Aspartataminotransferaza (TGO / GOT / ASAT / AST) crescută - cauze

©

Autor:

Aspartataminotransferaza (TGO / GOT / ASAT / AST) crescută - cauze

Aspartat aminotransferaza (AST/GOT/ASAT/TGO) reprezintă un compus de natură proteică, ce catalizează transformarea aspartatului și a alfa-cetoglutaratului în oxaloacetat și glutamat. La nivelul organismului uman, AST a fost identificată sub forma a două izoenzime:

  • izoenzima citoplasmatică
  • izoenzima mitocondrială.


Cunoscută și sub denumirea de glutamat-oxaloacetat transaminaza, aceasta aparține unei clase de enzime, denumită generic transaminaze.
Fiind întâlnită în mod frecvent pe buletinul uzual de analize, nivelul seric al aspartataminotransferazei poate oferi informații semnificative despre starea organelor și țesuturilor la nivelul cărora acest compus enzimatic este răspândit. Aspartat aminotransferaza este prezentă la nivelul tuturor țesuturilor (cu excepția țesutului osos), dar cele mai importante concentrații de AST pot fi identificate în următoarelor structuri anatomice:

  • ficat,
  • mușchi scheletic,
  • miocard,
  • rinichi,
  • creier,
  • pancreas,
  • eritrocite.


În mod fiziologic, concentrația serică a AST este redusă, iar creșterea acesteia este, de cele mai multe ori, asociată cu leziuni localizate la nivelul miocardului, ficatului și mușchiului scheletic. (1, 2, 3)

Programari cabinete medicale, clinici Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.

Nivel normal aspartataminotransferaza (TGO / GOT / ASAT / AST)

  • Bărbați: 10 – 40 U/L
  • Femei: 9 – 32 U/L. (4)


Aspartataminotransferaza (TGO / GOT / ASAT / AST) crescută - cauze

1. Infarctul miocardic

În cadrul unui studiu, activitatea serică a izoenzimei mitocondriale a AST (m-AST) a fost determinată cantitativ la pacienții cu infarct miocardic acut. Rezultatele studiului au evidențiat o creștere anormal de ridicată a nivelul seric al AST (mai mult de 5 KU/ml) în cazul tuturor celor 31 de pacienți implicați. Activitatea medie a m-AST în ser a atins vârful (42 +/- 4,9 KU/ml) în prima zi după debutul infarctului. De asemenea, acest studiu a constatat o creștere a raportului seric m-AST/t-AST în a treia până la a șaptea zi după debutul infarctului. Mai mult, comparativ cu pacienții ce prezentau afecțiuni hepatice sau insuficiență cardiacă, nivelul seric al AST a fost semnificativ mai mare în cazul pacienților post-infarct miocardic acut. Astfel, a fost concluzionat faptul că eliberarea de m-AST reflectă severitatea leziunii celulare miocardice în infarctul miocardic acut. (5, 6)

2. Afecțiuni hepatice

În ceea ce privește afecțiunile hepatice, niveluri serice crescute de AST sunt înregistrate în următoarele cazuri:

  • Hepatită B;
  • Hepatită C;
  • Hepatită autoimună;
  • Obstrucția căilor biliare;
  • Boala Wilson;
  • Hemocromatoză;
  • Deficit de alfa-1-antitripsină.


Valori foarte ridicate ale nivelului seric de AST (5-15 ori mai mari față de concentrația fiziologică) indică, de cele mai multe ori, o afectare hepatică severă, de tipul:

  • Ciroză hepatică;
  • Hepatită alcoolică;
  • Intoxicație cu acetaminofen (Paracetamol) sau alte substanțe hepato-toxice;
  • Hepatită virală acută;
  • Ischemie/Hipoxie hepatică (pierderea aportului de sânge oxigenat). (7, 8, 9, 10)


Pentru a stabili originea hepatică a creșterii AST este necesară dozarea altor enzime cu localizare specifică în hepatocite, cum ar fi: gamma-glutamil transpeptidaza.

3. Afecțiuni musculare

Afecțiunile musculare ce determină creșterea nivelului seric de AST pot fi:


A. Ereditare

  • Distrofii musculare

Distrofia musculară reprezintă o afecțiune cu transmitere ereditară, caracterizată prin degenerarea progresivă a fibrelor musculare. Cele mai cunoscute distrofii musculare sunt Distrofia musculară Duchenne și Distrofia musculară Becker. În cazul acestei patologii, nivelul seric al AST poate ajunge la 801 U/L, valoare de 12,3 ori mai mare față de limita superioară a intervalului fiziologic. În plus, s-a constatat că evaluarea concentrației serice a izoformelor de AST în distrofiile musculare prezintă o importanță clinică semnificativă, în special pentru evaluarea gradului de afectare a celulelor musculare. Cu toate acestea, pentru a confirma originea musculară a creșterii nivelului seric de AST sunt necesare investigații suplimentare. Astfel, un nivel seric ridicat al creatin-kinazei (CPK) concomitent creșterii transaminazelor hepatice indică, de cele mai multe ori, leziunile musculare drept principal factor determinant. (11, 12, 13, 14)

B. Dobândite

  • Miozită

Miozita reprezintă apariția unor procese inflamatorii la nivelul sistemului muscular și prezintă cauze multiple (rănire, infecție, boli autoimune). Fiind un factor determinant mai puțin cunoscut al creșterii nivelului seric de AST, pacienții cu miozită sunt adesea diagnosticați necorespunzător cu boli hepatice, efectuându-se astfel biopsii hepatice inadecvate. (15)

  • Rabdomioliză

Rabdomioliza este un sindrom cauzat de leziuni traumatice sau non-traumatice ale fibrelor musculare, cu eliberarea conținutului acestora în circulația sanguină. Astfel, niveluri crescute de AST au fost observate în 93% din cazurile de rabdomioliză. Cauzele traumatice ale rabdomiolizei sunt reprezentate de:
- leziuni apărute în urma unui accident auto sau unei lovituri puternice;
- rănire prin electrocutare, fulger;
- arsuri de gradul III;
- mușcătura de șarpe veninos;
- intervenții chirurgicale;
- injecții intramusculare.

Printre cauzele non-traumatice ale rabdomiolizei se numără:
- activitate musculară extremă, în special la sportivii neantrenați corespunzător;
- hipertermie sau insolație;
- convulsii;
- administrarea în doze mari a unor medicamente precum antipsihotice sau statine;
- infecții bacteriene cu eliberare de endotoxine în fluxul sanguin;
- infecții virale (gripa, HIV). (16, 17)

4. Afecțiuni pancreatico-biliare

În cadrul unui studiu, 33 de pacienți au prezentat o creștere a nivelului seric de AST cauzată de afecțiuni pancreatico-biliare. Printre aceste afecțiuni se numără:

  • Colangită;
  • Pancreatită acută;
  • Litiază biliară;
  • Obstrucția biliară cauzată de carcinomul pancreatic. (9, 18)

5. Anomalii metabolice

  • Boala celiacă:

Boala celiacă este o afecțiune autoimună rară cunoscută și sub denumirea populară de intoleranță la gluten. Creșterea nivelului AST a fost observată la 5-10% din pacienții ce sufereau de boala celiacă, cu sau fără simptome gastrointestinale. Această creștere este asociată cu două tipuri de disfuncție hepatică: hepatita criptogenă și tulburări autoimune. Diagnosticul de boală celiacă în cazul pacienților cu nivel crescut de AST poate fi stabilit în prezența unui nivel scăzut de anticorpi anti-transglutaminază tisulară (Ig A) sau Ig G (în cazul unei deficiențe primare sau secundare de Ig A). Suplimentar, poate fi recomandată biopsia intestinului subțire ghidată endoscopic pentru confirmarea diagnosticului și monitorizarea afecțiunii. (13, 19)

  • Cetoacidoza diabetică:

O creștere ușoară sau moderată a concentrației AST a fost observată la pacienții cu cetoacidoză diabetică după administrarea de insulină, însă mecanismul din spatele acestei constatări nu este pe deplin cunoscut. (8, 20, 21)

6. Afecțiuni cerebrale

În urma unui studiu (2019) ce a inclus 1.581 de persoane vârstnice, a fost raportată existența unei corelații pozitive între creșterea nivelului seric de AST și diagnosticul de boală Alzheimer, funcții cognitive reduse, depunere crescută de beta amiloid. Acest lucru ar putea sugera că funcția hepatică deține un rol important în patofiziologia bolii Alzheimer. (22)

7. Consumul unor medicamente

Creșterea nivelului seric de AST a fost raportată în urma consumului anumitor medicamente, droguri și plante medicinale:

Medicamente

  • Antibiotice

a) Penicilină sintetică
b) Ciprofloxacină
c) Azoli
d) Izoniazidă

  • Antiepileptice

a) Carbamazepină
b) Fenitoină

  • Inhibitori de HMG-CoA reductază (statine)

a) Simvastatina
b) Atorvastatină
c) Pravastatina
d) Lovastatină

  • Acetaminofen (Paracetamol)
  • Antiinflamatoare nesteroidiene (Aspirina)
  • Derivați de sulfoniluree (glipizida – utilizată în tratamentul diabetului zaharat de tip 2).


Droguri

  • Cocaină
  • Steroizi anabolizanți


Plante medicinale/Tratamente medicinale

  • Chaparral
  • Ierburi chinezești: Ji bu huan, efedra
  • Genţiană
  • Sclipeţ
  • Senna
  • Cartilaj de rechin. (13)

8. Distrugerea anormală a eritrocitelor

Întrucât AST este prezentă în eritrocite, afecțiunile hemolitice care implică un dezechilibru al turnover-ului eritrocitar, determină creșterea nivelului seric al acestei enzime.

Anemia hemolitică reprezintă o afecțiune caracterizată de o liză masivă a eritrocitelor, peste limita fiziologică. Hemoliza poate fi:
- Intravasculară (liza se produce în circulație atunci când membrana eritrocitară prezintă leziuni severe);
- Extravasculară (eritrocitele sunt distruse în sistemul reticulo-endotelial: splină, ficat, măduvă osoasă și ganglioni limfatici).

În cazul anemiei hemolitice:
- nivelurile serice de AST sunt ușor crescute;
- raportul LDH/AST prezintă valori mai mari de 30.

  • anemie hemolitică autoimună

Anemia hemolitică autoimună presupune distrugerea nefiziologică a eritrocitelor pe baza sintezei unor autoanticorpi specifici. În acest caz, organismul consideră propriile eritrocite ca fiind particule non-self astfel încât autoanticorpii sintetizați vor interacționa cu acestea, determinând liza eritrocitară, cu sau fără activarea sistemului complement. Testele de laborator efectuate la pacienții cu anemie hemolitică autoimună indică, de asemenea, o creștere a nivelului seric de AST, cu raportul LDH/AST mai mare de 30.

Siclemia reprezintă o afecțiune genetică autozomal recesivă în care eritrocitele prezintă o formă anormală, de seceră, fiind predispuse la hemoliză și agregare intravasculară. În cazuri severe, pot exista și leziuni viscerale. Creșterea nivelului seric de AST a fost identificată la 72% din pacienții diagnosticați cu siclemie, fără alte dovezi de afectare hepatică. Această creștere se datorează, de obicei, hemolizei, dar, în cazuri mai puțin frecvente, niveluri ridicate de AST pot evidenția și existența unor leziuni hepatice. (23)

Un subiect destul de controversat în prezent face referire la nivelul de AST/ALT în timpul sarcinii. Deși, există câteva studii care susțin că o ușoară creștere a nivelului seric de AST/ALT în trimestrul 2 și/sau 3 de sarcină poate fi considerată fiziologică, nu a fost descoperită până în prezent o explicație viabilă pentru această creștere. În schimb, o creștere a nivelului transaminazelor la nivel sanguin a fost observată în timpul travaliului, datorată, cel mai probabil, contracțiilor musculaturii uterine. Astfel, în opinia majorității, valori serice ale activității AST sau ALT situate peste limita superioară fiziologică înainte de travaliu ar trebui considerate ca fiind patologice și necesită efectuarea unor investigații suplimentare. (24, 25, 26)

În concluzie, creșterea nivelului seric de AST este foarte nespecifică, întrucât prezența sa este ubiquitară la nivelul organismului uman (exceptând țesutul osos), motiv pentru care dozarea acestei enzime nu poate avea rol de diagnostic. Întotdeauna sunt necesare investigații suplimentare (de tipul: dozarea altor enzime cu specificitate pentru organul lezat, examinări imagistice, etc.) pentru a stabili situsul de proveniență al AST, ce a determinat creșterea nivelului seric.


Data actualizare: 08-12-2021 | creare: 08-12-2021 | Vizite: 299
Bibliografie
1. Test AST, link: https://medlineplus.gov/lab-tests/ast-test/
2. Tehnici de detectare a aspartat aminotransferazei (AST/GOT) și alanin aminotransferazei (ALT/GPT), link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3894536/
3. Aspartat aminotransferaza, link: https://www.sciencedirect.com/topics/neuroscience/aspartate-aminotransferase
4. Ce este testul aspartat aminotransferazei, link: https://www.webmd.com/a-to-z-guides/aspartate_aminotransferse-test#2-6
5. Determinarea imunologică a activității m-AST seric la pacienții cu infarct miocardic acut, link: https://heart.bmj.com/content/40/11/1251
6. Aspartat aminotransferaza și bolile cardiovasculare – un review narativ, link: https://jlpm.amegroups.com/article/view/5898/html
7. Testul aspartat aminotransferazei, link: https://www.healthline.com/health/ast
8. Ce este testul aspartat aminotransferazei, link: https://www.webmd.com/a-to-z-guides/aspartate_aminotransferse-test#2-6
9. Un studiu prospectiv al cauzelor creșterii semnificative a aspartat aminotransferazei de origine hepatică, link: https://gut.bmj.com/content/45/1/129
10. Prezentare generală a enzimelor hepatice ALT și AST, link: https://www.verywellhealth.com/liver-enzymes-1759916
11. Nivelurile serice ale transaminazelor la băieții cu distrofie musculară Duchenne și Becker, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21149430/
12. Aspartat aminotransferaza serică citoplasmatică și mitocondrială în distrofia musculară progresivă Duchenne, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/7603078/
13. Creșterea enzimelor hepatice la pacienții asimptomatici – ce ar trebui să fac?, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5719197/
14. A fi luate în considerare bolile musculare la copiii cu transaminaze crescute, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22773723/
15. Anomaliile testelor de laborator sunt frecvente în polimiozită și dermatomiozită și diferă între grupurile clinice și demografice, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3377888/
16. Aminotransferazele hepatice sunt crescute în rabdomioliză în absența unei leziuni hepatice semnificative, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20407858/
17. Rabdomioliza, link: https://www.webmd.com/a-to-z-guides/rhabdomyolysis-symptoms-causes-treatments
18. Predictivitatea markerilor biochimici serici în pancreatita biliară acută, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3168389/
19. Boala celiacă și enzimele hepatice crescute: review, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7868701/
20. Incidența creșterii enzimelor pancreatice și hepatice la pacienții internați cu cetoacidoză diabetică, link: https://journals.lww.com/ajg/fulltext/2009/10003/incidence_of_pancreatic_and_liver_enzyme_elevation.209.aspx
21. Creșterea tranzitorie a transaminazelor hepatice după începerea terapiei cu insulină pentru cetoză diabetică sau cetoacidoză în diabetul zaharat de tip 1 nou diagnosticat, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15036824/
22. Asocierea modificării nivelului enzimelor hepatice cu diagnosticul bolii Alzheimer, cogniția, măsurile neuroimagistice și biomarkerii lichidului cefalorahidian, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6669786/
23. Manifestarea parametrilor hepatici în afecțiuni hematologice, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3626309/#B7
24. Evaluarea stării hepatice în sarcina normală, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK6005/
25. Teste ale funcției hepatice în sarcina normală: un studiu prospectiv pe 103 femei însărcinate și 103 persoane din grupul control, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/8621129/
26. Modificări ale parametrilor serici în sarcină și în administrarea de contraceptive orale, link: https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/4058827/
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.