Biomarkerii sangvini ai bolii Alzheimer și declinul forței musculare la vârstnici

Un studiu de cohortă publicat în Lancet Healthy Longevity a investigat, pentru prima dată, relația dintre biomarkerii sangvini asociați cu boala Alzheimer și traiectoriile forței musculare pe parcursul a 12 ani, în rândul adulților vârstnici fără demență, care trăiesc în comunitate. Studiul face parte din Swedish National Study on Aging and Care in Kungsholmen (SNAC-K), o cercetare longitudinală majoră desfășurată în Stockholm, Suedia.
Declinul forței musculare la vârstnici este un fenomen multifactorial, influențat de modificări structurale și funcționale legate de vârstă, boli cronice (precum afecțiuni cardiovasculare, renale, diabet zaharat) și procese inflamatorii sistemice. În ultimele decenii, s-a evidențiat o legătură tot mai clară între patologia cerebrală și funcția motorie, sugerând un „dialog mușchi-creier” influențat de neurodegenerare. Markerii asociați bolii Alzheimer, precum tau fosforilat, neurofilamentele și GFAP, pot semnala deteriorarea neuronală și au fost legați de performanțe motorii reduse în studii anterioare. Totuși, cercetările longitudinale care au examinat direct legătura între acești biomarkeri și scăderea forței musculare sunt limitate și inconsecvente.

Despre studiul actual

Populația studiată: Studiul a inclus 1953 de persoane cu vârste ≥60 ani (media 70,2 ani), din cohorta SNAC-K, excluzându-i pe cei instituționalizați sau diagnosticați cu demență, Parkinson, scleroză multiplă sau lipsiți de date relevante. Participanții au fost urmăriți timp de 12 ani (2001–2016).

Măsurarea forței musculare:

• Testul de strângere a mâinii (handgrip) – utilizând un dinamometru; forța scăzută definită ca <27 kg la bărbați și <16 kg la femei.
• Testul de ridicare de pe scaun (chair-stand) – timpul necesar pentru a se ridica de 5 ori; >15 secunde a fost considerat indicator de forță scăzută a membrelor inferioare.

Biomarkeri evaluați din sânge (analizați prin Simoa):

• Tau fosforilat: p-tau181 și p-tau217
• Neurofilamente: neurofilament light chain (NfL)
• Proteine gliale: GFAP
• Amiloid β: Aβ42, Aβ40, și raportul Aβ42/Aβ40
• Proteine inflamatorii: IL-6
• Genotip APOE ε4

Covariabile: vârstă, sex, educație, status marital, consum de alcool și tutun, activitate fizică, indice de masă corporală, boli cronice (inclusiv cardiovasculare, renale, diabet), funcția cognitivă (MMSE), și prezența demenței incidente.

Analize statistice: Au fost utilizate modele liniare mixte pentru a examina relația dintre concentrațiile bazale ale biomarkerilor și traiectoriile în timp ale testelor de forță musculară, ajustate pentru covariabile. Asocierile au fost exprimate prin coeficienți β/an, interpretând declinul anual al forței în raport cu o creștere de 1 deviație standard (DS) a biomarkerului.

Rezultate

Caracteristicile de bază ale populației:

• 60,1% femei; 13,1% au avut forță musculară scăzută detectată prin ambele teste.
• Femeile au avut o prevalență mai mare a forței musculare reduse.
• Nivelurile biomarkerilor Alzheimer (p-tau181, p-tau217, NfL, GFAP) au fost mai ridicate la cei cu forță musculară redusă.

Declinul cognitiv mediu anual: –0,24 puncte MMSE (p<0,0001)
Incidența demenței pe parcursul urmăririi: 12,0%

Asocieri între biomarkeri și forța musculară

Testul handgrip:

• p-tau181: β –0,12 kg/an (IC 95% –0,17 la –0,07)
• p-tau217: β –0,13 kg/an (IC 95% –0,20 la –0,07)
• NfL: β –0,05 kg/an (IC 95% –0,09 la –0,001)

Testul chair-stand:

• p-tau181: β +0,93 s/an (IC 95% +0,71 la +1,16)
• p-tau217: β +1,31 s/an (IC 95% +1,03 la +1,58)
• NfL: β +0,76 s/an (IC 95% +0,56 la +0,96)
• GFAP: β +0,37 s/an (IC 95% +0,21 la +0,53)

După ajustarea pentru scorul MMSE variabil în timp, asocierile s-au atenuat pentru testul chair-stand, dar au rămas semnificative, sugerând că funcția cognitivă influențează parțial aceste relații.

Analize stratificate

• Sex: Asocierile au fost mai puternice la femei (în special pentru GFAP).
• IL-6 crescut: Asociere mai pronunțată între GFAP/NfL și declinul la testul chair-stand.
• Genotip APOE ε4: p-tau181 a prezis declin funcțional mai rapid doar la purtători.
• Activitate fizică redusă: biomarkerii s-au asociat mai puternic cu declinul muscular.
• Vârstă: asocieri mai marcate la persoanele mai tinere.

Concluzii

Studiul SNAC-K a evidențiat o asociere semnificativă între biomarkerii sangvini ai bolii Alzheimer (în special p-tau181, p-tau217, NfL și GFAP) și declinul progresiv al forței musculare la adulți vârstnici fără demență. Aceste relații au fost mai puternice pentru testul chair-stand, care implică o componentă cognitivă mai mare și o integrare neuromusculară complexă, reflectând mai fidel afectarea neurologică subclinică.

Rezultatele sugerează că biomarkerii sangvini ar putea fi utilizați pentru a anticipa declinul funcțional la vârstnici, chiar în absența semnelor clinice evidente de boală neurodegenerativă. Totodată, acești biomarkeri ar putea contribui la identificarea precoce a persoanelor cu risc de sarcopenie sau fragilitate, oferind o oportunitate pentru intervenții timpurii.

Limitări: generalizabilitate limitată (populație urbană, relativ sănătoasă), lipsa datelor longitudinale despre biomarkeri, și potențiala subestimare a efectelor din cauza excluderii cazurilor severe.

Implicații clinice și de cercetare

• Validarea testelor funcționale care implică rețele neuromusculare complexe, precum chair-stand, ca instrumente mai sensibile la declinul neurodegenerativ incipient.
• Integrarea biomarkerilor Alzheimer în modelele de predicție a fragilității și sarcopeniei.
• Promovarea activității fizice ca potențial factor protector împotriva interacțiunii negative între neurodegenerare și funcția musculară.

Direcții viitoare: Este necesară cercetare suplimentară pentru a înțelege mecanismele moleculare ale interacțiunii mușchi-creier, rolul funcției cognitive ca mediator, și potențialul biomarkerilor în stratificarea riscului de fragilitate funcțională.