Bursita subacromială (de umăr)

Bursita subacromială reprezintă inflamația dureroasă a bursei subacromiale, un sac plin cu lichid situat sub acromion, prelungirea osoasă a omoplatului. Apărută de regulă în urma suprasolicitării articulației sau a unor mișcări anormale, bursita subacromială, denumită și bursită de umăr, este o cauză frecventă a durerii și rigidității umărului. Bursita reprezintă aproximativ 0,4% dintre vizitele de îngrijire primară, cu o prevalență crescută printre persoanele în vârstă și sportivi de performanță. (1) (2)

Cauze si factori de risc

Orice proces care provoacă inflamația bursei subacromiale poate duce la bursită, cele mai comune etiologii fiind suprasolicitarea, traumele directe, hemoragia subacromială sau infecțiile. Activitățile repetitive de ridicare cresc susceptibilitatea de rănire și de apariție ulterioară a inflamației bursei. Există studii care susțin faptul că vaccinarea împotriva gripei sau a altor afecțiuni ar putea determina apariția bursitei subacromială, însă incidența acestor cazuri este una extrem de scăzută. Alte cauze ale bursitei subacromiale includ:

• sindromul de impingement subacromial;
• depunerile de calciu;
• boli autoimune, precum artrita reumatoidă. (2) (3) (6) (7)

De cele mai multe ori, bursita subacromială apare simultan cu tendinita, o inflamație a tendonului. Persoanele bolnave de diabet, boli tiroidiene sau gută prezintă riscuri crescute de a dezvolta tendinită sau bursită. De asemenea, vârsta înaintată, postura slabă și flexibilitatea redusă reprezintă factori de risc pentru bursita subacromială. (1) (2) (3)

Semne și simptome

Simptomele bursitei de umăr depind de severitatea inflamației și de tipul de bursită prezent. Din punct de vedere patologic, bursita subacromială se poate clasifica astfel:

• bursită subacromială acută (apărută fără manifestări anterioare);
• bursită subacromială cronică (se manifestă pentru o perioadă mai lungă de trei luni);
• bursita subacromială recurentă (recidivează după tratament).

În fazele de debut, bursita subacromială acută se manifestă prin dureri de umăr, ce se intensifică în timpul mișcărilor capului sau umărului. În formele cronice, durerile se intensifică și devin constante, fiind însoțite și de slăbiciune musculară. De asemenea, pacienții cu bursită subacromială cronică pot prezenta rupturi ale tendoanelor sau ligamentelor înconjurătoare. Bursita recurentă, apărută la pacienții expuși la traume repetitive sau la cei cu afecțiuni inflamatorii, se manifestă diferit de la un individ la un altul. (2) (4)

Febra poate fi un simptom al bursitei subacromiale, însă aceasta apare doar la pacienții care prezintă bursită septică de umăr, o afecțiune severă ce necesită tratament antibiotic administrat în regim de urgență. Căldura sau roșeața locală sunt alte acuze ale pacienților cu bursită septică subacromială. (2) (4) (5)

Diagnostic

Examenul clinic, efectuat de către medicul de familie sau de medicul ortoped, este esențial pentru stabilirea unui diagnostic. În timpul examenului fizic, pacientul cu bursită subacromială prezintă o sensibilitate crescută la nivelul umărului și durere localizată, care nu iradiază de obicei în alte părți ale umărului sau brațului. În cazul durerilor ce tind să iradieze în mână, diagnosticul diferențial va cuprinde și patologii ale coloanei cervicale. (2) (3)

Pentru un diagnostic precis, medicul poate recomanda efectuarea unor examinări paraclinice, însă astfel de evaluări nu sunt întotdeauna necesare. Tehnica imagistică cu rezonanță magnetică nucleară (RMN) și radiografia sunt considerate cele mai utile instrumente folosite pentru confirmarea bursitei umărului. RMN-ul poate fi folosit, de asemenea, pentru evaluarea unor eventuale leziuni localizate la nivelul tendonului, de regulă prezente la pacienții cu bursită subacromială. (1) (2) (8)

În cazuri rare, pot fi necesare studii histopatologice. De regulă, examenul histopatologic este recomandat în diagnosticarea bursitei subacromiale de natură infecțioasă, cât și pentru stabilirea cauzelor bursitei subacromiale cronice sau recurente. Testele de sânge pot fi utilizate pentru a exclude sau a confirma infecția sistemică și afecțiunile inflamatorii, care pot reprezenta o cauză a inflamației bursei. (2) (8)

Tratament

Tratamentul bursitei umărului este de cele mai multe ori non-chirurgical, în cazuri rare fiind recomandată procedura chirurgicală. În funcție de cauza bursitei, tratamentul non-chirurgical poate include:

• odihnă (recomandată în toate formele de bursită a umărului);
• medicamente antiinflamatoare și antialgice (administrate pentru reducerea durerii și a inflamației locale, recomandate în toate formele de bursită a umărului);
• medicamente antibiotice (necesare în tratarea bursitei subacromiale determinată de o infecție bacteriană);
• injecții cu corticosteroizi (folosite pentru gestionarea durerilor intense);
• kinetoterapie (terapia fizică este necesară pentru recăpătarea forței musculare și pentru ameliorarea condiției).

Tratamentul chirurgical se recomandă exclusiv în cazurile recurente sau cronice, care nu răspund la tratamentul conservator. Operația chirurgicală constă de regulă în eliminarea bursei și se realizează fie prin abord deschis, fie artroscopic. Procedura poartă denumirea de bursectomie și se realizează sub anestezie generală sau locală, în funcție de particularitățile pacientului. (1) (2) (4) (9)

Prognostic

Majoritatea pacienților cu bursită subacromială au un prognostic bun pe termen mediu și lung, terapia conservatoare fiind de cele mai multe ori eficientă. Pacienții care necesită intervenție chirurgicală, se bucură, de asemenea, de un prognostic pozitiv pe termen lung, recidiva fiind rar raportată. Persoanele în vârstă au în general rezultate mai slabe, însă, în cazul acestora, bursita de umăr nu are un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi. (2)