Boala valvulară cardiacă la pacienții oncologici: prevalență ridicată și beneficii clare ale intervențiilor asupra supraviețuirii

©

Autor:

Boala valvulară cardiacă la pacienții oncologici: prevalență ridicată și beneficii clare ale intervențiilor asupra supraviețuirii

Un studiu observațional retrospectiv prezentat la EACVI 2025, congresul de referință al Asociației Europene de Imagistică Cardiovasculară, arată că boala valvulară cardiacă este frecventă la pacienții cu antecedente oncologice și că, deși intervențiile sunt realizate rar, acestea sunt asociate cu o reducere semnificativă a mortalității.
Progresele terapeutice din oncologie au dus la o creștere importantă a supraviețuirii pacienților cu cancer. În acest context, complicațiile cardiovasculare pe termen lung au devenit din ce în ce mai relevante, în special la pacienții vârstnici. Este bine cunoscut faptul că anumite terapii oncologice, precum chimioterapia cu antracicline, pot induce toxicitate cardiovasculară, favorizând apariția insuficienței cardiace și a disfuncțiilor valvulare.

Cu toate acestea, dovezile care să ghideze managementul optim al pacienților oncologici cu boală valvulară cardiacă sunt limitate. O întrebare esențială rămâne dacă acești pacienți beneficiază de intervenții valvulare într-o măsură comparabilă cu pacienții fără cancer.

Despre studiu

Studiul CESAR a fost conceput pentru a evalua:

  • prevalența bolii valvulare cardiace la pacienții cu diagnostic oncologic;
  • frecvența intervențiilor valvulare chirurgicale sau transcateter;
  • impactul acestor intervenții asupra supraviețuirii.


Au fost incluși 10.353 de pacienți adulți cu diagnostic confirmat de cancer, care au efectuat o ecocardiografie transtoracică într-un interval de 12 luni, într-un centru terțiar de referință. Vârsta medie a populației a fost de 66,2 ani, iar 46,6% dintre participanți au fost femei.

Rezultate

Analiza ecocardiografică a arătat că 7,2% dintre pacienți prezentau boală valvulară cardiacă severă. Cele mai frecvente leziuni au fost:

  • regurgitarea tricuspidiană – 3,7%;
  • regurgitarea mitrală – 2,6%;
  • stenoza aortică – 2,2%.


După ajustarea pentru factori de confuzie relevanți, inclusiv vârsta, sexul, nivelurile biomarkerilor cardiaci, funcția renală și funcția ventriculară stângă, boala valvulară severă s-a dovedit a fi un predictor independent de mortalitate:

  • mortalitate totală: raport de hazard ajustat 1,46 (interval de încredere 95%: 1,25–1,71);
  • mortalitate cardiovasculară: raport de hazard ajustat 2,62 (interval de încredere 95%: 2,00–3,43).

Intervențiile valvulare și impactul asupra supraviețuirii

Dintre pacienții cu boală valvulară severă, doar 21,5% au beneficiat de o intervenție valvulară, fie chirurgicală, fie transcateter. Cu toate acestea, efectul intervenției a fost remarcabil.

După o perioadă mediană de urmărire de 23 de luni, intervenția valvulară a fost asociată cu:

  • o reducere a mortalității cu 72% comparativ cu pacienții care nu au fost interveniți;
  • raport de hazard ajustat pentru mortalitate: 0,28 (interval de încredere 95%: 0,09–0,87).


Aceste rezultate indică faptul că beneficiul asupra supraviețuirii este substanțial, chiar și într-o populație cu comorbiditate oncologică semnificativă.

Implicații clinice

Studiul evidențiază mai multe aspecte relevante pentru practica clinică:

  • boala valvulară cardiacă este frecventă la pacienții oncologici și adesea subdiagnosticată;
  • ecocardiografia joacă un rol esențial în identificarea precoce a acestor leziuni;
  • intervențiile valvulare sunt subutilizate în această populație;
  • atunci când sunt realizate, intervențiile oferă un beneficiu major de supraviețuire.


Rezultatele susțin necesitatea monitorizării cardiovasculare regulate la pacienții cu cancer și sugerează că intervențiile valvulare nu ar trebui amânate sau evitate automat pe baza istoricului oncologic.

Concluzii

În rândul pacienților cu antecedente de cancer, boala valvulară cardiacă severă este relativ frecventă și se asociază cu un risc crescut de mortalitate. Deși doar o minoritate beneficiază de tratament intervențional, datele arată clar că aceste intervenții pot îmbunătăți semnificativ supraviețuirea.

Studiul CESAR oferă argumente solide pentru integrarea evaluării valvulare în îngrijirea de rutină a pacienților oncologici și deschide calea către strategii mai proactive de management cardiovascular în această populație vulnerabilă.


Data actualizare: 15-12-2025 | creare: 15-12-2025 | Vizite: 75
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Bolile cardiovasculare și cancerul - factori de risc și mecanisme comune
  •