hartuirea psihologica la locul de munca

Buna seara !un subiect interesant...hartuirea psihologica...daca as incepe cu inceputul si as spune intreaga istorie nu o sa pot termina pana maine.O sa incerc varianta sumara cu conditia sa ating tinta.Sefa-o ea, plina de sine, frustrata, necasatorita, 42 de ani.Colectiv de trei persoane, varste cu aproximatie destul de apropiate.Deci o sefa si doua subalterne.Sefa-profesional pot sa spun aproape de perfectiune, comportament coleric cu episoade de agitatie maxima, atitudine negativa in orice situatie, spirit critic extrem de dezvoltat, exigente peste limita suportabilului.Impas total ptr noi ca subalterni, in ultima intrevedere cu directorul institutiei am ajuns sa ne cerem detasarea la alte locuri de munca in aceiasi institutie, lucru care bineinteles nu sa concretizat.Sant zece ani de cand a venit in institutie, zece ani in care totul a fost o vesnica schimbare, de la scrisul in registre pana la cel mai mic detaliu, in opinia ei nimic din ce a fost facut pana la venirea ei nu a fost ok.Au fost momente in care iti venea sa renunti si sa pleci departe, situatia in care santem nu ne permite sa ne abandonam serviciul dar nici sa lucrezi cu asemenea monstru nu cred ca este varianta cea mai buna.In fiecare zi ne suportam criticile, umilintele ca doar noi nu am facut decat un amarat de liceu si ea s-a straduit atat sa faca o facultate...ne aminteste aproape zilnic ca este sefa si trebuie sa o respectam.Acum cativa ani dupa o gramada de probleme i-am sugerat sa mearga la psihiatru ptr ca are o mare problema psihica si nimeni nu este obligat sa-i suporte toanele.Indiferent ce faci, cum faci, chiar daca rezultatele sant superok, intotdeauna trebuie sa comenteze ceva.Ziua de munca incepe cam asa-vine sefa, in loc de buna dimineata un oftat lung a nemultumire si lehamite, cam asa intra pe usa, daca ploua i se uda unghiile de la picioare si i se strica freza betonata de fixativ, daca este cald transpira, daca autobuzul e plin(este navetista) cel putin jumate din persoane sant needucate si obraznice, deci nimic nu e pe gustul ei.Incearca prin diverse mijloace sa ne faca sa ne certam intre noi ca sa ne poata dezbina.Lucrul este foarte bine stabilit, se munceste pe sectoare cu saptamana, din punctul asta de vedere nu ar trebui sa existe probleme desi incearca sa le faca.Ani de zile fiind cea mai tanara a trebuit sa muncesc un pic mai mult decat colega ptr ca am incercat sa fiu cat se poate de toleranta ptr ca am crezut ca e bine sa raspunzi cu bine la rau ca poate se linisteste stimata doamna, dar nu a fost asa.Ulterior, dupa o problema de sanatate, am revenit la servici si am spus ca am acelasi salar si nu o sa mai fac nimic in plus fata de colega mea.Lucrurile s-au schimbat total, ne-a solicitat la intrevedere cu consiliul director din motive de nerespectare a ierarhiei si sefiei.Ne-am facut de toata cacaoa acolo la directorat, trei femei care nu se pot intelege si le trebuie un avocat-ce rusine am mancat, bineinteles sefu e sef, dreptatea e a lor chiar daca nu o au, am plecat spasite si spalate spre satisfactia micutului monstru.Poate nu este pe intelesul tuturor ce scriu dar singurul lucru ce mi-l doresc este liniste sa pot lucra, am ajuns sa ma trezesc dimineata cu teama ca trebuie sa merg la serv si vine d-na criza si te miri ce nu e bine, am ajuns sa urasc sa merg si sa o urasc si pe ea, imi fac tot felul de scenarii in minte cum sa o facem sa inteleaga ca ne innebuneste de tot...va rog din suflet astept sfaturi si pareri, ce comportament ar trebui adoptat sa putem sa convietuim la munca si sa detensionam situatia, multumesc frumos