Sedentarismul crește riscul de neurodegenerare și declin cognitiv la adulții în vârstă, chiar și în prezența activității fizice regulate

Un nou studiu realizat în cadrul Vanderbilt Memory and Aging Project a investigat impactul comportamentului sedentar asupra sănătății cerebrale și cognitive a adulților în vârstă, urmăriți pe o perioadă medie de aproape 5 ani. Chiar și în rândul participanților care respectau recomandările pentru activitate fizică moderat-intensă, un timp mai îndelungat petrecut în poziție sedentară a fost asociat cu semne mai accentuate de neurodegenerare și performanțe cognitive mai slabe.
Deși activitatea fizică este recunoscută ca o strategie eficientă pentru menținerea sănătății cerebrale la vârstnici, timpul petrecut stând jos a devenit o preocupare tot mai importantă, fiind asociat cu riscuri crescute pentru boli cronice, inflamație, disfuncție vasculară cerebrală și pierdere de plasticitate sinaptică. Cercetările recente au sugerat că aceste efecte pot contribui la dezvoltarea bolii Alzheimer sau a altor forme de demență. În acest context, studiul a investigat separat impactul comportamentului sedentar, independent de nivelul de activitate fizică.

Despre studiu

Studiul a inclus 404 participanți vârstnici fără demență la momentul inițial, dintre care o treime erau purtători ai alelei APOE-ε4, un factor genetic de risc pentru boala Alzheimer. Activitatea zilnică a fost măsurată obiectiv prin purtarea unui accelerometru timp de 10 zile, care a permis cuantificarea duratei comportamentului sedentar, a activității fizice ușoare și a celei moderate sau viguroase.

Participanții au efectuat RMN cerebral și baterii neuropsihologice la intervale regulate. Analiza s-a concentrat pe semnăturile imagistice caracteristice neurodegenerării în boala Alzheimer, inclusiv grosimea corticală în regiunile temporale și parietale, volumul hipocampului și performanțele cognitive în domenii afectate precoce, cum ar fi memoria episodică și limbajul.

Rezultate

Asocieri transversale

La momentul inițial, mai mult timp petrecut sedentar a fost asociat cu:

•  Scădere a grosimii corticale în regiunile vulnerabile în boala Alzheimer (semnătură neuroimagistică specifică Alzheimer)
•  Performanță mai slabă la testele de memorie episodică
•  Asocieri mai puternice în rândul purtătorilor de APOE-ε4, care au prezentat volume mai mici ale substanței cenușii totale, în lobii frontal și parietal, și scoruri mai slabe la testele de denumire și organizare vizuală

Aceste relații au fost semnificative statistic și au persistat chiar după ajustarea pentru nivelul de activitate fizică.

Asocieri longitudinale

Pe parcursul unei perioade medii de 4,7 ani, mai mult timp sedentar la momentul inițial a prezis:

•  Scădere mai accentuată a volumului hipocampului, structură implicată esențial în memoria episodică
•  Declin în performanțele de denumire și în viteza de procesare a informației (WAIS-IV Coding și D-KEFS Number Sequencing)

Aceste efecte s-au menținut și după excluderea valorilor extreme și ajustarea pentru activitatea fizică moderat-intensă (MVPA), indicând un efect independent al sedentarismului.

Interacțiunea cu factorii genetici

Importanța purtării genei APOE-ε4 a fost remarcabilă în modelele transversale, unde sedentarismul a fost mai puternic asociat cu neurodegenerare globală și performanță cognitivă scăzută la acești indivizi. Totuși, aceste interacțiuni nu au mai fost evidente în analizele longitudinale, posibil din cauza efectelor cumulative ale genei asupra volumului cerebral care devin evidente deja la vârste avansate.

Concluzii și implicații

Acest studiu demonstrează că sedentarismul este un factor de risc independent pentru neurodegenerare și declin cognitiv la vârstnici, chiar și în condițiile respectării recomandărilor privind activitatea fizică. Aceste descoperiri pun sub semnul întrebării ideea că activitatea fizică, de una singură, este suficientă pentru protecția cerebrală în contextul îmbătrânirii.

Recomandările pentru sănătatea mintală la vârstnici ar trebui să includă nu doar creșterea activității fizice, ci și reducerea timpului total petrecut sedentar, prin încurajarea pauzelor active, a mișcării ușoare frecvente și a reorganizării rutinei zilnice.

Studiul are mai multe puncte forte: măsurători obiective ale activității, RMN-uri repetate, teste cognitive standardizate și o durată extinsă de urmărire. Totuși, limitările includ lipsa diversității rasiale și educaționale, precum și faptul că participanții au fost, în general, activi fizic – ceea ce limitează aplicabilitatea rezultatelor la populații mai sedentare.

Perspective viitoare

Aceste date oferă un argument solid pentru evaluarea comportamentului sedentar în practica clinică, mai ales la pacienții cu risc crescut pentru boala Alzheimer. Strategiile de prevenție ar trebui să țină cont de sedentarism ca factor distinct și modificabil, iar cercetările viitoare sunt necesare pentru a înțelege mecanismele biologice prin care inactivitatea fizică prelungită contribuie la declinul neurocognitiv.