Anxietatea

Anxietatea este modalitatea de reactie a oricarui om care se simte amenintat. In momentul in care suntem intr-o situatie potential periculoasa sau anticipam o asemenea situatie, mai intai simtim ca ne e frica.  Frica declanseaza in corpul nostru un resort biologic care duce la secretia de adrenalina . Adrenalina este un hormon care alerteaza intreg organismul si il pregateste pentru fuga sau lupta, reactii normale in caz de pericol. Astfel, devenim mai vigilenti, inima ne bate mai repede si pompeaza sange cu presiune mai mare, respiratia devine mai alerta, muschii se incordeaza.

Cu alte cuvinte, in fata unui pericol palpabil (un individ agresiv, un incendiu etc.), anxietatea este utila iar adrenalina devine hormonul supravietuirii.
Imaginati-va insa ca, stand in fotoliu, acasa, nefiind amenintat de nici un pericol exterior, simtiti dintr-o data cum inima va palpita, respiratia devine agitata, muschii se incordeaza si va incalziti brusc, transpirati si va tremura mainile, ametiti si va este greata, doar pentru ca v-ati gandit ca maine aveti sedinta si seful o sa tipe la dumneavoastra. Daca aceasta este reactia pe care o aveti acasa, unde e liniste, cum veti face fata intalnirii de maine ? Dar daca acest lucru se repeta zilnic ?

Anxietatea devine o problema cand este prea intensa sau dureaza prea mult prin comparatie cu motivul care a declansat-o. Modificarile produse in corpul nostru de catre adrenalina sunt inadecvate momentului si persistente, devenind simptome ale anxietatii care ne perturba viata prin simpla lor prezenta sau afecteaza felul in care functionam in cel putin unul din domeniile importante ale vietii : familie, scoala/serviciu, relatii sociale.

Situatiile in care anxietatea apare si deranjeaza sunt altele decat pericolele palpabile exemplificate mai sus. Aceste situatii se incadreaza mai curand in stress-ul cotidian, pe care-l traim cu totii, mai mic sau mai mare in functie de perioada de viata pe care o traversam, de vulnerabilitatea noastra la stress si de abilitatatile pe care le avem pentru a-i face fata.

In adolescenta, stress-ul este legat mai mult de performanta scolara si de relatiile sentimentale, la maturitate serviciul, plata facturilor si grijile legate de copii sunt pe primul plan, iar varstnicii, pe langa acestea, au si grija sanatatii.
Stress-ul are efect cumulativ si creste starea generala de alerta a organismului. Simturile se ascut gata sa stoarca si mai multa adrenalina in cazul unui eventual pericol. Starea aceasta de tensiune interioara permanenta face ca, incidente minore sa declanseze adevarate atacuri de panica (vezi articolul Atacurile de panica ).

Rezistenta la stress a individului tine atat de inzestrarea sa naturala cat si de educatia primita. Intr-o familie in care cel putin unul dintre parinti este anxios, riscul copilului de a dezvolta o tulburare anxioasa este mai mare decat la populatia generala. Acest lucru se datoreaza atat mostenirii genetice cat si invatarii  unor frici de la varste fragede (frica de boala, de animale, de doctor, frica de a lua decizii importante, de a-si asuma riscuri etc.).

Dincolo de rezistenta sau vulnerabilitatea la stress a fiecaruia, conteaza si abilitatile de a gestiona stress-ul. Capacitatea de a ne rezolva problemele bine si la timp ne fereste de acumularea lor si, in consecinta, de stress. Alternarea efortului cu relaxarea previne suprasolicitarea si creste rezistenta individului pe termen lung. Reteaua sociala, pe care ne-o construim singuri (prieteni, cunostinte), poate constitui un sprijin in momentele dificile. O alta abilitate importanta, care tine de comunicare, este asertivitatea. In mare, asertivitatea este abilitatea de a ne apara drepturile cu curaj, in fata celor pregatiti sa ni le incalce, sustinandu-ne punctul de vedere intr-o maniera calma si nejignitoare.

Anxietatea ia forme multiple, numitorul comun fiind frica si reactiile corporale produse de adrenalina.
Oamenii au o sumedenie de frici. Fricile care se incadreaza in categoria tulburarilor anxioase au fost grupate in cateva categorii mari.
1. Tulburarea de panica
2. Fobiile specifice
3. Fobia sociala
4. Agorafobia
5. Tulburarea anxioasa generalizata
6. Tulburarea obsesiv-compulsiva
7. Tulburare acuta de stress
8. Tulburare de stress post-traumatic
9. Tulburare anxioasa datorata unei afectiuni medicale

Aceasta scurta incursiune in lumea anxietatii nu poate fi incheiata decat intr-o nota optimista. Desi neplacuta si generatoare de probleme de tot felul, anxietatea nu pune viata in pericol. Ea se poate trata cu succes, daca va adresati unui specialist, fie cu medicamente fie cu terapie comportamental-cognitiva.