Articolele care vin în contact cu alimentele, o sursă importantă de micro- și nanoplastice: o hartă sistematică a dovezilor

Studiul publicat în npj Science of Food de cercetători europeni a realizat o analiză sistematică a dovezilor privind contaminarea alimentelor cu micro- și nanoplastice generate direct din articolele destinate contactului alimentar, precum ambalajele, recipientele sau echipamentele de procesare. Această hartă a dovezilor a evaluat 103 studii și a extras date detaliate despre tipurile de plastice, metodologiile utilizate și fiabilitatea rezultatelor.
Articolele destinate contactului alimentar au rolul esențial de a proteja alimentele de contaminarea externă și de a asigura siguranța alimentară. Totuși, în ultimii ani, multiple studii au arătat că aceste materiale pot elibera particule de plastic cu dimensiuni cuprinse între milimetri și nanometri, cunoscute sub denumirea de microplastice și nanoplastice. Aceste particule pot ajunge în alimente în condiții normale de utilizare – de exemplu, în urma deschiderii sticlelor, tăierii alimentelor pe tocătoare din plastic sau infuziei de ceai în pungi din material plastic. Prezența micro- și nanoplasticelor a fost documentată în produse alimentare variate, de la sare de masă, orez și pește conservat până la băuturi carbogazoase, apă minerală și bere. Impactul asupra sănătății umane este incomplet elucidat, dar cercetările sugerează posibile efecte adverse precum stres oxidativ, inflamație, neurotoxicitate și efecte endocrine.

Despre studiu

Obiectivul principal al acestei cercetări a fost crearea unei hărți sistematice a dovezilor cu privire la generarea de micro- și nanoplastice din articolele din plastic folosite în contact alimentar. Analiza a inclus:

• 103 studii publicate până în decembrie 2022, selectate din PubMed, Web of Science și ScienceDirect, cu criterii clare de eligibilitate.
• 600 intrări în baza de date – fiecare intrare conținând date despre tipul articolului de contact alimentar (FCA), designul experimental, tipul alimentului sau simulantului alimentar, caracteristicile particulelor.
• Evaluarea critică a calității studiilor în patru etape: calitatea generală, metoda de identificare a polimerului, raportarea tipului de polimer și designul experimental.
• Clasificarea fiabilității fiecărei intrări în ridicată, medie sau scăzută, în funcție de posibilitatea de a atribui micro- și nanoplasticele detectate articolelor analizate.

Metodologia a presupus o evaluare riguroasă a designului studiilor, incluzând verificarea dacă experimentele au urmărit modificarea concentrației de particule în timp, la temperaturi diferite sau după cicluri de utilizare repetate.

Caracteristicile articolelor și alimentelor analizate

Dintre cele 600 de intrări:

• 31% au analizat sticle, urmate de recipiente nedefinite (19%), pungi de ceai (12%) și cupe (10%).
• 75% dintre articolele analizate erau de unică folosință.
• În peste 85% din cazuri, materialul principal al articolului era plastic, în special polietilen tereftalat, polipropilenă, polistiren și polietilenă.
• Majoritatea probelor au fost lichide, inclusiv simulante alimentare pe bază de apă sau etanol.

Evaluarea critică a studiilor

Evaluarea calității metodologice a arătat că:

• 58 de studii aveau calitate generală fiabilă.
• 80 de studii au folosit metode adecvate pentru identificarea tipului de polimer (ex. FTIR, spectroscopie Raman).
• Doar 60 de studii au raportat tipul de polimer pentru ambele componente: articolele testate și particulele detectate.
• Numai aproximativ o treime dintre studii au avut design experimental adecvat (kinetic, spațial sau bazat pe cicluri de utilizare), capabil să demonstreze relația cauzală între articolul de contact alimentar și particulele detectate.

Rezultate

În majoritatea intrărilor (>96%) a fost raportată prezența micro- și nanoplasticelor:

• Microplastice: în 501 intrări (1–1000 μm).
• Nanoplastice: în 87 intrări (<1 μm).
• Mesoplastice: în 78 intrări (1–10 mm).

Din cele 579 de intrări cu detecție pozitivă, doar 178 au avut fiabilitate medie sau ridicată privind originea particulelor din articolele testate. În aceste cazuri:

• În 149 de intrări exista concordanță (totală sau parțială) între tipul polimerului articolului și al particulelor.
• Bidoanele și recipientele au fost cel mai frecvent implicate ca sursă probabilă.
• Cele mai comune polimeruri au fost PET, polietilenă, polistiren și polipropilenă.

Experimentele cu fiabilitate ridicată au demonstrat creșterea cantității de micro- și nanoplastice odată cu:

• Creșterea temperaturii (6 serii experimentale).
• Prelungirea duratei de contact (6 serii).
• Creșterea numărului de cicluri de utilizare (ex. deschiderea sticlelor, spălare).

Interpretare

Rezultatele acestei hărți sistematice indică faptul că utilizarea normală și previzibilă a articolelor din plastic destinate contactului alimentar poate duce la contaminarea alimentelor cu micro- și nanoplastice. În unele experimente, concentrația particulelor crește semnificativ prin încălzire sau utilizare repetată. Deși impactul exact asupra sănătății umane necesită studii suplimentare, dovezile actuale sugerează efecte potențial nocive și justifică adoptarea unui principiu de precauție.

Limitările studiilor includ lipsa datelor brute, omisiunea experimentelor de recuperare (care să valideze metoda de detecție) și raportarea incompletă a tipurilor de polimer. Prin urmare, autorii recomandă dezvoltarea unui cadru armonizat de testare și raportare pentru migrarea particulelor solide, similar metodologiilor aplicate în evaluarea contaminanților chimici solubili.

Concluzii

Această analiză sistematică arată că migrarea micro- și nanoplasticelor în alimente este un fenomen real, cu multiple surse identificate printre articolele de contact alimentar. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a cuantifica expunerea umană, a evalua riscurile pentru sănătate și a dezvolta metode standardizate de evaluare a contaminării. În paralel, adoptarea unor măsuri preventive și reglementări clare privind migrarea particulelor solide din articolele din plastic în alimente este justificată pentru protejarea sănătății consumatorilor.