Anxietatea: un indicator precoce al bolii Alzheimer?

Un nou studiu sugerează o asociere între nivelurile crescute de beta-amiloid și agravarea simptomelor de anxietate. Constatările susțin ipoteza că simptomele neuropsihiatrice ar putea reprezenta o manifestare timpurie a bolii Alzheimer la adulții în vârstă.

Boala Alzheimer este o afecțiune neurodegenerativă care determină declinul funcției cognitive și incapacitatea de a desfășura activitățile de zi cu zi. Studiile anterioare au sugerat că depresia și alte simptome neuropsihiatrice pot fi predictori de progresie a bolii Alzheimer în timpul fazei preclinice. În această fază, la nivel cerebral, se formează depozite fibrilare de amiloid și proteine tau patologice. Această fază poate să aibă loc cu mai mult de un deceniu înainte de apariția unei tulburări cognitive ușoare a pacientului. Cercetătorii de la Brigham and Women's Hospital au examinat asocierea beta amiloidului cerebral cu măsurile longitudinale de depresie și simptome depresive la adulți în vârstă, cognitiv normali. Constatările lor, publicate în The American Journal of Psychiatry, sugerează că nivelurile mai ridicate de beta-amiloid pot fi asociate cu creșterea simptomelor de anxietate la acești indivizi. Aceste rezultate susțin teoria că simptomele neuropsihiatrice ar putea fi un indicator timpuriu al bolii Alzheimer.

„Mai degrabă decât să ne uităm doar la depresie ca la un scor total, am analizat anumite simptome, precum anxietatea. Comparată cu alte simptome ale depresiei, cum ar fi tristețea sau lipsa de interes, simptomele anxietății sunt în creștere la indivizii cu niveluri crescute de beta amiloid în creier”, a declarat primul autor Nancy Donovan, MD, psihiatru geriatric la Brigham and Women's Hospital.

„Acest lucru sugerează că simptomele de anxietate pot fi o manifestare a bolii Alzheimer înainte de debutul insuficienței cognitive. Dacă cercetările ulterioare dovedesc anxietatea ca un indicator timpuriu, acest lucru ar fi important nu numai pentru identificarea persoanelor aflate într-un stadiu precoce al bolii, dar, de asemenea, și în tratamentul aceasteia și posibil încetinirii sau prevenirii procesului patogenic.” Deoarece anxietatea este frecventă la persoanele în vârstă, simptomele de creștere a anxietății se pot dovedi a fi cele mai utile ca marker de risc la adulții în vârstă, împreună cu alți indicatori genetici, biologici sau clinici ai riscului de boala Alzheimer.

Cercetătorii au obținut datele dintr-un studiu de îmbătrânire a creierului, condus la Harvard (Harvard Aging Brain Study), un studiu observațional al voluntarilor în vârstă, destinat definirii modificărilor neurobiologice și clinice în boala Alzheimer timpurie. Grupul de studiu a inclus 270 de locuințe comunitare, bărbați și femei cu funcții cognitive normale, cu vârste cuprinse între 62 și 90 de ani, fără tulburări psihiatrice active. Subiecții au fost supuși, de asemenea, unor scanări imagistice și unor evaluări anuale cu ajutorul unei scale (Geriatric Depression Scale - GDS), evaluare utilizată pentru depistarea depresiei la adulții în vârstă.

Echipa a calculat scorurile GDS totale, precum și scorurile pentru trei grupuri de simptome de depresie: apatie-anhedonie, disforie și anxietate. Aceste scoruri au fost analizate pe o perioadă de cinci ani.

Din cercetările lor, echipa a constatat că „povara” mai mare a beta amiloidului cerebral a fost asociată cu creșterea simptomelor de anxietate de-a lungul timpului la adulții mai în vârstă normali cognitiv. Rezultatele sugerează că agravarea simptomelor anxios-depresive poate fi un predictor precoce al nivelurilor de beta amiloid crescute și, la rândul lor, a bolii Alzheimer și oferă sprijin pentru ipoteza că simptomele neuropsihiatrice emergente reprezintă o manifestare precoce a bolii Alzheimer preclinice.

Donovan observă că este necesară o urmărire longitudinală ulterioară pentru a determina dacă aceste simptome depresive aflate în creştere duc la apariția depresiei clinice și a stadiilor de demență ale bolii Alzheimer în timp.

Sursa: MedicalXpress