Bunăstarea ca fundament al îngrijirii de calitate în centrele pentru vârstnici

O teză doctorală realizată la Universitatea Åbo Akademi din Finlanda și publicată recent analizează modul în care persoanele vârstnice experimentează bunăstarea în centrele de îngrijire rezidențială. Cercetarea arată că acest concept reflectă nu doar starea de bine individuală, ci și calitatea globală a îngrijirii și sustenabilitatea sistemului de sănătate.

Idei principale

• Studiul este prima investigație realizată în Finlanda privind experimentarea bunăstării la vârstnici instituționalizați.
• Au fost identificate cinci factori principali care influențează bunăstarea.
• Angajarea socială s-a asociat cel mai puternic cu niveluri crescute de bunăstare.
• Femeile au raportat niveluri mai mari decât bărbații, sugerând nevoi insuficient adresate la rezidenții de sex masculin.
• Promovarea bunăstării poate reduce necesarul de îngrijiri intensive și medicație, cu impact economic pozitiv.

Context

Îmbătrânirea sănătoasă este definită de Organizația Mondială a Sănătății ca procesul de menținere și îmbunătățire a capacității funcționale, permițând vârstnicilor să trăiască în acord cu drepturile, preferințele și demnitatea lor. În centrele rezidențiale, majoritatea persoanelor prezintă afecțiuni cronice, limitări funcționale și frecvent deteriorare cognitivă severă, ceea ce face esențială evaluarea stării de bine dincolo de indicatorii medicali tradiționali.

Conceptul de bunăstare (thriving) descrie experiența subiectivă de siguranță, sens existențial și satisfacție față de viața cotidiană în relație cu mediul de îngrijire. Deși studiat anterior în Norvegia și Suedia, fenomenul nu fusese analizat sistematic în Finlanda.

Despre studiu

Obiectiv

Scopul principal a fost explorarea experienței de bunăstare la rezidenții din centrele de îngrijire și identificarea factorilor care o influențează.

Designul cercetării

• Revizuire de tip definire a domeniului de aplicare asupra literaturii existente.
• Studii cantitative transversale privind nivelul de bunăstare și asocierile demografice și clinice.
• Analiza concordanței evaluărilor între rezidenți, personal și rude.

Metodologie

Bunăstarea a fost măsurată utilizând instrumentul standardizat TOPAS, iar datele clinice au fost corelate cu evaluările interRAI. Analizele statistice au inclus regresie logistică și coeficientul kappa ponderat pentru concordanța evaluatorilor.

Rezultate

Factorii determinanți ai bunăstării

Au fost identificați cinci factori majori:

• atitudinea rezidentului față de viața în centru,
• calitatea îngrijirii și a personalului,
• activitățile și interacțiunile sociale,
• caracteristicile mediului fizic,
• starea de sănătate.

Rolul angajării sociale

Participarea la activități semnificative, sentimentul de apartenență și recunoașterea personală au avut cea mai puternică asociere cu bunăstarea percepută, evidențiind importanța dimensiunii sociale în îngrijirea vârstnicilor.

Diferențe de gen

Femeile au raportat niveluri mai ridicate de bunăstare, sugerând că nevoile bărbaților pot fi insuficient adresate într-un sector dominat de personal și modele de îngrijire orientate către populația feminină.

Concordanța evaluărilor

Acordul între evaluările rezidenților și ale personalului a fost mai ridicat decât cel dintre rezidenți și rude, indicând necesitatea îmbunătățirii comunicării și colaborării cu familia.

Interpretare

Rezultatele demonstrează că bunăstarea este un indicator măsurabil al calității îngrijirii, nu doar o stare emoțională. Intervențiile care:

• stimulează interacțiunea socială,
• creează medii liniștite, asemănătoare locuinței,
• valorizează istoria de viață a rezidenților,
• încurajează participarea activă

pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și eficiența utilizării resurselor.

Atunci când vârstnicii prosperă, necesarul de îngrijiri complexe și medicație scade, ceea ce susține sustenabilitatea economică a sistemului de sănătate.

Limitări și nevoi de cercetare

• număr redus de studii intervenționale identificate,
• necesitatea aprofundării rolului familiei în evaluare și îngrijire,
• nevoie de strategii specifice pentru rezidenții de sex masculin.

Concluzii

Bunăstarea reprezintă un element central al îngrijirii de calitate în centrele rezidențiale pentru vârstnici. Promovarea angajării sociale, a demnității și a participării active poate transforma îngrijirea instituțională într-un model uman, eficient și sustenabil.