Bullying-ul lasă urme în creier: declanșează stres și reacții emoționale puternice (studiu IRMf naturalist)

Bullyingul în rândul elevilor, definit ca un comportament agresiv repetat față de o persoană aflată într-o poziție vulnerabilă, afectează aproape o treime dintre adolescenții din întreaga lume. Efectele psihologice și fizice ale acestei forme de victimizare sunt bine documentate, însă modul în care creierul adolescentului răspunde acut la astfel de experiențe rămâne puțin înțeles. Studiul publicat în JNeurosci explorează aceste răspunsuri prin intermediul imagisticii funcționale (IRMf) într-un cadru naturalist (contexte care imită realitatea socială).

Context științific

Literatura de specialitate indică faptul că excluderea socială activează rețele fronto-limbice implicate în reglarea emoțiilor, cogniția socială și procesarea afectivă. Studiile anterioare s-au bazat însă pe paradigme experimentale simplificate (ex. jocul Cyberball), care nu surprind complexitatea bullyingului real. Pentru a înțelege răspunsul neurobiologic complet, este necesară o abordare mai ecologică.

Obiectivele studiului

• Cartografierea răspunsurilor neuronale la bullying în contexte simulate, dar realiste.
• Compararea răspunsurilor între adolescenți (11–14 ani) și adulți (19–39 ani).
• Corelarea experiențelor reale de victimizare cu activările cerebrale observate.

Metodologie

Participanți

Eșantionul a inclus 51 de adolescenți și 47 de adulți, fără afecțiuni psihiatrice, cu viziune normală sau corectată. Datele au fost colectate cu acordul etic al autorităților competente din Finlanda.

Stimuli și procedură

Participanții au vizionat videoclipuri filmate în școli, din perspectivă subiectivă, ce prezentau episoade de bullying (fizic, verbal, relațional) și interacțiuni sociale pozitive. Intensitatea scenelor a fost evaluată de un eșantion extern (n = 235) și utilizată ca regresor în analiza IRMf. Participanții au evaluat, de asemenea, emoțiile trăite și conținutul social al videoclipurilor.

Achiziție și analiză IRMf

Imagistica a fost realizată pe un scanner GE Signa 3T PET/MR. Datele au fost preprocesate cu IRMfPrep, iar analizele au inclus modele liniare generale ale creierului întreg și analize de regiuni de interes. Contrastul principal a fost între bullying și interacțiuni pozitive. Răspunsurile cerebrale au fost corelate cu scorurile de victimizare reală și simptomele internalizante.

Rezultate

Răspunsuri hemodinamice

• Expunerea la bullying a activat rețele limbice și paralimbice: amigdala, striatul, insula, hipocampul.
• Au fost implicate și zone senzoriale și motorii: S1, SMA, cortexul vizual, fusiform, și motor primar.
• Adolescenții au prezentat activări mai extinse decât adulții, în special în cingulatul anterior și mijlociu, S1/M1 și insulă.
• Interacțiunile pozitive au activat regiuni parietale și temporale, dar au produs și dezactivări în zone afective.

Analiza pe regiuni de interes

• Activări semnificative în amigdala, insulă, putamen, ACC, MCC, vlPFC, și dmPFC, în special la adolescenți.
• Comparativ cu interacțiunile pozitive, bullyingul a produs răspunsuri mai puternice în ACC, SMA și insulă.

Diferențe între adolescenți și adulți

Răspunsurile neuronale au fost în mare parte similare, dar mai intense la adolescenți. Doar în regiuni motorii și talamus au fost observate diferențe semnificative între grupuri, ceea ce sugerează o procesare mai corporală a bullyingului în adolescență.

Victimizarea reală și activările cerebrale

Adolescenții care au raportat experiențe reale de victimizare au prezentat activări crescute în ACC, OFC, vlPFC și insulă. Adulții cu un istoric similar au prezentat, în schimb, scăderi de activitate în aceleași regiuni. Aceasta poate reflecta o sensibilizare emoțională în adolescență și o posibilă desensibilizare la vârsta adultă.

Interpretare

Studiul evidențiază faptul că bullyingul perceput în mod naturalist activează intens circuitele cerebrale ale distresului socioemoțional. Aceste activări au o componentă interoceptivă și corporală marcată, mai ales în adolescență. Contrastul cu paradigmele simplificate (ex. Cyberball) subliniază importanța utilizării de stimuli realiști în cercetarea neurocognitivă.

Limitări

• Videoclipurile au fost filmate în principal pentru adolescenți; stimuli ar putea fi mai relevanți pentru acest grup decât pentru adulți.
• Normalizarea tuturor datelor funcționale în același spațiu stereotactic adult - deși este justificată tehnic, poate exista variabilitate structurală între creierul adolescent și adult.
• Măsurarea experientelor reale de victimizare s‑a bazat pe auto‑raport; poate exista eroare de memorie sau sub/ supra‑evaluare.

Concluzii

• Bullyingul prezentat naturalistic activează intens circuitele socio‑emotionale și senzoriale, declanșând stări de alarmă și stres în creier, atât la adolescenți cât și la adulți.
• Adolescenții au răspunsuri neuronale mai extinse și probabil o sensibilitate crescută la semnalele sociale negative comparativ cu adulții.
• Experiențele reale de victimizare modelază în mod semnificativ răspunsul cerebral la bullying; aceste efecte diferă între adolescenți și adulți.
• Este nevoie de studii longitudinale care să examineze cum efectele victimizării se acumulează sau se transformă o dată cu trecerea în vârstă, și de intervenții care să țintească reglarea emoțională și susținerea adolescentului în medii sociale reale.