate transforma semnificativ capacitatea acestora de a stimula sistemul imunitar, deschizând calea pentru noi terapii mai eficiente și mai selective împotriva cancerului.

Implicații

• Dezvoltarea de anticorpi monoclonali rigizi poate duce la noi tratamente pentru cancere rezistente la imunoterapie convențională.

• Platforma tehnologică propusă ar putea fi aplicabilă și în alte domenii, inclusiv boli autoimune sau vaccinologie.

• Este nevoie de studii clinice suplimentare pentru a valida eficiența și siguranța acestor molecule în rândul pacienților umani.