Enzimele hepatice - ce sunt și când sunt crescute

©

Autor:

Enzimele hepatice - ce sunt și când sunt crescute

Enzimele sunt proteine care participă, în cantități reduse, la desfășurarea unei reacții biochimice, în urma căreia rămân neschimbate și au capacitatea de a mări viteza de atingere a stării de echilibru în cadrul unei reacții biochimice.

Enzimele hepatice, cu rol în screeningul, diagnosticul și monitorizarea evoluției diferitelor afecțiuni hepatice (și nu numai) sub tratament, sunt reprezentate de alaninaminotransferaza (ALT), aspartataminotransferaza (AST), fosfataza alcalină de origine hepatică, colinesteraza serică, gama-glutamiltranspeptidaza (GGT). [1], [2]
În continuare, vom descrie fiecare enzimă hepatică în parte, valorile normale, condițiile patologice care duc la modificarea valorilor normale și circumstanțele în care acestea trebuie determinate.

Alaninaminotransferaza (ALT, ALAT) sau transaminaza glutampiruvică (TGP)

Alaninaminotransferaza (ALT, ALAT) sau transaminaza glutampiruvică (TGP) este o enzimă care se găsește în cantități crescute la nivel hepatice; mici concentrații de alaninaminotransferază pot fi întâlnite și la nivelul rinichilor, miocardului, pancreasului și a mușchilor scheletici.

Alaninaminotransferaza face parte din categoria transaminazelor, enzime care participă în cadrul procesului de formare a glutamatului și a acidului piruvic, prin catalizarea grupării amino transferată în mod reversibil de la nivelul unui aminoacid.

În context patologic, în cadrul infecțiilor hepatice, a intoxicațiilor sau în urma administrării unor medicamente hepatotoxice, are loc perturbarea metabolismului energetic al celulelor hepatice, cu creșterea secundară a permeabilității membranei celulare și apariția în ser a unor componente specifice citoplasmei. Acest proces poartă denumirea de „citoliză”.

Alaninaminotransferaza este un marker al citolizei hepatice, ale cărei valori crescute sunt mult mai scpecifice leziunilor hepatice minime și afecțiunilor hepatice, decât aspartataminotransferaza.

Determinarea valorilor alaninaminotransferazei este recomandată în următoarele circumstanțe:

  • Pentru diagnosticarea diferitelor tipuri de afecțiuni hepatice
  • Pentru diferențierea icterului hepatic de cel hemolitic
  • Pentru realizarea diagnosticului diferențial între afecțiunile hepatobiliare și cele pancreatice
  • Pentru urmărirea în evoluție a hepatitelor virale aflate sub tratament.


Determinarea alaninaminotransferazei se realizează din probele de sânge venos recoltate dimineața pe nemâncate.

Valorile normale ale alaninaminotransferazei variază în funcție de gen și de vârsta individului în cauză și în funcție de metoda de prelucrare a probelor de sânge:

  • La nou-născuți și la sugari, valorile normale ale alaninaminotransferazei se află sub 56 U/L
  • La copiii cu vârste cuprinse între 1 și 6 ani, valorile normale ale alaninaminotransferazei se află sub 29 U/L
  • La copiii cu vârste cuprinse între 7 și 17 ani, valorile normale ale alaninaminotransferazei se află sub 37 U/L
  • La femeile aflate peste vârsta de 17 ani, valorile normale ale alaninaminotransferazei se află sub 33 U/L
  • La bărbații aflați peste vârsta de 17 ani, valorile normale ale alaninaminotransferazei se află sub 41 U/L.


Valori crescute ale alaninaminotransferazei pot fi întâlnite în cazul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice: hepatite acute virale, hepatite toxice, hepatite virale cronice, ictere obstructive, metastaze hepatice, steatoză hepatică, ciroză hepatică, hepatite alcoolice, arsuri severe, stări de șoc, leucemie acută limfoblastică la copii, mononucleoză infecțioasă, insuficiență cardiacă, infarct miocardic, pancreatită acută, eclampsie, traumatisme musculare, polimiozită, rabdomioliză, dermatomiozită, în urma administrării unor medicamente hepatotoxice precum amitriptilină, acid aminosalicilic, benzodiazepine, steroizi anabolizanți, azatioprină, carbamazepină, androgeni, clorpropamidă, carbazonă, dapsonă, clorotiazidă, acid clavulanic, ibuprofen, indometacin, etc.

Injecțiile administrate intramuscular pot duce la o creștere ușoară a valorilor alaninaminotransferazei. Contaminarea probei cu eritrocite poate duce la obținerea unor valori fals crescute ale alaninaminotransferazei. Persoanele obeze pot prezenta valori crescute ale alaninaminotransferazei, în absența vreunei afecțiuni menționate anterior.

Valori scăzute ale alaninaminotransferazei pot fi înregistrate în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice: afecțiuni neoplazice, infecții urinare, malnutriție sau consum crescut de alcool care determină apariția deficitului de piridoxal fosfat, în urma administrării unor medicamente precum ciclosporină, interferon, aspirină, simvastatin, fenotiazine, ketoprofen și ursodiol.
În sarcină pot fi înregistrate valori scăzute ale alaninaminotransferazei. [1], [2], [3], [4], [5]

Aspartataminotransferaza (AST, ASAT sau TGO)

Aspartataminotransferaza (AST, ASAT sau TGO) este o enzimă întâlnită atât la nivel hepatic, cât și la nivelul altor țesuturi sau organe, precum miocard, rinichi, mușchi scheletici, țesut cerebral, pancreas, splină. Aspartataminotransferaza face parte din categoria transaminazelor și participă la formarea acidului oxalacetic prin catalizarea grupării amino transferată de la nivelul aspartatului la nivelul grupului cetonic aflat în componența cetoglutaratului.

Aspartataminotransferaza este un marker mai puțin specific funcției hepatice decât alaninaminotransferaza.

Determinarea valorilor aspartataminotransferazei se recomandă în următoarele cazuri:

  • Pentru diagnosticarea diferitelor tipuri de afecțiuni hepatice
  • Pentru identificarea cazurilor de infarct miocardic acut
  • Pentru diagnosticarea altor afecțiuni ale musculaturii striate.


Determinarea aspartataminotransferazei se realizează din probele de sânge venos recoltate dimineața pe nemâncate.

Valorile normale ale aspartataminotransferazei variază în funcție de gen, de vârsta persoanei în cauză și în funcție de metoda de prelucrare a probelor de sânge:

  • La nou-născuți și la sugari, valorile normale ale aspartataminotransferazei sunt înregistrate sub 58 U/L
  • La copiii mici cu vârste cuprinse între 1 și 3 ani, valorile normale ale aspartataminotransferazei sunt înregistrate sub 59 U/L
  • La copiii cu vârste cuprinse între 4 și 6 ani, valorile normale ale aspartataminotransferazei sunt înregistrate sub 48 U/L
  • La copiii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani, valorile normale ale aspartataminotransferazei sunt înregistrate sub 44 U/L
  • La copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între 13 și 17 ani, valorile normale ale aspartataminotransferazei sunt înregistrate sub 39 U/L
  • La femeile aflate peste vârsta de 17 ani, valorile nomale ale aspartataminotransferazei sunt înregistrate sub 32 U/L
  • La bărbații aflați peste vârsta de 17 ani, valorile normale ale aspartataminotransferazei sunt înregistrate sub 40 U/L.


Valori crescute ale aspartataminotransferazei pot fi înregistrate în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice: hepatită virală, hepatită toxică, intoxicație cu tetraclorură de carbon, insuficiență cardiacă congestivă, hemoragii, sepsis, aritmii, hepatită virală acută fulminantă, obstrucție biliară extrahepatică, infarct miocardic acut, stări septice, intervenții chirurgicale pe cord, metastaze hepatice, traumatisme hepatice, rabdomioliză, hepatită acută activă, hepatită alcoolică, ciroză hepatică, mononucleoză infecțioasă, distrofie musculară, traumatisme musculare, dermatomiozită, eclampsie, injecții administrate intramuscular, pancreatită acută, postradioterapie, intervenții chirurgicale, infarct cerebral, infarct pulmonar, infarct renal, hipotermie, hipertermie, arsuri, anemii hemolitice, intoxicație cu ciuperci, hipotiroisdism, în urma administrării unor medicamente precum aspirină, carbamazepin, steroizi anabolizanți, dapsonă, carbazonă, benzodiazepine, androgeni, azatioprină, amitriptilină, acid clavulanic, diclofenac, clorotiazidă, clorpropamidă, clorambucil, etionamidă, etc.

În cazul în care se determină aspartataminotransferaza dintr-o probă de sânge hemolizată, se pot obține valori fals crescute.

Valori scăzute ale aspartataminotransferazei pot apărea în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice: dializă renală cronică, azotemie, malnutriție și consum crescut de alcool care pot determina apariția deficitului cronic de piridoxal fosfat, în urma administrării unor medcamente precum alopurinol, acid ascorbic (vitamină C), ibuprofen, rifampicină, ciclosporină, pindolol, metronidazol, progesteron, clomipramină, penicilamină, ursodiol, prednison, simvastatin.

În sarcină pot fi înregistrate valori scăzute ale aspartataminotransferazei, în absența unui context patologic.

În cazul bolnavilor cu gamapatii monoclonale de tip IgM (în special în cazul celor cu macroglobulinemie Waldenstrom), se pot obține rezultate neconcludente ale aspartataminotransferazei. [1], [2], [3], [4], [5]

Fosfataza alcalină

Fosfataza alcalină este o enzimă care aparține categoriei hidrolazelor, formată din trei tipuri izoenzimatice: fosfataza alcalină hepatobiliară, fosfataza alcalină intestinală și fosfataza alcalină osoasă. În sarcină poate apărea o formă tranzitorie de fosfatază alcalină denumită „fosfataza alcalină placentară”.

Determinarea fosfatazei alcaline este recomandată în următoarele circumstanțe:

  • Pentru realizarea diagnosticului diferențial între diferitele tipuri de afecțiuni hepatice
  • Pentru diagnosticarea diferitelor boli osoase
  • Pentru diagnosticrea și urmărirea în evoluție a hiperparatiroidismului
  • Ca marker tumoral în cazul metastazelor osoase și hepatice.


Determinarea fosfatazei alcaline se realizează din proba de sânge venos recoltată dimineața pe nemâncate.

Valorile normale ale fosfatazei alcaline variază în funcție de genul și de vârsta persoanei în cauză:

  • La nou-născuți și la sugarii aflați până în 6 luni, valorile normale ale fosfatazei alcaline se află sub 449 U/L
  • La sugarii aflați între 7 și 12 luni, valorile normale ale fosfatazei alcaline se află sub 462 U/L
  • La copiii mici cu vârste cuprinse între 1 și 3 ani, valorile normale ale fosfatazei alcaline se află sub 281 U/L
  • La copiii cu vârste cuprinse între 4 și 6 ani, valorile normale ale fosfatazei alcaline se află sub 269 U/L
  • La copiii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani, valorile normale ale fosfatazei alcaline se află sub 300 U/L
  • La adolescenți (vârste cuprinse între 13 și 17 ani), la fete, valorile normale ale fosfatazei alcaline se află sub 187 U/L, iar la băieți, valorile normale ale fosfatazei alcaline se află sub 390 U/L
  • La femeile aflate peste vârsta de 17 ani, valorile normale ale fosfatazei alcaline se află sub 104 U/L
  • La bărbații aflați peste vârsta de 17 ani, valorile normale ale fosfatazei alcaline se află sub 129 U/L.


Valori crescute ale fosfatazei alcaline de origine hepatică pot fi înregistrate în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice: litiază coledociană, neoplasm de cap de pancreas, hepatită colestatică, hepatită medicamentoasă, carcinoame hepatice primare sau metastatice, ciroză biliară primitiv, ciroză hepatică, hepatită virală, mononucleoză infecțioasă, infecție cu vcitomegalovirus, tuberculoză, sarcoidoză, abcese hepatice, alcoolism cronic, în urma administrării următoarelor medicamente precum aspirină, acid clavulanic, steroizi anabolizanți, amitriptilină, benzodiazepine, androgeni, clorpropamidă, azatioprină, carbazonă, dapsonă, clorotiazidă, ciclosporină, clorambucil, diclofenac, imipramină, metotrexat, tamoxifen, fenotiazine, chinidină, fenobarbital, etc.

Creșterea valorilor fosfatazei alcaline de origine osoasă poate apărea în boala Paget, hiperparatiroidism, hipertiroidism, tumori osoase, metastaze osoase, rahitism, osteomalacie, fracturi multiple.

Creșterea valorilor fosfatazei alcaline de origine intestinală apare în bolile ulcerative gastrointestinale, în infarctul intestinal și în malabsorbție severă.

Creșterea valorilor fosfatazei alcaline de origine placentară apare între săptămânile 16-20 de sarcină.

Scăderea valorilor fosfatazei alcaline poate fi înregistrată în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice: hipotiroidism, hipofosfatazia familială, malnutriție, cretinism, deficit de magneziu, deficit de zinc, la femeile aflate în perioada postmenopauzală, diagnosticate u osteoporoză și aflate sub tratament de substituție cu estrogeni, în urma administrării unor medicamente precum calcitriol, anticoncepționale orale, acyclovir, pamidronat, ciclosporină, clofibrat, prednison, prednisolon, penicilamină, vitamină D, azatioprină, tamoxifen, etc.

Determinarea fosfatazei alcaline din probele de sânge hemolizate se poate solda cu obținerea unor rezultate fals scăzute. [1], [2], [3], [4], [5]

Colinesteraza serică

Colinesteraza serică este o enzimă sintetizată la nivelul ficatului (în mare parte), a cordului, a pancreasului și a substanței albe a creierului.

Se recomandă determinarea colinesterazei serice în următoarele circumstanțe:

  • Pentru diagnosticarea intoxicației cu insecticide organofosforice
  • Pentru examinarea funcției renale
  • Pentru screeningul bolavilor aflați înaintea unei intervenții chirurgicale, pentru identificarea formelor atipice de colinesterază. Acești bolnavi prezintă risc crescut de a dezvolta apnee prelungită în urma administrării unor anestezice de tipul blocantelor musculare.


Determinarea colinesterazei serice se realizează din probele de sânge venos recoltate dimineața pe nemâncate.

Valorile normale ale colinesterazei serice variază în funcție de gen, de vârstă și în funcție de condiția fiziologică a persoanei în cauză:

  • La copii, la bărbați și le femeile aflate peste vârsta de 40 de ani, valorile normale ale colinesterazei serice sunt cuprinse între 5320 și 12920 U/L.
  • La femeile însărcinate sau cele care își administrează anticoncepționale orale, ambele categorii aflate sub vârsta de 40 de ani, valorile normale ale colinesterazei serice sunt cuprinse între 3650 și 9120 U/L.
  • La femeile aflate sub vârsta de 40 de ani, care nu sunt însărcinate și nu-și administrează anticoncepționale orale, valorile normale ale colinesterazei serice sunt cuprinse între 4260 și 11250 U/L.


Valori crescute ale colinesterazei serice pot fi înregistrate în cadrul următoarelor afecțiun sau condiții patologice: diabet zaharat, hiperlipemie de tip IV, nefroză, sindrom nefrotic, în perioada de vindecare a unei hepatite acute.

Valori scăzute ale colinesterazei serice pot apărea în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice: hepatită cronică, intoxicația cu insecticide organofosforice, infarct miocardic, ciroză hepatică, infecții acute, în cazul bolnavilor cu forme atipice de colinesterază serică, în urma administrării unor medicamente precum cimetidină, steroizi anabolizanți, glucocorticoizi, neostigmină, anticoncepționale orale, fenotiazine, ranitidină, estrogeni, carbamați, insecticide organofosforice, testosteron, substanțe radiologice de contrast (precum acid iopanoic, etc.), streptokinază, etc. [1], [2], [3], [4], [5]

Gama-glutamiltransferaza sau gama-glutamiltranspeptidaza (GGT)

Gama-glutamiltransferaza sau gama-glutamiltranspeptidaza (GGT) este o enzimă cu origine hepatică în mare parte, cu rol în catalizarea grupării gama-glutamil, care este transferată de la nivelul peptidelor, la nivelul unor aminoacizi.

Gama-glutamiltranspeptidaza este implicată și în cadrul metabolismului mediatorilor inflamației.

O mare parte din gama-glutamiltranspeptidaza prezentă în ser este legată de HDL, iar restul circulă atașată de LDL. Gama-glutamiltranspeptidaza legată de HDL apare în cadrul afecțiunilor hepatice non-icterce, iar gama-glutamiltranspeptidaza legată de LDL apare în colestază. O mică parte din gama-glutamiltranspeptidază este hidrosolubilă și apare în cadrul diferitelor afecțiuni hepatice.

Gama-glutamiltranspeptidaza este eliminată din plasma sanguină, în mare parte, prin intermediul bilei. O mică parte din gama-glutamiltranspeptidază este eliminată la nivel renal prin urină.

Determinarea gama-glutamiltranspeptidazei se recomandă în următoarele circumstanțe:

  • Pentru identificarea alcoolismului cronic
  • Pentru diagnosticarea diferitelor afecțiuni hepato-biliare
  • Pentru diagnosticarea unei afecțiuni hepatice la copiii, în cazul femeilor însărcinate sau în rândul bolnavilor diagnosticați cu diferite afecțiuni osoase.


Determinarea gama-glutamiltranspeptidazei se realizează din probele de sânge venos recoltate dimineața pe nemâncate.

Valorile normale ale gama-glutamiltranspeptidazei variază în funcție de gen și de vârsta persoanei în cauză:

  • La femei, valorile normale ale gama-glutamiltranspeptidazei se află sub 36 U/L
  • La bărbați, valorile normale ale gama-glutamiltranspeptidazei se află sub 61 U/L.


Creșterea valorilor gama-glutamiltranspeptidazei poate apărea în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice: hepatită virală acută, hepatită cronică activă de etiologie virală sau autoimună, hepatită alcoolică acută, ciroză hepatică, ciroză biliară primitivă, steatoză hepatică, congestie hepatică, tumori hepatice primitive, metastaze hepatice, sindrom de colestază, pancreatite acute, infarct miocardic acut, insuficiență renală acută, rejet de grefă renală, sindrom nefrotic, diabet zaharat, hemoragii cerebrale, tumori cerebrale, neoplasm mamar, melanom malign, neoplasm pulmonar, obezitate, în perioada postoperatorie, în urma administrării unor medicamente precum captopril, acetaminofen, fenitoin, streptokinază, barbiturice, propoxifen, anticoncepționale orale, aspirină, etc.

Valori scăzute ale gama-glutamiltranspeptidazei pot fi înregistrate în urma administrării următoarelor medicamente: fenofibrat, azatioprină, clofibrat, metotrexat, benzafibrat, ursodiol, estrogeni conjugați.

Determinarea gama-glutamiltranspeptidazei din probele de sânge intens hemolizate poate duce la obținerea unor valori fals scăzute. [1], [2], [3], [4], [5]


Data actualizare: 06-05-2019 | creare: 06-05-2019 | Vizite: 986
Bibliografie
1. Ghidul Serviciilor Medicale al Laboratoarelor Synevo, Ediția 2007-2008
2. Ghidul explicativ al principalelor ANALIZE MEDICALE, de Iulian Neagu, Ediția 2007
3. Elevated liver enzymes, link: https://www.mayoclinic.org/symptoms/elevated-liver-enzymes/basics/definition/sym-20050830
4. What Is a Liver Function Test?, link: https://www.webmd.com/hepatitis/liver-function-test-lft
5. Elevated Liver Enzymes, link: https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/17679-elevated-liver-enzymes
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • TGP, GPT, ALT - transaminaza glutamil piruvica, alanin aminotransferaza
  • Investigații paraclinice în bolile hepatice și biliare
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
     
     
     
    Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
    Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.